Despre copiii daţi afară de la creşă şi de la grădiniţă

Peste 50.000 de copii suferă de tulburări comportamentale şi emoţionale severe, estimează specialiştii. Un număr covârşitor dintre aceştia sunt refuzaţi la creşă şi la grădiniţă şi, practic, sunt condamnaţi la izolare. Psihologul Ana Petrescu şi Laura Luca, educator şi specialist în terapie ABA, explică la Adevărul Live cât de importantă este integrarea copiilor cu tulburări de comportament în sistemul educaţional de masă.

Numărul copiilor depistaţi cu diverse tulburări de comportament a crescut în România în ultimii ani. De altfel, statisticile arată că peste 200.000 de copii cu vârsta preşcolară din ţara noastră au nevoie de servicii de sănătate mintală şi peste 50.000 suferă de tulburări comportamentale şi emoţionale severe. Din păcate, sistemul educaţional din România nu doar că nu vine în ajutorul acestor copii, ba, mai mult, le pune tot felul de obstacole, avertizează specialiştii. Cei mai mulţi dintre copiii hiperactivi sau cu deficit de atenţie sunt transferaţi din grădiniţă în grădiniţă, educatoarele refusă să le ofere atenţie specială, iar părinţii celorlalţi copii din grupă solicită, în majoritatea cazurilor, transferul celor care ridică probleme. Or, respingerea, izolarea şi instabilitatea la care sunt supuşi aceşti copii nu fac decât să le agraveze problemele şi să-i îndepărteze de o viaţă personală şi socială normală.

Psihologul Ana Petrescu şi Laura Luca, educator şi specialist în terapie ABA, ambele specialiste în cadrul Centrului Educaţional Alternativ pentru Copii Isteţi, au venit la Adevărul Live să explice care sunt nevoile copiilor cu tulburări de comportament, cât de reale sunt temerile părinţilor de copii de grădiniţă fără astfel de probleme şi cum pot fi integraţi aceşti copii într-un sistem normal, de masă.

Principalele declaraţii

Cât de mult diferă copiii de astăzi faţă de copiii de pe vremea noastră?

Cu siguranţă diferă, pentru că ei trebuie să se adapteze noului, dar ei fac faţă noilor schimbări.

În funcţie de nevoile noastre, ale părinţilor, care vor să aibă copii aşa cum doresc ei, pot apărea probleme. De aceea, este bine să ne întrebăm ce îşi doresc copiii.

Modul de manifestare a fiecărui copil este personalizat. Trebuie să încercăm să ne adaptăm la nevoile copilului şi să îi adaptăm şi pe părinţi la nevoile copilului.

Care sunt obstacolele întâmpinate de copiii cu probleme de comportament?

Este foarte important să ne centrăm pe ce se poate, pe varianta pozitivă. La centrul nostru - Centrul pentru copii isteţi - o echipă întreagă de specialişti urmăresc nevoile copilului şi ajută părinţii să conştientizeze de ce are nevoie copilul, care sunt înclinaţiile copilului. Facem tot posibilul să integrăm copilul cu probleme, să îl aducem la nivelul celorlalţi copii.

Părintele vine la centru, vizitează centrul, i se prezintă echipa de specialişti şi dacă cuntem compatibili cu ceea ce doreşte pentru copilul său, rămâne la centrul. Nu facem distincţia între copii, ne ocupă de fiecare copil în parte, avem o abordare individualizată. avem grupe de 12 copii şi putem lucra cu fiecare copil în parte.

Care sunt tulburările de comportament sau emoţionale ale copilului?

Absolut orice se poate trata. Indiferent de diagnostic, copilul este primit în centru. Manifestările copilului reflectă ceea ce el nu poate verbaliza. Părintele face parte din echipă şi este informat despre nevoile copilului. Este important ca şi părintele să ne spună ce îşi doresc.

Care sunt greşelile cele mai mari pe care le pot face părinţii?

Nu le-am cataloga ca greşeli. Fiecare face ce crede că este mai bine pentru copilul lui. Noi ajutăm părintele să îşi modeleze comportamentul.

Prin telefon: Dana, mama unui copil cu tulburare de comportament

Copilul are hiperactivitate, din sfera ADHD, dar nu este afectat de tulburare de concentrare. Copilul are nevoie de terapie pentru a-şi înţelege emoţiile şi a fi ajutat.

Nu are un diagnostic, mi se spunea că este un copil isteţ şi energic, un copil atipic, care nu are stare. L-am dus la grădiniţă şi nu stătea cuminte, nu asculta, era scos din clasă când îi deranja pe ceilalţi copii. Ni s-a recomandat să îl ducem la psiholog. În timp au ieşit în evidenţă mai mult problemele de hiperactivitate ale copilului. Acum e la şcoală, lucrează cu drag, dar sunt lucruri pe care le face doar pentru că este împins, nu face orice cu plăcere. A făcut terapie un an şi jumătate, am continuat terapia şi când era la grupa 0, şi noi părinţii am făcut terapie pentru a învăţa să ieşim din crizele de refuz. E o luptă continuă, care durează şi acum. Este un copil care solicită foarte multă răbdare.

Este un copil integrat, merge la o şcoală normală de stat, nu am avut probleme la înscrierea lui la şcoală. Este un copil căruia îi place foarte mult să se joace cu lego, îi place înotul, baschetul, are ore preferate şi altele pe care nu le acceptă uşor. Din păcate, oamenii te etichetează uşor atunci când mergi la psiholog. Dacă rămâneam însă la sistemul de stat la grădiniţă, nu ne-ar fi fost bine.

Psiholog Ana Petrescu

Deschiderea părintelui de a face parte dintr-o echipă este foarte importantă.

Când îi spunem unui copil că este rău, că face lucrurile anapoda, atunci el face tot posibilul să se încadreze în eticheta negativă.

Când îl lăudăm pe copil, când îi spunem ce este indicat că facă, atunci el se va centra pe partea pozitivă a lucrurilor.

Frecvent, copiilor li se pun etichete de genul că sunt obraznici, că sunt viitorii adulţi rataţi. Părinţii cu copii fără probleme au tendinţa de a pune astfel de etichete.

Prin puterea comparaţiei părinţii îşi pot da seama de comportamentul cu probleme al copilului. De exemplu, copilul cu autism nu se uită în ochii tăi, nu se joacă, ore întregi fac aceleaşi mişcări cu mânuţele.

Pot să ajungă copiii la depresie? Cum se întâmplă acest lucru?

Este important de aflat ce îl impactează pe copil la un moment dat, abuzul fizic, abuzul emoţional, traume, prezenţa pasivă a părintelui, copilul e la televizor, iar părintele e lângă el cu telefonul în mână. Interesul scăzut pentru activităţi zilnice, pentru obiecte care îi plăceau înainte, somatizări de genul insomniilor, copilul nu se simte în largul lui sunt câteva indicii ale depresiei la copil.

Este important să ai o relaţie cu copilul, să construieşti această relaţie, să validezi copilul cu încredere şi să îl consideri un adult, acestea sunt lucruri care îi dau încredere copilului şi îl fac să se deschidă în faţa părintelui.