„În cuplurile infertile, apare frecvent o criză de viaţă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

CRIZĂ Rolul de mamă a rămas unul foarte important pentru femeia modernă, susţine psihologul psihoterapeut Keren Rosner. Stilul de viaţă actual o face, însă, să amâne tot mai mult momentul maternităţii. Vestea că nu poate da naştere unui copil pune viaţa de cuplu la grea încercare. Psihoterapeutul a explicat care sunt traumele emoţionale care pot apărea şi care pot destrăma relaţia dacă partenerii nu pot sau nu vor să ceară ajutor de specialitate

Un cuplu din cinci se confruntă cu probleme de infertilitate. Aşa arată statistica rece. În spatele ei însă sunt multe crize emoţionale şi multă nefericire. Pentru că nu este simplu să te gândeşti că îţi trebuie mai întâi o profesie, o situaţie materială bună, un partener de încredere ca să ai mai apoi ce să-i oferi copilului tău. Iar copilul nu mai vine, pentru că apar probleme de fertilitate. „Infertilitate“ este un cuvânt care nu intra până mai ieri în vocabularul de cuplu.

 „Adevărul Sănătate“: Mai este rolul de mamă unul dorit în epoca modernă? Dacă e să ne luăm după rata natalităţii, pare că nu.

Keren Rosner: Pentru multe cupluri planul de a avea copii conferă un sens relaţiei şi vieţii lor. Aşteptarea ca o pereche să dea naştere unui copil este profundă în societatea noastră, dorinţa de a avea copii este adânc înrădăcinată în biologia noastră, dar şi în cultura noastră.

Ce înseamnă infertilitatea pentru o femeie, din punct de vedere psihologic? Pentru un cuplu?

Este devastator şi frustrant pentru unele cupluri să îşi dorească să aibă copii şi să nu poată avea. Incapacitatea de a concepe provoacă sentimentul de vină a celui ce nu este fertil, sentimentul de eşec personal, ameninţă sentimentul de identitate şi forţează perechea să îşi reevalueze semnificaţia relaţiei. În astfel de cazuri, frecvent apare o criză de viaţă, o perturbare emoţională care poate să se rezolve în timp sau poate degrada iremediabil cuplul. Depinde de cât de maturi sunt cei doi sau cât de repede cer ajutor specializat.

Maternitatea, împinsă la vârste tot mai mari

Se vorbeşte tot mai mult despre ceasul biologic, adică atunci când o femeie simte că a venit vremea să fie mamă. Este reală această teorie?

Este în natura femeii să îşi dorească acest rol, însă, având în vedere evoluţia umană, voinţa care domină instinctele şi acest rol este decis raţional. Desigur, rolul de mamă a rămas un rol foarte important pentru femeie, ceea ce intervine nou în perioada modernă este evoluţia socială, independenţa tot mai frecventă a femeilor şi  posibilitatea de alegere a momentului când un cuplu îşi doreşte să aibă copii.  

Ce factori ia în calcul o femeie când decide să devină mamă?

Pentru a decide natalitatea, femeile iau în calcul mai mulţi factori: psihologici, fizici, economici, de relaţie, care pot fi factori de amânare sau de renunţare la această hotărâre. Vârsta este mai înaintată decât în trecut, tocmai pentru că intervin nevoile de stabilitate profesională, socială, materială, uneori chiar de găsire a unui partener. Desigur că înaintarea în vârstă poate influenţa fertilitatea.

Stresul poate împiedica apariţia copiilor

Practic, în epoca modernă, bifăm toate realizările pe care ni le-am propus, dar copilul nu mai apare.

Obţinerea standardelor dorite pentru siguranţă şi confort în momentul naşterii copiilor sunt consumatoare de energie şi factori de stres care, la rândul lor, pot împiedica apariţia copiilor. Când începe să îşi dorească să rămână însărcinată şi nu se întâmplă imediat, prima etapă este preocuparea şi încercarea foarte insistentă.

Apoi?

Apoi, apar îndoielile şi îngrijorarea, simultan încep investigaţiile şi căutarea de informaţii, precum şi orice posibilitate de rezolvare. Se instalează anxietatea şi dorinţa imperioasă de a avea controlul asupra acestei probleme.

Retragere, autoblamare, catastrofizare, revoltă

Am observat că, pentru unele femei subiectul ajunge o obsesie.

Cu cât trece timpul, atenţia se concentrează asupra acestui aspect diminuându-se toate sursele de bucurie şi realizări anterioare. Se transformă într-un motiv  de stres şi nefericire care poate persista până la  erodarea calităţii vieţii. Astfel de persoane se privează de orice alt interes, fiind focusate exclusiv pe obţinerea maternităţii. În cazul nereuşitei, starea psihică este grav afectată până la depresie, anxietate, atacuri de panică. Reacţia este de retragere, autoblamare, catastrofizare, revoltă. Cert este că însăşi infertilitatea devine, deseori, un motiv de perturbare a echilibrului interior pentru femeie sau pentru cuplu. Femeile infertile dezvoltă frecvent stilul de ataşament anxios sau evitant, sunt mai preocupate de relaţiile lor, au nevoie mai mare de dependenţă, prezintă preocupare mai mare faţă de sine, autoadmiraţie şi, uneori, egoism – care nu este decât un văl peste suferinţa interioară –, dezvoltă mecanisme de apărare – strategii psihologice pentru a face faţă realităţii şi pentru a-şi menţine imaginea de sine, un refugiu în care nu pot face faţă în prezent. Ajung, într-adevăr, să se gândească obsesiv la problema lor, privesc cu invidie şi durere femeile care au copii sau sunt însărcinate, nu au încredere în parteneri, au comportamente asiguratorii, par să dezvolte un sentiment de inadecvare, tind să evite apropierea de oameni, apare un sentiment negativ despre sine.  

Bărbaţii par să suporte mai bine vestea infertilităţii. Este doar o aparenţă?

Femeile infertile sunt mai vulnerabile decât bărbaţii infertili, însă intensitatea dorinţei este egală şi legată de a crea o nouă viaţă, sporirea fericirii şi de experienţa de părinte. Bărbaţii sunt mai puţin observaţi când au această problemă şi sunt mai puţin consiliaţi. Dezvoltă un stil de evitare, de retragere, caută alte preocupări. În mod stereotip, se consideră că bărbaţii nu suferă aşa mult ca femeile dacă sunt infertili. Ei au fost descrişi ca dezamăgiţi, dar nu devastaţi de incapacitatea de a avea un copil. Calitatea vieţii este afectată în funcţie de gradul de reacţie a partenerei, implicarea în proiecte solicitante – realizări profesionale, acumulări materiale – şi de  educaţia persoanei. Bărbaţii au capacitatea de a-şi comuta mai uşor atenţia spre alte preocupări.

Orice încercare eşuată amplifică tensiunea interioară

Şi în România, dar şi în ţările dezvoltate, tot mai multe cupluri trec prin probleme de fertilitate şi apelează pentru rezolvarea lor la tehnicile de reproducere umană asistată. Intervenţiile nu reuşesc din prima. Cum sunt afectate cuplurile în astfel de situaţii?

Se întâmplă ca intervenţiile să nu fie eficiente din prima încercare, însă perseverenţa de multe ori este recompensată cu succes. Dacă tratamentul iniţial este nereuşit poate să ducă la tristeţe, neîncredere, anticipări negative, frământări chinuitoare. Curiozitatea pentru aflarea unor soluţii şi găsirea cazurilor reuşite le vor îndemna la nenumărate căutări şi eforturi. Cu fiecare încercare eşuată persoana se simte mai descurajată şi tensiunea interioară se amplifică. Acestă luptă între dorinţă şi frică este sfâşietoare uneori. Din fericire, în ultima perioadă, sunt tot mai multe cazuri rezolvate, astfel încât speranţa este mai mare şi încrederea mai puternică.

Încercările repetate le macină însă psihicul. Ce le sfătuiţi?

Forţa dorinţei le face pe femei să suporte intervenţii dureroase, intruzive, doar ca să obţină ce vor. Psihic, uneori sunt epuizate, pentru că există timpul de aşteptare care le macină, îndoiala. Încurajez femeile care îşi doresc să îşi rezolve problema fertilităţii să facă tot ce le stă în putinţă, însă fără riscul de a-şi periclita sănătatea. Dacă şansele sunt riscante, să renunţe, pentru că rolul de mamă, chiar dacă este important, este doar un rol din viaţa unei femei, iar adopţia este o posibilitate de a avea acest rol, de a oferi iubire şi ataşament.

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite