Abilităţi supranaturale după o operaţie pe creier: superempatia

Abilităţi supranaturale după o operaţie pe creier: superempatia

Pentru calmarea crizelor severe de epilepsie, se înlătură o parte din lobul temporal, în care se află şi amigdala, o zonă a creierului responsabilă cu emoţiile FOTO Reuters

O femeie din Franţa a dezvoltat o superempatie în urma unei operaţii pe creier care ar fi trebuit să-i vindece crizele severe de epilepsie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Operaţia de înlăturare a unei porţiuni din lobul temporal este un tratament comun pentru cei care suferă de epilepsie şi care nu răspund la medicamente. În această zonă a creierului se află şi „amigdala“ (diferită de cea din gât) care este responsabilă cu răspunsul emoţional, cu secreţiile hormonale şi chiar cu procesul memoriei. Cazul acestei femei a fost destul de neobişnuit, pentru că îndepărtarea acestei porţiuni ar fi trebuit să îngreuneze empatia, adică abilitatea de a recunoaşte emoţiile celorlalţi, notează „Huffington Post“.
 
După operaţie, crizele de epilepsie ale femeii au încetat. Însă pacienta a raportat „o excitare emoţională nouă şi spectaculoasă“, care durează de 13 ani, deja. Pacienţii cu epilepsie trataţi cu ajutorul operaţiei trec prin tot felul de probleme psihologice, cum ar fi depresia sau anxietatea. „Dar cazul acestei femei este surprinzător deoarece efectele ei sunt neobişnuite şi fascinante: hiperempatie“, spune medicul care a dat publicităţii acest caz, Aurelie Richard-Mornas, neurolog la Spitalul Universitar din Saint-Etiene, Franţa.
 
Empatia pacientei pare să iasă din limitele propriului organism. Femeia susţine că are şi efecte fizice, pe lângă cele emoţionale: „Mă înţeapă inima şi am un sentiment neplăcut în gât atunci când simt oameni nervoşi sau trişti“, mărturiseşte ea. A spus că se simte aşa când vede oameni la televizor, când se întâlneşte cu ei faţă în faţă şi chiar când citeşte despre aventurile lor în romane, susţin cercetătorii.
 
Femeia a mai descris şi o abilitate crescută de a „descifra“ stările mintale ale celorlalţi. Noua sa capacitate de a empatiza a fost confirmată şi de familie, dar şi de cercetătorii care au supus-o la teste psihologice.
 
Cazul, publicat pe 14 august în „Neurocase“ este primul din literatura de specialitate care descrie o astfel de modificare emoţională după îndepărtarea unei părţi ale lobului temporal, susţine neurologul Richard Mornas.
 
Feluri de empatie
 
Psihologii identifică două forme majore ale empatiei: cea emoţională şi cea cognitivă. „Empatia emoţională se referă la simţirea emoţiilor altei persoane. Cea cognitivă este capacitatea de a adopta punctul de vedere al celorlalţi, sau, cum se spune, de a te pune în locul lor, fără să simţi, neapărat, vreo emoţie“, explică medicul Richard-Mornas.
 
Nu este foarte clar cum creierul uman este capabil să înţeleagă şi să recreeze starea mintală şi emoţională a unei alte persoane şi, oricum, nu toată lumea se descurcă la fel de bine. De exemplu, cei care suferă de autism au dificultăţi în a înţelege intenţiile altora. Psihopaţii au o lipsă totală de empatie, fiind incapabili de a experimenta reacţiile emoţionale obişnuite la vederea necazului altor persoane. 
 
Când au studiat-o pe femeia cu superempatie, cercetătorii au evaluat starea sa psihologică printr-o serie de teste standard şi au descoperit că sănătatea ei mintală era în limitele normale. Apoi au analizat cum răspunde la un chestionar făcut pentru a-i măsura empatia, fiindu-i prezentate inclusiv fotografii doar cu ochii oamenilor, cărora trebuia să le ghicească emoţiile. Mai mult, rezultatele la teste au fost comparate cu ale altor zece femei, care au servit ca grup de control. 
 
Performanţele femeii în testele de empatie au fost peste medie, iar punctajul înregistrat la chestionarul cu fotografiile a fost cu mult mai mare decât al femeilor din grupul de control, susţin cercetătorii.
 
Ce se întâmplă când se înlătură amigdala
 
Amigdala este o structură mică, ovală, din lobul temporal. Ea este responsabilă cu interacţiunea socială şi se crede că este foarte importantă pentru evaluarea situaţiilor şi răspunsurile la stimulii emoţionali, cum ar fi confruntarea cu un prădător sau reacţia la tristeţea altuia.
 
Cazul femeii cu superempatie este ciudat, mai ales în comparaţie cu studiile efectuate pe alţii cărora le-a fost înlăturată această porţiune şi care au suferit „lipsuri“ emoţionale. O cercetare din 2001, realizată pe 22 de persoane cărora le-a fost îndepărtată o parte din lobul temporal, a descoperit că cei cu amigdala afectată s-au descurcat cel mai rău la interpretarea emoţiilor faciale.
 
Totuşi, în absenţa amigdalei, alte regiuni ale creierului pot deveni responsabile cu empatia, susţin cercetătorii. „Substraturile neurale ale emoţiilor complexe, cum este empatia, nu sunt încă foarte bine înţelese. Ce aflăm acum este că nu există o singură parte a creierului responsabilă cu înţelegerea emoţiilor. Sentimentele complexe, cum este empatia sau speranţa, au loc în mai multe zone ale creierului care colaborează între ele. Amigdala este doar una“, declară medicul Joseph Sirven, neurolog la Clinica Mayo din Arizona, SUA.
 
Cazul pacientei sugerează că este posibilă reorganizarea unei reţele neurale chiar şi după o asemenea operaţie şi poate fi chiar o lecţie pentru a înţelege mai bine creierul uman. „Mare parte din neuroştiinţa modernă se bazează pe observările cazurilor individuale, cum este şi cel al femeii din Franţa, pentru a crea o imagine mai reală a funcţionalităţii creierului“, conchide dr. Sirven.
 

Citeşte şi:
 
 
Socializarea este o caracteristică a firii umane, dar nivelul de sociabilitate depinde atât de moştenirea de la părinţi, cât şi de structura creierului.
 
 
În timp ce dormim, în creier se produc substanţe care au un rol esenţial în stimularea dezvoltării şi autoreparăriii celulelor cerebrale, arată un nou studiu.
 
 
Un implant denumit „fereastra cerebrală“ ar putea permite doctorilor să studieze materia cenuşie şi chiar să trateze pacienţi cu probleme neurologice prin raze laser direct în creier.
 
 
Visatul cu ochii deschişi este una dintre consecinţele tulburărilor de somn şi, de fapt, motivul pentru care insomniacii întâmpină adeseori dificultăţi de concentrare şi probleme în a-şi duce sarcinile de la serviciu la bun sfârşit. De vină sunt, de fapt, modificările în creier cauzate de privarea de somn, potrivit unui studiu.
 
 
Oamenii de ştiinţă au folosit celule stem pentru a crea în laborator structuri de mărimea unui bob de mazăre care seamănă, ca dezvoltare şi funcţii, cu un creier uman. Acesta este un model la scară mică pentru a studia bolile de creier care, altfel, sunt foarte greu de cercetat.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările