Din misterele creierului. Părinţii sunt arhitecţii creierului copilului

Creierul copiilor începe să se dezvolte încă din prima lună de viaţă intrauterină. Cum se modelează el şi în ce mod va evolua depinde într-o măsură uriaşă de activităţile şi stilul de viaţă al părinţilor. În ce mod putem influenţa pozitiv dezvoltarea creierului aflăm de la psihologul Bogdana Bursuc, la Adevărul Live.

Abilităţile emoţionale şi sociale sunt primele care se dezvoltă pentru că ele au legătură cu supravieţuirea. Acestea sunt fundamentul dezvoltării cognitive. Nu putem învăţa nimic fără ajutorul celorlalţi şi fără reciprocitate, spune psihologul Bogdana Bursuc. Cum îl influenţează pe copilul încă nenăscut zgomotele, mirosurile, stilul de viaţă şi alimentaţia mamei, cât de mult se dezvoltă legătura emoţională a copilului cu mama încă din uter, dar şi cum putem modela creierului copilului din prima lui zi de viaţă ne explică psihologul la Adevărul Live.

Principalele declaraţii

E adevărat că din primele zile de viaţă intrauterină putem influenţa dezvoltarea creierului?

Primul lucru care se dezvoltă în viaţa intrauterină este sistemul nervos, coloana vertebrală şi creierul. Alimentaţia mamei şi starea emoţională influenţează foarte mult dezvoltarea fătului în această perioadă. Acestea sunt importante pe întreaga durată a sarcinii, pentru că dezvoltrea creierului continuă pe parcusul celor 9 luni.

Care sunt cele mai mari greşeli pe care le facem în această perioadă?

Cea mai mare greşeală este că minimizăm miracolul sau ignorăm faptul că este o fiinţă vie copilul. Ne comportăm ca şi cum copilul nu e o persoană formată. Multe mame nu vorbesc cu copilul. Dar multe studii arată că modul în care mama vorbeşte cu copilul influenţează dezvoltarea creierului acestuia. Şi taţii pot contribui la acest proces. Modul în care tatăl reuşeşte să fie prezent alături de mamă transmite un mesaj de ataşament către copil. El chiar aude sunete din a 4-a lună de când începe să se dezvolte aparatul auditiv. Copiii aud mai întâi vocea mamei şi apoi pe cea a tatălui. Contează foarte mult tonalitatea vocii, mesajul din spatele cuvintelor. Recomandarea cea mai importantă este niciodată copilul să nu fie motiv de ceartă.

În această perioadă se dezvoltă foarte mult şi gustul şi preferinţele alimentare, în funcţie de ceea ce mănâncă mama. Ceea ce mănâncă mama va deveni foarte familiar pentru copil. De exemplu, femeile din Mexic care mănâncă picant îşi obişnuiesc copiii cu acest gust încă din viaţa intrauterină şi în perioada alăptării.

Ce mănâncă mama e foarte important pentru dezvoltarea cognitivă a copilului. O femeie însărcinată trebuie să consume calciu, fier, vitamine, grăsimi bune. E foarte importantă alimentaţia şi din acest punct de vedere. E nevoie de o dietă care să susţină dezvoltarea copilului.

Gustul, mirosul, auzul, văzul fac parte din dezvoltarea cognitivă a copilului. Dezvoltarea cognitivă nu înseamnă doar inteligenţa, procesele de cunoaştere, ci implică şi dezvoltarea senzorială, care presupune structurile anatomice de bază.

După naşterea copilului, cât de importantă este relaţia cu tatăl?

Rolul tatălui este deosebit de important tot timpul, inclusiv în perioada intrauterină. Când mama e însărcinată e într-o altă lume, toate resurselee ei sunt concentrate pe viaţa care creşte şi de multe ori mama e absentă din relaţie. Rolul tatălui este să gestioneze emoţional relaţia. De obicei, femeia face acest lucru, face lucrurile astfel încât partea relaţională să funcţioneze, lasă de la ea, face primul pas. Odată ce e însărcinată nu mai poate face acest lucru, e mai obosită, e orientată spre altceva. Şi atunci responsabilitatea emoţională revine bărbatului, să gestioneze relaţia, să aplaneze conflictele, ceea ce este greu pentru un bărbat. Mulţi se simt prost pentru că nu ştiu ce să facă. Ei trebuie să înţeleagă că nu pot face nimic fizic, ci doar emoţional. La fel şi după ce copilul se naşte. Tatăl nu poate face mare lucru fizic, deoarece copilul preferă  relaţia cu mama. Dar tatăl poate avea un aport important din punct de vedere emoţional. El trebuie să îi vorbească bebeluşului din burtică, să îi transmită atingerea. Copilul simte atingerile diferite. Când pune mama mâna pe burtică, copilul e liniştit. Când pune tatăl mâna pe burtică, micuţul se poate nelinişti. Ca să supravieţuim avem nevoie de o relaţie de ataşament. Din punct de vedere al supravieţuirii e mai importantă relaţia de ataşament decât dezvoltarea cognitivă. De aceea e foartă importantă dezvoltarea relaţiei de ataşament. E important să petreacă timp toţi trei împreună. Iar tatăl trebuie să-şi găsească rolul în relaţie. Relaţia cu tatăl contribuie la un alt fel de stimulare a copilului, ceea ce favorizează dezvoltarea cognitivă completă a copilului. E important ca tatăl să lupte pentru locul lui.

Alăptarea e importantă în crearea legăturii dintre mamă şi copil?

Trebuie să recunoaştem că e greu să alăptezi un copil. Sunt mame care au dificultăţi, constrângeri, iar mama să nu se simtă vinovată pentru incapacitatea de a alăpta. Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune că în primele 6 luni de viaţă alăptarea trebuie să fie exclusivă. Laptele e important pentru dezvoltarea fizică, fiecare mamă are laptele de care copilul are nevoie, şi e foarte bun şi pentru dezvoltarea emoţională. Alăptarea e un moment de ataşament. Dacă nu reuşim să alăptăm este bine să construim un context similar alăptării. Atingerea piele la piele este o formă de creare a ataşamentului. Chiar şi când copilul este hrănit cu biberonul se poate construi această parte de contact fizic. În acest sens este esenţial să ne ţinem copilul în braţe foarte mult timp după ce se naşte. Facem trecerea mai uşor de la lumea intrauterină cu care el era obişnuit la lumea exterioară.

Trebuie să găsim soluţia între a oferi dragoste şi a pune limite. În primele luni de viaţă e important să fie ajutat să se liniştească, să fie învăţat capacitatea de autoreglare. Independenţa se învaţă atunci când copilul se simte în siguranţă. Trebuie să răspundem la nevoile copilului, dar să ştim să punem limite.

Când ar fi bine ca mama să se întoarcă la serviciu?

Depinde de mamă. Primii 2 ani din viaţa copilului sunt critici. În primul an de viaţă copilul trebuie să înveţe că este iubit. În al doilea an învaţă că este iubit chiar dacă greşeşte. În primii doi ani este important să oferim atenţie ca scop în sine. Se spune că cea mai importantă jucărie a unui copil este adultul aşezar pe covor cu care copilul se joacă. De aceea e bine să avem un timp pe care îl petrecem exclusiv cu copilul. Acest lucru înseamnă timp de calitate cu copilul.

Ce loc ocupă diversificarea în dezvoltarea copilului?

Pentru stimularea dezvoltării este important ca diversificarea să fie un moment de explorare. Copiii explorează foarte mult cu gura, se joacă cu mâncarea. De aceea diversificarea nu trebuie să fie un moment de curăţenie sau de disciplinare. Copilul trebuie lăsat să exploreze, părintele trebuie doar să securizeze mediul. Cu cât explorează mai mult alimentele, cu atât se familiarizează cu ele. Studiile arată că pentru a accepta un aliment nou, copilul are nevoie de trei până la 20 de expuneri. E important ca părintele să insiste cu expunerea, dar să nu încerce să ascundă alimentul printre alte alimente preferate, să nu trişeze.