Un concert rock sau un meci de fotbal îţi poate distruge pentru totdeauna auzul

Un concert rock sau un meci de fotbal îţi poate distruge pentru totdeauna auzul

Un singur concert rock îţi poate distruge auzul, efectele lui fiind vizibile pe termen lung FOTO www.clubbers4edm.co.za

O singură expunere la zgomot puternic, cum ar fi un concert rock sau un meci de fotbal, poate fi de ajuns pentru a provoca leziuni ireparabile nervilor auzului, conform studiilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
O nouă direcţie în cercetare investighează posibilitatea ca zgomotul puternic, dar nu asurzitor, să cauzeze distrugeri permanente în sistemul auditiv. Acest lucru ar putea explica de ce mulţi oameni, în special pe măsură ce îmbătrânesc, au dificultăţi în auzirea unor conversaţii pe fondul altor zgomote, notează „Scientific American“.
 
Cercetările din ultimii cinci ani, realizate în special pe animale, dar cu unele dovezi care acum reies şi din studiile oamenilor, încep să ia o nouă turnură. Vechea explicaţie nu mai pare valabilă. Conform ei, efectul advers al expunerii la sunetele joase, cum ar fi cele întâlnite în cadrul unui eveniment sportiv, este doar senzaţia de înfundare a urechilor care trece peste un timp.
 
Acum, cercetătorii de la Harvard au descoperit că celulele senzoriale auditive (cilii) pot supravieţui unor zgomote puternice, cum ar fi un concert rock, dar fibrele nervoase care conduc semnalele electrice către creier pot suferi leziuni permanente. 
 
Studiul pe şoareci, şinşile şi porcuşori de guineea a confirmat că o singură expunere la sunete puternice cauzează distrugeri ale unor capete de nervi „neizolate“ care conduc spre creier. „Avem toate motivele să credem că distrugerea aceasta are loc şi la oameni. La nivelul urechii interne, toate mamiferele arată la fel“, declară Charles Liberman şi Sharon G. Kujawa, specialişti în neuroştiinţă de la Facultatea de Medicină Harvard care studiază sistemul auditiv.

Probleme la transmiterea sunetului către creier
 
Ei adaugă că, la zgomote puternice, un exces dintr-o moleculă-semnal este pierdută din celulele nervoase auditive. De-a lungul unei perioade care poate dura luni sau chiar ani, ţesutul desprins conduce la moartea întregii celule nervoase.
 
Există până la 25 de fibre nervoase pentru fiecare aproape 4.000 de celule care transmit semnalul auditiv. Atunci când câteva din ele mor, la început vor produce un impact minim asupra auzului, dar dacă pierderea continuă cu expuneri repetate, va exista un declin lent în acuitatea auditivă. „Ca să înţelegem mai bine, ne putem folosi ca exemplu de o imagine care şi-a pierdut câţiva pixeli. Ne dăm seama de pierdere, dar nu ştim exact care e problema“, explică Liberman.
 
Cercetările pe animale s-au extins acum şi la oameni. Centrul Medical Militar „Walter Reed“ din SUA a început să studieze veteranii Războiului din Irak care suferă de probleme auditive în ciuda rezultatelor normale obţinute cu ajutorul audiogramelor. 
 
Mai mult, Liberman şi Kujawa au studiat 100 de mostre luate din oasele temporale care încadrează urechea medie şi internă. Oasele proveneau de la oameni cu vârsta cuprinsă între... 0 şi 100 de ani. Pentru persoanele mai în vârstă, s-a observat o pierdere semnificativă a celulelor nervoase care conduc reprezentarea electrică a sunetului în creier, chiar dacă celulele auditive (cilii) erau intacte.
 
Orice expunere la sunete de peste 100 decibeli te poate supune riscului de a suferi aceste mici leziuni imperceptibile, este de părere Liberman. Toamna trecută, fanii unor echipe de fotbal american au încercat să bată recordul mondial pentru cel mai gălăgios stadion. Zgomotul produs i-a lăsat pe spectatori cu un ţiuit în urechi chiar şi la câteva zile după meci. „Unii oameni au suferit leziuni ireparabile“, avertizează Liberman. 
 

Citeşte şi:
 
 
Infecţiile urechii sunt frecvente la copiii mici, însoţind adesea o răceală. Netratate, otitele pot slăbi auzul sau pot duce chiar la pierderea acestuia.
 
 
La fel ca şi sângele, ceara din ureche conţine informaţii specifice despre fiecare persoană în parte. Un nou studiu sugerează că ceara din ureche diferă de la rasă la rasă, substanţele cele mai urât mirositoare conţinute fiind specifice caucazienilor, spre deosebire de asiatici sau nativi americani.
 
 
Ţiuitul din urechi, în termeni medicali - „tinitus“, este o problemă de sănătate nu numai deranjantă pentru suferinzi, dar şi deranjantă. Perceperea anormală a unor zgomote în ureche poate afecta organismul pe o perioadă îndelungată de timp, poate influenţa negativ somnul, capacitatea de concentrare, ducând chiar la tulburări psihice grave.
 
 
Problemele cu urechea internă pot fi o cauză pentru un comportament hiperactiv, cum este ADHD, o tulburare care afectează mai ales copiii, manifestându-se prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau a unor acţiuni.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: