Robin Williams s-a sinucis. Cinci lucruri pe care nu le putem trece cu vederea

Robin Williams s-a sinucis. Cinci lucruri pe care nu le putem trece cu vederea

Robin Williams FOTO Reuters

Sinuciderea lui Robin Williams a întristat milioane de oameni din întrega lume. Chiar dacă majoritatea a avut decenţa să nu interpreteze prea mult gestul actorului de a-şi pune capăt zilelor, au existat voci care au apreciat că cei care se sinucid sunt mai degrabă „laşi”. Un psiholog american încearcă să explice mecanismele psihologice extrem de complicate care pot face o persoană să recurgă la un asemenea gest.

Ştiri pe aceeaşi temă

Săptămâna aceasta, Robin Williams, în vârstă de 63 de ani, a decis să îşi pună capăt zilelor. Descoperit de asistentul său personal în camera sa, cu o curea în jurul gâtului, potrivit unui raport preliminar al legiştilor, Robin Williams era cunoscut pentru faptul că se lupta de ani buni cu depresia, alcoolul şi drogurile.

Publicaţia Business Insider încearcă să explice cu ajutorul unui psiholog o parte din mecanismele emoţionale care pot sta la baza unei sinucideri. Acest demers este o replică faţă de un comentariu mai puţin inspirat făcut de un prezentator de la postul american Fox News: „Este greu de imaginat că Robin Williams s-a sinucis, nu? Cum putea să îşi iubească totodată copiii şi să recurgă la un asemenea gest? A fost probabil în interiorul său ceva atât de oribil sau laş încât l-a făcut să recurgă la un asemenea gest...”, a comentat Shepard Smith, la Fox News.

Psihologul american Jesse Bering, care la rândul său s-a confruntat cu depresii majore, încearcă să explice că oamenii care riscă să ajungă la sinucidere se confruntă cu un val masiv de gânduri şi emoţii.

„Este important să conştientizăm că majoritatea cazurilor de suicid au la bază o adevărată «inundaţie» de emoţii puternice, de gânduri iraţionale”, spune psihologul Jesse Bering.

Pe lângă acest aspect, psihologii mai atrag atenţia asupra unor factori de risc care pot creşte riscul ca o persoană să comită un asemenea act.

1. Incapacitatea sau nerespectarea voită a propriilor standarde de viaţă

Indiferent dacă în exterior viaţa unei persoane poate părea bună şi frumoasă, există o diferenţă fundamentală între ceea ce simte un om în interiorul său faţă de propria sa viaţă şi modul în care este ea recepţionată de către cei din exterior. Acest lucru demonstrează că nicio persoană nu se află sub o protecţie absolută faţă de sinucidere.

Mai mult decât atât, rata de sinucidere este mai mare în ţările în care există un nivel de trai mai ridicat, precum şi în statele în care se promovează libertăţile individuale.

Psihologii mai notează că oamenii sunt mult mai dispuşi să ajungă la sinucidere dacă au avut parte de o viaţă privilegiată, apoi, din diferite motive, sunt nevoiţi să îşi construiască un stil de viaţă mult mai auster. De asemenea, aceeaşi regulă se aplică şi dacă vorbim de o persoană care este nevoită să trăiască singură, după un divorţ.

„Gândurile suicidale pot începe să se formeze de la discrepanţa foarte mare dintre standardele de viaţă pe care ţi le impui, dorinţele, şi realitatea percepută”, avertizează psihologii.

2. Condamnarea propriei persoane pentru nerespectarea standardelor

Oamenii care pot avea gânduri de suicid nu doar că au o stimă de sine extrem de scăzută, însă pot considera de asemenea că tot ce fac este greşit în comparaţie cu toţi ceilalţi. Astfel, sentimenetele de inutilitate, de ruşine şi de vinovăţie pot conduce o persoană la gânduri de sinucid.

3. Experimentarea emoţiilor extrem de dificile

Sinuciderea nu este neapărat rezultatul unui singur eveniment „declanşator”, ci mai degrabă unei construcţii mentale de lungă durată a acelei persoane despre propria identitate. Pentru oamenii care se confruntă cu o depresii majore, sinuciderea poate fi înţeleasă şi percepută ca un mijloc de evadare a emoţiilor dificile pe care le resimt.

4. Evitarea planurilor de lungă durată

Psihologii vorbesc din acest punct de vedere de o aşa-numită „deconstrucţie cognitivă”, în care persoanele care se confruntă cu depresia nu mai au capacitatea de a-şi forma planuri pe termen mediu sau lung. Astfel, o persoană care poate avea gânduri de suicid refuză viitorul şi consideră că orice obiectiv pe termen lung este mai degrabă nerealist şi iraţional.

5. „Dezinhibarea”

Cei mai mulţi oameni care suferă de depresie şi au de asemenea gânduri de suicid ajung foarte rar să comită un asemenea gest, în principal datorită normelor sociale, religiose, legale sau chiar datorită unor aşteptări pozitive. Dezinhibarea se referă, potrivit psihologilor, la negarea oricăror factori care i-ar putea opri de la acest act, ceea ce subliniază că un act de sinucidere nu ar trebui să fie pus pe acelaşi plan cu un act de laşitate.

Psihologii avertizează de asemenea că orice persoană ar trebui să ceară ajutor medical de specialitate atunci când se confruntă cu o depresie. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: