Atenţie, părinţi! A crescut îngrijorător numărul sinuciderilor mai ales în rândul tinerilor

Mai ales adolescenţii şi tinerii cu stări frecvente de depresie sunt la risc de suicid FOTO: Shutterstock

Românii care au nevoie de ajutor pot vorbi cu un specialist la orice oră din zi şi din noapte, sunând la numărul 0800.080.100, au amintit specialiştii cu ocazia Zilei Mondiale de Prevenire a Suicidului, marcată pe 10 septembrie.

Persoanele care simt că le cuprinde disperarea şi pentru care viaţa pare să nu mai aibă sens trebuie să ştie că au o şansă. Pot cere ajutor la numărul 0800.080.100. Aici le va răspunde, la fiecare oră din zi şi din noapte, un voluntar al Centrului de Prevenire a Tentativelor de Sucid din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia“ din Capitală. Voluntarii sunt absolvenţi de psihologie, masteranzi şi asistenţi medicali supraspecializaţi în psihiatrie.

Mai multe decese decât prin accidente rutiere

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), la fiecare 40 de secunde, o persoană îşi sfârşeşte viaţa prin suicid. Tot OMS avertizează că numărul sinuciderilor a crescut cu 60% în ultimii 45 de ani. Se estimează că, anual, în Europa au loc 59.000 de sinucideri, mai mult decât cele 50.000 de decese survenite prin accidente de maşină. Suicidul ocupă una dintre primele trei poziţii în topul principalelor cauze de deces în rândul adolescenţilor şi tinerilor adulţi la nivel mondial.

Centrul de Prevenire a Tentativelor de Suicid din România funcţionează din 2 noiembrie 2009. La început, a fost dedicat copiilor şi adolescenţilor, dar acum, voluntarii primesc solicitări indiferent de vârstă, din toată ţara. „Ne-a sunat un domn de 81 de ani şi vreau să vă spun că ne sună şi părinţi să ne spună că au observat ceva în neregulă la copilul lor, să ne ceară părerea. Este un semn de responsabilitate“, mărturiseşte Elena Brănaru, medic primar în psihiatria copilului şi adolescentului, preşedintele Asociaţiei Române de Suidologie şi coordonatorul Centrului.

Cine cere ajutorul?

Potrivit raportului Centrului pe 2009-2011, în timp, numărul apelurilor a scăzut, dar a crescut durata convorbirilor, semn că solicitările sunt reale. Datele statistice ne-au fost oferite de medicul Emanuel Adrian Sârbu, fondator al Asociaţiei Române de Suidologie şi coordonatorul grupului virtual de suport http://suicid.wordpress.com
Pintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă voluntarii Centrului se numără următoarele:

1. Copii proveniţi din familii dezorganizate – principalele probleme sunt lipsa de comunicare între membrii familiei, agresivitatea şi/sau violenţa fizică, verbală, emoţională, consumul de alcool şi de droguri al părinţilor acestora, incest,
exploatarea copiilor de către părinţi etc.
2. Adolescenţi şi tineri – cea mai mare parte a problemelor sunt legate de relaţiile afective şi/sau familiale ale adolescenţilor în care au intervenit fie despărţiri, fie diverse divergenţe considerate inacceptabile.
3. Părinţii, aparţinătorii, prietenii sau cunoştinţele persoanelor din grupul ţintă al
Proiectului – solicită opinii avizate sau ajutor specializat pentru problemele (reale, potenţiale sau imaginare) pe care le-au identificat la copiii, rudele sau prietenii lor.
4. Persoane cu diverse afecţiuni psihice şi/sau medicale – anxietatea, depresia, schizofrenia, maladia Alzheimer, fluctuaţiile de dispoziţie, dar şi diverse afecţiuni medicale, inclusiv cele ale bolnavilor în stadii terminale, care pot determina apariţia tentativelor de suicid.
5. Persoane care au dificultăţi de integrare socială – în această categorie intră o serie de grupe de vârste şi de probleme, de la copiii care acuză dificultăţi de integrare în colectivul şcolar, la tinerii care au probleme cu adaptarea la locul de muncă ori cu şomajul şi până la persoane adulte sau chiar vârstnice cu boli cronice sau cu nevoi speciale. Majoritatea pot fi reduse însă la nevoia de comunicare cu cineva, neîmplinită, însă resimţită acut şi amplificată până la stadiul în care conduita autodistructivă pare justificabilă.

Sinuciderea, în top 3 decese la adolescenţi şi adulţi tineri

Sunt numeroase cauzele care stau la originea sinuciderii. Cei mai frecvenţi factori de risc sunt bolile psihice, precum depresia, schizofrenia şi dependenţa de droguri (inclusiv de alcool). Totuşi, pot recurge la acest gest extrem şi persoanele care au trecut printr-o suferinţă percepută ca fiind insuportabilă, care se adaugă peste o vulnerabilitate psihică, cum o denumesc specialiştii.

În rândul copiilor şi adolescenţilor, sinuciderea sau tentativa de sinucidere este cel mai adesea consecinţa unui gest impulsiv. Gestul apare pe fondul imaturităţii emoţionale, peste care se adaugă slaba comunicare cu părinţii. De altfel, Centrul de Prevenire a Tentativelor de Suicid a fost creat şi ca urmare a recomandărilor Comitetului pentru Drepturile Copilului, din iunie 2009: „Cu toate că se remarcă eforturile întreprinse de statul parte, Comitetul este preocupat de rapoartele mediatice referitoare la cazurile de suicid, în special în rândul copiilor lăsaţi în urmă de părinţii plecaţi în străinătate.“
În plus, după cum ne spune Raluca Grozăvescu, medic specialist în psihiatrie infantilă în cadrul Spitalului „Al. Obregia“ din Bucureşti, „este foarte important ca adolescentul şi copilul să aibă valori pe care să le înveţe din familie, să aibă o privire către viitor, să fie preocupaţi de viaţa lor, de şcoală, de activităţi extraşcolare – sport, artă, mers pe munte, toate acestea devenind factori de protecţie împotriva influenţelor periculoase din jur.“

Semne de avertizare a suicidului

Orice discuţii despre sinucidere, moarte sau autovătămare, cum ar fi: „Îmi doresc să nu mă fi născut“, „Dacă ne vom revedea vreodată“, „Mai bine muream/mă omoram“;
Vor să aibă acces la arme, pastile, cuţite sau alte obiecte care ar putea fi utilizate într-o tentativă de suicid;
Persoana respectivă este preocupată de moarte sau de violenţă, scrie poezii sau povestiri despre moarte;
Prezintă sentimente de neajutorare, de captivitate şi lipsă de speranţă („Nu există nicio cale de ieşire“). Are convingerea că lucrurile nu vor fi mai bine sau că nu se vor schimba;
Sentimente de inutilitate, vinovăţie, ruşine, ură de sine, senzaţia că este o povară („Toată lumea ar fi mai bine fără mine“);
Efectuarea unui testament scris sau verbal, „să ai grijă tu de…“;
Vizite neobişnuite sau neaşteptate sau apeluri către familie şi prieteni spunând la revedere oamenilor, în cazul în care nu se vor revedea;
Izolarea socială. Dorinţa de a fi lăsat în pace.
Comportament autodistructiv, consumul de alcool sau de droguri, şofatul riscant, sexul neprotejat, asumarea unor riscuri inutil – „oricum vreau să mor“;
Apariţia unui sentiment brusc de calm, resemnare şi fericire după ce persoana a fost extrem de deprimată poate însemna că persoana a luat decizia să se sinucidă.