Cele mai bune medicamente naturale pentru bolnavii de Parkinson

NEUROLOGIE Cele mai multe cazuri de boală Parkinson sunt depistate la 10-20 de ani de la debut, iar tratamentul se adresează simptomelor. Alimentaţia, activitatea fizică şi medicaţia sunt cei trei piloni importanţi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor care se confruntă cu această boală invalidantă

Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la prima descriere a bolii Parkinson, făcută de dr. James Parkinson. După două secole, afecţiunea este încă nevindecabilă, afectând 6,3 milioane de persoane la nivel mondial. Din cei 1,5 de milioane de pacienţi care suferă de această afecţiune neurodegenerativă în Europa, peste 73.000 se află în România, iar peste 8.100 sunt înregistraţi în Bucureşti.

„Până în prezent, rezultatele cercetărilor referitoare la boala Parkinson arată că primele leziuni pot să apară cu 20 de ani înaintea primelor semne clinice, iar aşa-numitul diagnostic precoce este şi el, de fapt, tardiv din punct de vedere al bolii, deoarece numai în stadiul trei de boală apar tulburările neuromotorii“, a explicat prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România, la cea de-a şasea ediţie a Cursului internaţional dedicat tulburărilor comportamentului motor, care a avut loc între 31 martie şi 1 aprilie 2017, la Poiana Braşov.

Problemele încep în intestine

Practic, boala Parkinson începe cu mult înainte ca medicii să o poată diagnostica, a adăugat dr. Cristian Falup-Pecurariu, medic neurolog, şef de lucrări la Universitatea Transilvania din Braşov. „Am pus diagnosticul astăzi, dar pacientul are boala de 5-10-15 ani, nu ştim. Tocmai mecanismele extrem de complicate şi de complexe ne arată că, de fapt, această boală nu începe la nivelul creierului cum credeam acum 20 de ani, ci poate să înceapă la nivelul intestinului. Practic, astăzi s-a pus în discuţie că nu există niciun organ care să nu aibă această alfa-sinucleină care este mecanismul principal de producere a bolii Parkinson“, a mai spus dr. Falup-Pecurariu.  

Ce principii alimentare trebuie respectate

Chiar dacă până acum tratamentele inovatoare nu au dus la vindecarea bolii, pacienţii îşi pot îmbunătăţi calitatea vieţii prin alimentaţie şi sport.  „În general, alimentaţia este un pilon fundamental al sănătăţii, alături de starea noastră emoţională. Cele două elemente vin să ajute complementar, pe lângă ceea ce ştiinţa precizează din punctul de vedere al mecanismelor fiziopatologice acceptate“, a explicat prof. dr. Dafin Mureşanu.

Discuţia despre alimentaţie comportă două aspecte. În primul rând, este vorba de alimentaţia privită ca risc general. „O alimentaţie, să spunem, mai agresivă întotdeauna fragilizează organismul“, subliniază specialistul. Alimentaţia procesată este un pericol, apoi modul în care mâncăm: „Mâncăm pe fugă, mâncăm puţin, mâncăm repede. Calitatea apei pe care o bem este, de asemenea, un element foarte important. Au fost chiar şi ipoteze care au enunţat anumite riscuri: anumite toxine care se găsesc în anumite zone în apă şi care ar fi putut, să spunem, explica anumite subtipuri de boală Parkinson. Este vorba despre cele bazate mai mult pe elemente de mediu“, mai spune prof. dr. Mureşanu.

Cel de-al doilea aspect este alimentaţia ca ajutor pentru pacienţii cu boala Parkinson. În general, aceşti bolnavi au nevoie de mâncare mai puţină, să mănânce de mai multe ori, pentru că, jumătate dintre ei au probleme de eliminare a conţinutului gastric, adaugă dr. Cristian Falup-Pecurariu: „Fiecare dintre noi elimină conţinutul gastric, dar pacienţii cu Parkinson, atunci când sunt în stadiul de diagnosticare a bolii, deja 50% din ei au afectată această eliminare. Prin urmare, tot ceea ce mănâncă ei se evacuează cu o întârziere de 40-70 de minute. Din acest punct de vedere, e foarte important ca strategia de terapie să ia în considerare aceste lucruri şi medicaţia pentru boală Parkinson să fie luată cu 30 de minute înainte de masă, tocmai pentru a nu interfera cu această mâncare, sau cu 90 de minute după ce pacientul mănâncă“.

Fasolea conţine levodopa

O alimentaţie bazată pe grăsimi este un risc, pentru că întârzie şi mai mult eliminarea conţinutului gastric. Practic, cu cât alimentaţia e mai grasă, cu atât tranzitul este mai lent, iar medicaţia care trebuie să se absoarbă stagnează. Creşte intervalul între momentele de absorbţie şi se creează discontinuităţi care generează complicaţii. „În general, discutăm de o clasă de pacienţi mai în vârstă care, într-o proporţie mare, de 50-60%, au şi hipertensiune, au şi boală ischemică şi multe alte boli. Prin urmare, e foarte important ca un asemenea pacient care are comorbidităţi să-şi ia medicaţia în aşa fel încât ea să nu interfereze cu alimentaţia“, recomandă specialistul.

Totodată, medicii le recomandă pacienţilor cu Parkinson să consume mai multe cereale integrale, legume şi fructe şi, la cină, un pahar cu lapte sau cu iaurt. De asemenea, consumul mare de fasole – care are un conţinut bogat în levodopa naturală (levodopa este una dintre substanţele de bază în tratamentul bolii Parkinson) – contribuie la prelungirea eficacităţii medicamentelor. În ceea ce priveşte consumul de carne, acesta nu trebuie să depăşească 50 de grame pe zi – carne slabă sau peşte. Cafeaua şi ceaiul verde contribuie la progresia bolii şi atenuează simptomele.

Lecţiile de dans refac ritmul

Boala Parkinson afectează sistemul nervos, adică atinge acele circuite şi reţele responsabile de comportamentul nostru automat, deci şi comportamentul motor, explică prof. dr. Dafin Mureşanu. „Comportamentul uman e combinaţia a două tipuri: cel orientat spre un scop, pe care îl denumim comportament voluntar, atunci vrem să facem ceva, ne propunem, şi un comportament pe care îl facem automat, în special după ce am învăţat anumite programe. Adică, după ce ai învăţat să mergi cu bicicleta, să patinezi, să schiezi, să conduci o maşină, le faci fără greutate. Dar pentru a le face automat, trebuie să le înveţi. Ele sunt învăţate în anumite circuite după care sunt depozitate în circuitele responsabile de comportamentul automat“, adaugă acesta.

Acele circuite depozitare şi elementele de actualizare a acestor programe sunt cele care sunt afectate în mod special de boala Parkinson. „Apar primele leziuni în stadiul III de boală. Şi atunci sigur că se pierd aceste programe şi ai nevoie de mult mai multă repetiţie ca să înveţi“, semnalează neurologul.

Prin kinetoterapie, se folosesc acele circuite restante din interiorul sistemului nervos, care funcţionează bine şi prin intermediul cărora se poate livra organismului mişcarea atât de necesară. „Viaţa este mişcare. În momentul în care nu ne mai mişcăm, murim. Ne decondiţionăm fizic, se alterează toate structurile, se perturbă mecanismele de semnalizare etc. Deci mişcarea pe care o facem trebuie să fie adaptată sistemelor care au mai rămas în funcţie“, mai spune medicul neurolog.

Programul de kinetoterapie al unui bolnav de Parkinson trebuie să fie intens, de lungă durată, gândit pe baza caracteristicilor şi paricularităţilor individuale. „Trebuie să fie uşor de executat. De exemplu: n-o să-l punem pe pacientul cu boala Parkinson să meargă pe o suprafaţă dreaptă, pentru că bolnavul are o problemă cu ritmurile, cu oscilatorii ritmici din interior. Pentru el e mai bine să urce scări pentru că scara în sine îţi dă un ritm. Sunt foarte multe caracteristici care trebuie combinate. De exemplu, lecţiile de dans sunt foarte importante, pentru că îţi dau un ritm. Sunt tehnici de arte marţiale în care trebuie tot timpul să-ţi concentrezi atenţia“, explică Dafin Mureşanu.

Practic, ce trebuie să facă un pacient cu boala Parkinson este să-şi folosească circuitele voluntare pentru a genera cât mai multă mişcare care să suplinească deficitul. De aceea, neuroreabilitatrea trebuie condusă de către neurologi şi este un demers de echipă. Doar neurologul poate să spună ce fel de mişcare este recomandată, cât de multă, sub ce formă şi cât timp. Nu există o reţetă universală, conchide prof. dr. Dafin Mureşanu.

Somnul cu coşmaruri poate fi un semn de boală

Pe lângă alimentaţie şi exerciţii fizice, pentru recuperarea eficientă a pacienţilor cu boala Parkinson mai contează şi somnul: câte ore dormim şi când dormim. „Se pare că există mecanisme foarte importante neuroprotective şi de regenerare care se accelerează în timpul somnului. De fapt, rolul somnului este acela de a reseta sistemele creierului şi ale întregului sistem nervos şi, în general, de a regenera. Să dormim bine, respectând anumite ritmuri care vin din biologia fiinţei, e un lucru important“, adaugă prof. dr. Dafin Mureşanu.

De altfel, anumite tulburări de somn pot fi un semn precoce de boală Parkinson. „Există o multitudine de manifestări care fac parte din semnele nonmotorii de boală: constipaţie, pierderea mirosului, coşmaruri care apar înainte ca diagnosticul de boală Parkinson să fie pus. Aşadar, uneori, pacientul vine la noi şi spune că e înţepenit, are mişcări încete şi noi îl întrebăm de vise: dacă are coşmaruri, dacă are în acele vise oameni care atacă, care ţipă. Practic, partenerii de viaţă ne relatează de cele mai multe ori că respectivul pacient în timpul somnului visează urât, că dă din mâini şi din picioare, că s-a întâmplat să cadă din pat. Asta înseamnă că, de fapt, are loc ceea ce se numeşte alterarea comportamentului somnului REM, perioada somnului cu vise, în care fiecare dintre noi, în mod normal, suntem paralizaţi, nu mişcăm mâinile şi picioarele“, spune dr. Falup-Pecurariu.

Cineva care are aceste vise şi diagnosticul de alterare a somnului REM are un risc cu 50% mai mare decât cei care nu au astfel de probleme să fie diagnosticat cu boala Parkinson la 5 ani şi de 90% la 10 ani. Practic, există o probabilitate foarte mare ca acel pacient să aibă o boală Parkinson în evoluţie, a adăugat neurologul.

Simptomele care cresc riscul de Parkinson

De ce tipul acesta de coşmar? „S-a descoperit această alterare a comportamentului somnului REM într-un mod absolut accidental, în 1987, în SUA. Pacienţii au fost înregistraţi în laboratorul de polisomnografie şi apoi au fost intervievaţi în decursul timpului şi fiecare a spus ce a visat. S-a făcut cumulul viselor şi s-a observat că în proporţie de 80% participanţii spuneau, în mod senzaţional, că visează oameni care-i atacă, că visează câini, că visează sânge. E o probabilitate mare ca o persoană care are o alterare a comportamenului somnului în REM să aibă aceste vise“, explică dr. Falup-Pecurariu.

Existenţa acestor două simptome – constipaţie plus alterarea somnului – face pacientul să aibă un risc mai mare de a primi un diagnostic de boală Parkinson, a mai spus specialistul. Cu cât o persoană are mai mulţi factori de risc, cu atât probabilitatea să dezvolte boala Parkinson e mai mare. „Asta nu înseamnă că toţi cei care au factorii de risc vor dezvolta boala Parkinson. Dar se întâmplă ca în situaţia mersului cu maşina: dacă mergem cu 20 de kilometri la oră, este posibil să avem accident, dacă mergem cu 50 la oră, creşte probabilitatea, iar dacă mergem cu 200 la oră nu înseamnă că va fi accident, dar riscul e mai mare.“

Doar 5% din cazuri au cauză genetică

Cauza apariţie bolii Parkinson rămâne deocamdată necunoscută. Cercetătorii consideră însă că este vorba despre o asociere între factorii de mediu şi cei genetici. Astfel, factorii de mediu implică, pe de o parte, expunerea precoce sau prelungită la substanţe poluante chimice sau la pesticide, consumul unui drog care poate cauza simptomele bolii, iar pe de altă parte, substanţele care blochează receptorii de dopamină, intoxicaţia cu monoxid de carbon sau mangan, hidrocefalia, tumorile cerebrale, hematoamele subdurale, boala Wilson, tulburările idiopatice degenerative. Din punctul de vedere al cauzelor genetice cunoscute, acestea pot reprezenta mai puţin de 5% din totalul cazurilor, arată statisticile.