Cum gândesc optimiştii. 5 lecţii de gândire pozitivă

Optimiştii menţin coeziunea într-o echipă FOTO: Arhivă

Optimismul nu este neapărat apanajul oamenilor cu o personalitate pozitivă. El poate fi învăţat, fiecare dintre noi îşi poate cultiva modul de a vedea partea plină a paharului.

Într-un mediu atât de sumbru, cum este cel în care trăim, optimiştii sunt specimene rare şi, în plus, sunt priviţi cu ochi critici de ceilalţi. Li se scoate în evidenţă latura naivă, li se impută o carenţă în ceea ce priveşte intuirea subtilităţilor negative ale problemelor de zi cu zi.

Totuşi, personalităţile optimiste merită un alt tip de analiză şi de tratament, sunt de părere specialiştii. Aşa-numita psihologie pozitivă încearcă să decripteze modul de funcţionare al persoanelor care privesc cu încredere către viitor.

Profesorul de psihosociologie Philippe Gabillet, autorul cărţii „Elogiu optimismului“, crede că optimiştii sunt acele personalităţi rătăcite în lumea dezamăgitoare a afacerilor, care fac tot posibilul să găsească motive pentru a rezista într-un mediu care, se ştie dinainte, nu are cum să se îmbunătăţească.

„Aceasta este principala caracteristică a personalităţilor optimiste: ele funcţionează, în esenţă, gândindu-se la potenţial, la lucrurile bune care se pot întâmpla. Asta face ca, încă de la început, optimiştii să vadă în orice situaţie ceea ce se poate face. Un pesimist, chiar dacă este foarte inteligent, se va mulţumi să constate ce se face în prezent, eventual să analizeze, la rece, ce s-ar putea face. Dar va rămâne într-o postură pasivă, de observator, şi, ulterior, se va transpune în rolul unei victime“, explică specialistul pentru lefigaro.fr.

Lecţia numărul 1: „Să zicem că e aşa...“

Optimistul, în încercarea lui de a se mobiliza pozitiv, va ajunge chiar la situaţia „să zicem că e aşa...“, adică acţionează ca şi cum nicio piedică nu i-ar sta în cale în îndeplinirea unui obiectiv. De exemplu, „să zicem că mă vindec de această boală incurabilă...“ sau „să zicem că îmi găsesc de lucru în viitorul apropiat...“.

Această tactică îi ajută să nu se înece în fatalism şi să acţioneze, să facă tot ce trebuie în direcţia dorită. „Încrederea lor în puterea voinţei lor este non-negociabilă“, subliniază Philippe Gabillet.

Lecţia numărul 2: Optimizarea

Să faci tot ce poţi tu mai bine, indiferent ce piedici pot să apară. Acesta este conceptul optimizării, pe care optimiştii par să-l stăpânească foarte bine. Un exemplu în acest sens îl oferă Yves de Montbron, administratorul site-ului francez Liga optimiştilor: „Un bărbat a reuşit să-şi ducă toată familia într-o călătorie în jurul pământului, în ciuda faptului că fusese concediat brusc şi nejustificat de şeful lui. După călătorie, spunea: «L-am urât mult pe fostul meu şef, dar dacă l-aş vedea acum, l-aş lua în braţe şi l-aş pupa. Datorită lui, am reuşit să-mi îndeplinesc unul dintre visurile vieţii mele»“, povesteşte Yves de Montbron.

Lecţia numărul 3: Nu generaliza!

Optimiştii văd orice eveniment ca fiind tranzitoriu, pe când pesimiştii nu întrevăd decât caracterul lor permanent, explică profesorul Martin Seligman, părintele psihologiei pozitive, de la Universitatea din Pennsylvania. Primii spun: „Dacă merg des la restaurant, nu pot să mă ţin de dietă“, în timp ce negativiştii spun: „Nu foloseşte la nimic să ţii o dietă“.

De asemenea, Seligman scoate în evidenţă tendinţa de generalizare a pesimiştilor, care nu aduce nimic bun. Ei gândesc astfel: „Literatura nu mai e bună de nimic“, pe când adepţii gândirii pozitive spun: „Cartea asta nu e chiar oribilă“.

Lecţia numărul 4: Evenimentele negative vin şi pleacă

Chiar dacă, mai ales în vremurile dificile de astăzi, evenimentele negative îi afectează în egală măsură pe pesimişti, şi pe optimişti, aceştia din urmă nu le lasă să le invadeze toate aspectele vieţii. Astfel că dacă, de exemplu, au o criză de cuplu, încearcă pe cât posibil să nu lase starea negativă să le afecteze şi viaţa la serviciu, şi invers. Ştiu foarte bine să-şi compartimenteze viaţa. Plus că evenimentele negative vin şi pleacă în acelaşi mod, cred ei.

Lecţia numărul 5: Conştientizează-ţi vremelnicia

„Optimişti paradoxali“, aşa îi numeşte Yves de Montbron pe cei care conştientizează foarte bine efemeritatea tuturor lucrurilor, inclusiv a propriei vieţi şi, totuşi, văd partea plină a paharului. Imediat ce moralul a scăzut puţin, reconectarea cu prietenii îi ajută pe aceştia să-şi recâştige resursele pentru a merge mai departe, spune el.

„Perfect conştienţi de caracterul efemer al vieţii, optimiştii se încăpăţânează să se bucure de ea. De aceea, optimismul este carburantul numărul unu pentru a menţine coeziunea într-o echipă profesională, dar şi într-o familie“, subliniază Philippe Gabilliet.