Vrei să auzi viaţa? Ia-ţi aparate auditive!

FOTO Arhivă

De când e la pensie, nea Stelică se cam plictiseşte. Copiii sunt mari, au plecat în treaba lor, unul e în Franţa, celălalt la Cluj, acolo s-a „măritat”.

În vacanţă are grijă de nepoţi, cei din Franţa vin o dată pe an, cei de la Cluj mai des, nepotul de la Cluj a fost şi săptămâna trecută, că a venit la Bucureşti, la olimpiada de matematică. Nea Stelică vorbeşte despre nepoţi cu vecinii, cu prietenii, cu toată lumea. Vorbeşte şi pe net cu ei, ascultă muzica. De fapt asculta muzică, acum, de la o vreme e mai greu, îl pune nevasta s-o dea mai încet că deranjează vecinii. De ce? „Ca să nu-ţi pui lumea în cap Stelică, ce naiba, ai surzit?”, îl ceartă nevastă-sa. Hmmm... Şi-a dat şi el seama că femeia are un pic de dreptate. A fost la piaţă şi s-a întâlnit cu un cunoscut. De abia l-a auzit, omul vorbea de parcă avea prune în gură, sau aşa i s-a părut. L-a pus să repete de mai multe ori, în piaţă era gălăgie, şi atunci nea Stelică a realizat că nu mai aude... I s-a făcut ruşine, a dat din cap la tot ce spunea omul. A ajuns acasă şi a dat drumul televizorului. S-a uitat la banda de sunet, arata 26 dar el nu auzea decât foarte încet. A intrat nevastă-sa şi i-a zis să dea tv-ul mai încet. L-a dat, dar n-a mai auzit decât nişte sunete aiurea. A sunat telefonul. A răspuns, dar n-a înţeles mare lucru. A chemat-o pe nevastă-sa şi i-a dat telefonul. După ce a închis, femeia i-a spus: “Vine fiu-tău pe la noi, rămâne câteva zile” Nea Stelică s-a bucurat, dar bucuria i s-a umbrit la gândul că nu mai e “întreg”...

Ionuţ a ajuns după amiază şi i-a adus de la Cluj lui nea Stelică nişte pălincă, de la soacră-sa făcută “cu dedicaţie pentru cuscru”. Bună, bună - bună! Seara stau de vorbă, Ionuţ povesteşte tot timpul, nea Stelică se cam chinuie să-l asculte, îl pune să vorbească mai tare. Băiatul înţelege ce se întâmplă, înţelege că nea Stelică nu mai aude prea bine. După ce toată lumea se duce la culcare, Ionuţ se duce în fosta lui cameră şi deschide laptopul. Caută ceva pentru nea Stelică si găseşte la doi paşi de ei un cabinet pentru testarea auzului şi aparate auditive. 

A doua zi dimineaţă, Ionuţ îl ia pe Nea Stelică de-o parte: „Tată, ţi-am făcut o programare, mergem împreună.” „Unde?” „Să-ţi faci un consult la urechi, cred că ai o problemă. E aici, la doi paşi, în sectorul doi, pe Ardeleni 7, mergem pe jos“. „Am da… da’ tu de unde ştii? Adică... Da băiete, mergem!”

Pe firma luminoasă scrie cu roşu Audionova, aparate auditive. La cabinet, un zambet frumos îi ia în primire de la intrare. “Bine ati venit! Luati loc o clipa. Vă servesc cu ceva? Un ceai, o cafeluta? Va fac un ceai de fructe de padure, sa va incalziti un pic, da?” Nea Stelica se uita putin mirat la specialistul acustician si mormăie un “da” stins, nestiind nici el daca vrea ceai, cafea sau altceva. Ionuţ zâmbeşte şi-i face cu ochiul. Imediat îi aduce ceaşca de ceai si i-o pune în faţă. Nea Stelică nu prea indrazneşte să intindă mana după ea, parcă de frică să nu spargă ceşcuţa fragilă. Acusticianul se asează langă el si incepe sa-l intrebe despre ce-a făcut până acum, unde a lucrat, dacă ii ajunge pensia. “Am muncit din greu, am lucrat aproape cincizeci de ani in fabrică. Pensia e mică, dar imi ajunge, când nu-mi ajunge, mă mai ajută şi baieţii, e bine.“ Specialistul Audionova il întreaba de cand nu mai aude bine, iar nea Stelică îi povesteşte că nu prea ştie, dar dă televizorul mai tare, nu prea aude telefonul iar nevasta tipă mai des la el... Lui nea Stelica i se explică cum se face audiograma, îl întreabă câte ceva, apoi îl invită într-o cămeruţă mică şi-i ii face testul de auz performant. Îl pune să apese un buton cand aude un ţiuit, apoi îi bagă aparate în urechi. Îi vorbeşte normal. Dintr-o dată, Nea Stelică aude mai bine. Îl apucă ameţeala, îşi revine repede. Nea Stelica , bulversat, mai primeste o  pereche de aparate şi încă una. Cu cele roşii aude cel mai bine. Specialistul îi spune lui Ionuţ diagnosticul tatălui: hipoacuzie medie bilaterală,  are nevoie de două aparate auditive, fiindca avem doua urechi. “Sigur răspunde acesta, nicio problema, să-i fie lui bine.” “Gata, îi spune acusticianul, peste trei zile le luaţi pe ale dumeavoastră, astea au fost doar pentru test”. Nea Stelică se întristează un pic, da-i trece. 

După trei zile, Ionuţ şi Nea Stelică vin la cabinet. Afară e soare, nea Stelică e nerăbdător. Nu vrea cafea, nici ceai, ia doar o bomboana din bomboniera de pe masă şi o bagă în buzunar pe langa un calendar mic. Ea zâmbeşte şi-l ajută să-şi monteze noile aparate. Dintr-o dată, nea Stelică aude lumea altfel. Specialistul îi vorbeşte normal, Ionuţ la fel, de undeva se aude muzică iar din stradă se aude sirena unei ambulanţe. Lumea a devenit din nou normală, cu sunetele ei, cu zgomotul cotidian. Nea Stelică e fericit. Amabila ca pana acum,  îi conduce până la uşă şi îi reaminteşte că peste o săptămâna trebuie să vina la control. 

Acasă televizorul merge normal. De jos de la bloc, se aude zornăit de zaruri. Nea Stelică se uită pe geam şi-şi vede amicii aplecaţi peste tabla cu triunghiuri. Îşi ia haina şi coboară şi el. Nu mai coborâse demult, oamenii îl cam evitau, pentru că vorbea tare şi trântea pulurile să treaca prin cutie... Acum e bine. Viaţa a redevenit frumoasă, a intrat pe făgaşul normal. 

După amiază primeşte un telefon. Îl aude bine, vorbeşte normal. Este de la Audionova, care il întreabă cum se simte, cum aude cu noile aparate. „Minunat, răspunde bătrânul, minunat! Mulţumesc Audionova!”

Nu-ţi face probleme dacă ai început să nu mai auzi, nu e o ruşine. Noi, cei de la Audionova suntem aici să-ţi redam bucuria vieţii normale. Te aşteptăm!