VIDEO De ce suntem fascinaţi de catastrofele aeriene

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Prăbuşirea în Atlantic, la 1 iunie, a cursei Air France 447 a stârnit o controversă privind modul în care abordează mass-media astfel de accidente şi impactul acestora asupra consumatorilor de „ştiri negative”, mai ales asupra celor care sunt afectaţi de „frica de zbor”.

Citiţi şi: Românii sunt dependenţi de maşini şi de viteza pe şosele

Reporterii revistei „Newsweek“ au încercat să găsească o explicaţie a faptului că tragediile aviatice obţin cea mai mare audienţă. O dovedeşte şi seria de documentare „Dezastre în aer” difuzată de National Geographic Channel.

Accidentele majore şi cele care au fost aproape să provoace o tragedie sunt investigate în detaliu în aceste documentare de către specialişti, pentru a se descoperi cauzele şi modul în care tragedia ar fi putut fi prevenită.

Este adevărat, analiza cauzelor care au produs accidente aviatice a dus în timp la îmbunătăţirea măsurilor de siguranţă de zbor şi a impus majoritatea standardelor aviatice moderne, ceea ce poartă denumirea dureroasă de “tehnologie tombstone” (“piatră de mormânt”). Dar de ce sunt obsedaţi oamenii obişnuiţi de astfel de evenimente tragice?

Un sondaj efectuat de “Newsweek“ relevă că doi din cinci americani se tem de zborul cu avionul, dar aceştia urmăresc cu precădere canalele de ştiri atunci când survine un „eveniment în desfăşurare” care implică prăbuşirea unui avion. Zborul Air France care a dispărut în Atlantic a ţinut întreaga planetă cu sufletul la gură, pe măsură ce devenea din ce în ce mai evident că avionul se prăbuşise.

În plus, şansele găsirii cutiilor negre, fără de care nu se va putea şti niciodată ce s-a întâmplat, sunt reduse. Jonathan Bricker, profesor la Facultatea de Psihologie a Universităţii Washington din Seattle, a realizat pentru „Newsweek“ o analiză privind modul în care influenţează psihicul uman avalanşa de informaţii despre un dezastru în aer şi de ce oamenii – chiar şi cei care n-au zburat niciodată cu avionul – urmăresc obsesiv astfel de evenimente traumatizante.

Misterul, ingredientul principal

Povestea prăbuşirii aeronavei Airbus A330, aparţinând companiei Air France, are multe ingrediente de „succes”, misterul fiind principalul punct de atracţie. „Era o aeronavă modernă, care avea un grad ridicat de siguranţă. Probabilitatea să aibă un astfel de accident era foarte mică”, sublinia Jonathan Bricker.

„Faptul că s-ar putea să nu aflăm niciodată ce s-a întâmplat nu face decât să sporească misterul, declanşând o obsesie ce va bântui minţile oamenilor ani şi ani, având toate elementele ca să intre în categoria teoriei conspiraţiei.”

Dar care e impactul psihologic asupra consumatorului de astfel de ştiri? „Viaţa oferă omului tot felul de evenimente din care învaţă câte ceva, fie că i se întâmplă lui, fie că li se întâmplă altora. Există o «istorie a întâmplărilor» care formează o bază de date. Această istorie stabileşte pentru fiecare în parte un nivel al fricii, în acest caz,  de zbor.

Totul depinde de caracterul fiecăruia, de felul cum sunt clădiţi pe interior. Zborul Air France, asemenea altor dezastre în aer, nu este un eveniment suficient ca să determine un om să renunţe la avion ca mijloc de transport, dar se adaugă la „bagajul” psihologic al fiecăruia. E adevărat, când într-un astfel de eveniment este implicată o aeronavă considerată foarte sigură şi când nici nu ştii ce s-a întâmplat cu adevărat, impactul psihologic este mai mare.”

Obsesia ancestrală a zborului

În SUA, peste 40.000 de oameni mor anual în accidente de maşină. În comparaţie cu o astfel de statistică, avionul rămâne unul dintre cele mai sigure mijloace de transport. Cu toate acestea, accidentele de maşină nu sunt atât de mult disecate şi discutate ca accidentele de avion.

De ce? „Am tratat pacienţi cărora le era frică să se mai urce la volan în urma unor experienţe traumatizante”, a specificat Jonathan Bricker. „Nu sunt cazuri mediatizate, deşi sunt numeroase. Oamenii ştiu că accidentele de maşină fac mai multe victime decât cele aviatice. Dar accidentele aviatice sunt mai «spectaculoase», implică o moarte colectivă care sensibilizează psihicul uman.”

Omul a fost obsedat de dorinţa de a zbura din cele mai vechi timpuri. Acum, când visul s-a materializat, oamenii dezvoltă pteromecanofobie - teama de zbor. Această schimbare este determinată şi de mediatizarea excesivă a accidentelor aviatice? „Nu s-a făcut nicio statistică din care să reiasă câţi americani suferă de pteromecanofobie. Ne-ar trebui un studiu elaborat ca la carte, cu un număr mare de oameni pe care să-i urmăreşti de-a lungul timpului.

Acestea se numesc «studii longitudinale» sau de perspectivă, care constituie un indicator clar pentru problema respectivă. Estimativ, din experienţa noastră, a psihologilor, există un procent între 10-40% de americani cărora le e teamă să zboare cu avionul. Institutul Naţional de Sănătate (NIH) investeşte în studii care au mare impact asupra nivelului de sănătate şi care acoperă un spectru larg de probleme care afectează naţiunea.

Studiile acestea costă foarte mult, iar gestionarea fondurilor trebuie să fie justificată. Pentru început, specialiştii de la NIH ar putea să introducă în chestionarele elaborate de ei şi întrebări legate de teama de zbor, apoi putem să vedem dacă este o problemă naţională.”






Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite