Cancerele la creier în fază incipientă nu au simptome. Ce semne apar pe măsură ce tumorile cerebrale avansează

Cancerele la creier în fază incipientă nu au simptome. Ce semne apar pe măsură ce tumorile cerebrale avansează

Durerea de cap este un simptom frecvent şi în tumorile cerebrale

Incidenţa neoplasmelor sistemului nervos central este de 6,5% la nivel european, potrivit statisticilor oficiale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - OMS. Din statistica generală, ţara noastră se situeaza la nivel mediu, cu o incidenţă de 7% din totalul cancerelor, ceea ce înseamnă în jur de 1.400 de cazuri noi, anual.

Ştiri pe aceeaşi temă

„În practica medicală însă, s-a observat o creştere a numărului de astfel de cazuri şi, mai mult decât atât, o incidenţă mai ridicată în numărul tinerilor. Din păcate, tumorile cerebrale afectează atât pacienţii tineri, cât şi pe cei vârstnici şi reprezintă un procent semnificativ de cazuri în rândul copiilor“, a explicat dr. Dan Mitrea, medic neurolog supraspecializat în neurooncologie la Clinica Neuroaxis.

Tumorile cerebrale benigne sunt mai frecvente. „Altfel spus, în cazul apariţiei unei tumori la nivelul creierului, şansa ca aceasta să fie benignă este mult mai mare. Există numeroase tipuri de tumori cerebrale benigne, meningiomul fiind cel mai des întâlnit tip“, completează dr. Bogdan Ene, medic neurochirug la Neuroaxis.

Ce determină apariţia neoplasmelor cerebrale

Neoplasmele cerebrale maligne sunt mai puţin frecvente, dar mai grave. Ele pot fi tumori cerebrale secundare, determinate de neoplazii ale altor organe  - tumorile pulmonare, cancerul mamar, melanomul - sau tumori cerebrale primare, care sunt determinate de o anumită susceptibilitate genetică şi/sau de expunerea la anumiţi factori de mediu.

„S-a demonstrat că expunerea structurilor nervoase la radiaţii ionizate determină alterarea ADN şi promovează oncogeneza. Anumite ierbicide şi pesticide cresc, de asemenea, incidenţa acestei patologii neoplazice, fermierii având o incidenţă de 1,3 – 3,6 ori mai mare, în comparaţie cu populaţia generală. Persoanele care lucrează în domenul energiei prin expunerea la carburanţi sau chiar curenţi electrici puternici au un risc mai mare de până la 2,5 ori faţă de populaţia generală. În toate cazurile, este vorba despre o înmulţire necontrolată a celulelor, fără o cauză directă cunoscută. Nu s-a demonstrat încă o legatură de cauzalitate între utilizarea telefonului mobil şi creşterea riscului de tumori cerebrale“.

Pentru partea genetică, sunt sindroame deja bine cunoscute cu determinism genetic clar cum este neurofimbromatoza tip 1, gena NF1 ce codifică o proteină denumită neurofibromin al cărei rol este de a inhiba creşterea profilerării celulare prin activarea hidrolizei GTP  - guanozin trifosfat - la nivelul proteinelor Ras, mai spune dr. Bogdan Ene. „Tumorile determinate de această mutaţie sunt iniţial benigne, dar se pot transforma din neurofibroame în neurosarcoame. Un alt sindrom bine cunoscut este von Hippel Lindau, boală autosomală dominantă, ce se remarcă prin prezenţa de hemangioblastoame, tumori neuroendocrine, asocierea cu tumori renale şi feocromocitom. Defectul în cazul acesta este la nivelul cromozomului 3p25“, adaugă medicul dr. Dan Mitrea.

„Există acum, după studii patologice şi asociere genetică câteva polimorfisme asociate cu riscul de a dezolva tumori gliale. Mutaţii la nivelul genelor TERT, CCDC26, CDKN2A/CDKN2B, RTEL1, PHLDB1 si EGFR, influenţează carciogeneza, defectele de reparare a AND-ului, pot determina un anumit răspuns imun, care, în final, împreună cu factorii de mediu, duc la dezvoltarea tumorilor cerebrale primare“.

Care sunt simptomele ce pot apărea în cazul unei tumori cerebrale

„Din păcate, de cele mai multe ori, tumorile cerebrale în stadiu incipient nu sunt simptomatice şi, cum nu există nici metode specifice de screening, sunt dificil de depistat precoce. Pe măsură ce tumoarea se dezvoltă, încep să apară simptomele, care însă nu sunt specifice acestei afecţiuni, necesitând teste imagistice pentru stabilirea diagnosticului. În pricipiu, există câteva „reguli“ pe care le urmărim, aceste ţin de vârstă, de factorii de risc asociaţi, de istoricul personal medical sau de istoricul familial“.

Ca simptom frecvent întâlnit sunt durerile de cap. Alte simptome pot fi astenia, deficitele motorii fruste, greaţa şi vărsăturile, uneori în jet dacă determină hipertensiune intracraniană brusc instalată, tulburările de vedere, crizele epileptice, tulburări ale limbajului, tulburări de comportament, mişcările involuntare. „Toate simptomele sunt determinate de localizarea procesului tumoral şi de structurile creierului afectate. O atenţie sporită trebuie acordată copiilor, aceştia pot avea manifestări neurologice cu evoluţie rapidă, asociind diferite deficite cu o progresie mai accelerată”, a continuat dr. Bogdan Ene.

Cum se diagnostichează corect

Examenul fizic şi evaluarea istoricului personal şi familial este obligatoriu. „Următoarea etapă importantă este evaluarea imagistică, care, în funcţie de datele anamnezei, se poate rezuma la efectuarea unui IRM  - imagistică prin rezonanţă magnetică cerebrală - cu substanţă de contrast. În cazul în care se suspicionează determinări secundare se poate completa şi cu un bilanţ imagistic al regiunilor de interes. Dacă tumorile cerebrale sau spinale determină şi leziuni osoase, este obligatoriu de completat investigaţia cu un CT  - tomografie computerizată. Aceste investigaţii sunt importante şi din prisma diagnosticului diferenţial, pacienţii putând avea alte afecţiuni neurologice ce determină deficitele pentru care se prezintă la specialist“.

De cele mai multe ori, prima examinare este un CT, pacientul având unul sau mai multe deficite neurologice. „În cazul tumorilor cerebrale, în funcţie localizarea şi particulărităţile acestora, deficitele neurologice se instalează încet, treptat, rar fiind situaţiile în care apare un deficit brusc. Cel din urmă apare, de obicei, în urma unei sângerări tumorale, atunci când tumora îşi măreste foarte mult volumul, sau când obstrucţionează circulaţia LCR  - lichid cefalo-rahidian - determinând hipertensiune intracraniană“.

Aspectul imagistic orientează medicul asupra caracteristicilor tumorii şi ajută la punerea unui diagnostic de etapă. „Se poate completa, la nevoie, cu spectroscopie RM  - rezonanţă magnetică - pentru a avea o idee vizavi de activitatea metabolică de la nivelul procesului tumoral“.

Următoare etapă importană în diagnostic este o intervenţie neurochirurgicală, dacă este posibilă. „Biopsia stereotaxică este cea mai des folosită metodă de explorare a ţesutului tumoral, chiar şi la nivelul structurilor trunchiului cerebral“.

Planul operator se discută în cel mai mic detaliu cu neurochirurgul, abordarea fiind una cât mai puţin invazivă, limitând cât mai mult deficitele neurologice. În cazul în care tumorile sunt mari, şi deviază mult structurile cerebrale, se poate face o tractografie RM pentru a detemina raportul acesteia cu aceste structuri. „Dacă pacientul are tumora într-o zonă funcţională importantă cum este limbajul se poate face examinare fIRM  - rezonanţă magnetică funcţională sau neurochirurgul poate decide asupra unei proceduri în care pacientul este trezit în operaţie“.

Există acum metode aflate în teste pentru diagnosticul serologic al tumorilor cerebrale, una dintre ele fiind bombardarea tumorii cu unde electromagnetice şi stimuarea cu ultrasunete a barierei hematoencefalice astfel încât compuşi ai tumorii să intre în circuitul sangvin şi să poată fi analizaţi din sânge. Acestea sunt trialuri, nu sunt încă metode certificate de diagnostic“, a explicat dr. Dan Mitrea.

Cum se face diferenţierea între tumorile benigne şi cele maligne

„Diferenţa între tumora benignă, malignă şi determinări secundare începe de la examenul clinic şi se termină la examinarea anatomopatologică. Este, de asemenea, important de ştiut că sunt anumite tumori care deşi sunt benigne, sau de graniţă, necesită monitorizare imagistică şi clinică constantă, deoarece pot vira în tumori maligne. Există o clasificare clară anatomopatologică la care s-a adăugat recent şi diagnosticarea moleculară, ce împarte tumorile pe diferite categorii. Aceasta ne ajută la încadrarea corectă a acestora, stabilirea prognosticului, a planului de tratament optim, precum şi a programul de monitorizare al pacienţilor. Se ştie, de exemplu, că anumite mutaţii, cum este mutaţia 1p19q pot influenţa prognosticul bolii, şi fac dinferenţa între tumorile oligodendrogliale. Acestea, combinate cu mutaţia IDH (1-2) şi alte mutaţii clasifică tumorile şi stabilesc traseul ce trebuie urmat, atât din punct de vedere terapeutic, cât şi al monitorizării post-terapeutice“, a declarat dr. Bogdan Ene.

Chirurgia corect efectuată rămâne metoda de elecţie

„Rezecţia chirurgicală totală asigură cele mai mari şanse de remisie. Planificarea şi efectuarea corectă a operaţiei va influenţa prognosticul bolii. Majoritatea studiilor efectuate până acum au demonstrat superioritatea chirurgiei în cazul tumorilor cerebrale primare în faţa oricărei alte metode terapeutice. Sigur, există tumori la care chirurgia este imposibilă sau sunt atât de mici încât se pot aborda nonivaziv prin radioterapie stereotaxică, dar ca şi principiu general, chirurgia corect efectuată rămâne în momentul de faţă metoda de elecţie în tratarea tumorilor“.

În cazul tumorilor benigne, chirurgia este de multe ori suficientă, nu este nevoie de tratament adiţional. La tumorile cerebrale maligne este nevoie de tratament adjuvant. Acesta constă în radioterapie şi chimioterapie. Tratamentul poate fi făcut concomitent în prima fază, urmând ca apoi pacientul să continue seria de chimioterapie pentru câteva luni.

„Tratamentul chimioterapic este ales în funcţie de aspectul patologic al tumorii şi a testelor moleculare. Subliniez aici importanţa testelor moleculare, aşa cum am spus si mai devreme, aceasta ne arată „agresivitatea tumorii“ indică un răspuns terapeutic, potenţialul de recidivă“.

Exită acum, faţă de acum 10 ani, mai multe opţiuni terapeutice, mai ales de la introducerea terapiei targetate  - anticorpi-monoclonali -, care au dus la îmbunătăţirea supravieţuirii pacienţilor. „Sunt acum aflate în studii diferite abordări terapeutice, cum ar fi tratament targetat pentru mutaţia IDH, imunoterapia sau vaccinarea pacienţilor cu aceste tumori. Cred că, în următorii ani, vom vedea o evoluţie spectaculoasă a tratamentelor adresate acestor terapii“, a conchis medicul neurochirurg Bogdan Ene.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările