Tot ce trebuie să ştii despre meningită

Simptomele asemănătoare gripei precum febra, durerea în ceafă şi fotofobia pot fi primele manifestări ale meningitei. Dacă nu este tratată, afecţiunea poate pune viaţa în pericol.

Meningita este o inflamaţie a meningelui, adică a membranei care înveleşte creierul şi măduva spinării, cauzele ei fiind infecţiile virale, fungice (apar la persoane cu imunitatea scăzută de  boli cronice grave şi sunt provocate de ciuperci banale precum Candida) şi bacteriene. Meningita de natură virală este mai frecventă, dar puţin gravă şi bolnavii se recuperează complet. În schimb, meningita cauzată de bacterii este mai rară, dar se poate complica, dând infecţii severe ce pot conduce la deces.

Mai multe bacterii sunt vinovate

Cele mai periculoase bacterii care dau meningită sunt meningococul, pneumococul şi Haemophilus influenzae. Meningococul, sau Neisseria meningitidis, este o bacterie care se transmite prin intermediul picăturilor de salivă şi care se fixează la nivelul mucoasei nazofaringiene. De aici, se propagă mai departe la plămâni, urechea internă sau la meninge, producând meningită. Pneumococul, sau Streptococus pneumoniae, este o bacterie localizată în tractul respirator superior (nazo-faringe) şi infectează foarte des copiii. Haemophilus influenzae tip b (Hib) este o bacterie care se găseşte şi la oamenii sănătoşi, la nivelul nasului şi al gâtului. Această bacterie produce meningită doar în condiţii de sistem imunitar imatur sau afectat de vreo boală, când se transformă în bacterie patogenă. Totuşi, o proporţie de la 2 până la 5% din populaţie o reprezintă purtători sănătoşi de Hib.

Debutează brusc

Simptomele meningitei apar brusc şi constau în febră mare, de peste 40°C, alterarea stării generale, fotofobie, cefalee difuză, somnolenţă şi vărsături în jet. Gâtul este înţepenit şi dureros la mişcare. Progresiv, starea se agravează şi persoana poate ajunge la convulsii şi la tulburări ale stării de conştienţă. În cazul sugarilor, părinţii pot observa la copil modificări ale stării generale cu perioade de somnolenţă ce alternează cu perioade de agitaţie extremă. Copiii plâng fără oprire, au vărsături, febră sau hipotermie, refuză alimentele şi au convulsii. Diagnosticul pentru această afecţiune se poate stabili după realizarea unei puncţii lombare şi prelevarea de lichid cefalorahidian.

Reprezintă o urgenţă medicală

Peste tot în lume, deci şi în România, meningita bacteriană reprezintă o boală extrem de gravă prin rata mare de mortalitate de peste 50%, dar şi prin sechelele neurologice severe pe care le poate produce. Este vorba despre surditate, retard mintal şi paralizii. Cei mai expuşi la infecţiile care conduc la meningită sunt copiii mici, aflaţi în grupa de vârstă 0-3 ani, al căror sistem imunitar nu este suficient de bine maturizat.

Antibioticele se iau timp îndelungat

Tratamentul meningitei bacteriene se face în spital, sub supraveghere medicală, internarea fiind obligatorie. În funcţie de gradul de severitate al bolii, se administrează diferite tipuri de antibiotice, intravenos. Terapia cu antibiotice se asociază cu corticoterapia, ce are rolul de a reduce inflamaţiile, astfel încât să se evite complicaţiile neurologice. În cazurile extrem de severe se face şi imunoterapie. Este bine de ştiut că administrarea de antibiotice în caz de meningită este prelungită.

Există un vaccin contra cost

Igiena riguroasă a mâinilor şi vaccinul antipneumococic sunt în măsură să prevină infecţiile care duc la meningită. Vaccinul antipneumococic nu este cuprins în schema uzuală de imunizare, dar părinţii pot opta pentru realizarea lui contra cost.  Schema de vaccinare este diferită în funcţie de vârsta copilului. Se fac trei doze la copiii între 2 şi 6 luni, două doze la copiii între 7 luni şi 2 ani şi o singură doză la copiii între 2 şi 5 ani. Contraindicaţiile sunt cele obişnuite: alergii precedente la alte vaccinuri şi hipersensibilitate la componente, inclusiv la excipienţi.

Bacteriile care o pot declanşa

- Neisseria meningitidis - meningococul;
- Streptococcus pneumoniae  - pneumococul;
- Haemophilus influenzae tip b;
- Escherichia coli (E. coli), prezentă la nou-născuţi;
- Streptococcus agalactiae B, prezentă la nou-născuţi;
- Listeria monocytogenes, prezentă la nou-născuţi sau la persoanele cu imunitate scăzută;
- Mycobacteria tuberculosis, frecventă în ţările cu incidenţă mare de tuberculoză.

Specialistul nostru

Prof. dr. Doina Pleşca
medic primar pediatru vicepreşedinte Pneumologie Pediatrică, Societatea Română de Pneumologie

Meningita este o inflamaţie a meningelui de etiologie variată (bacteriană, virală, fungică etc.). Meningita bacteriană se instalează brusc şi este însoţită de un tablou clinic caracterizat prin febră mare (40-41°C) şi alterarea stării generale. Bolnavul nu suportă lumina (fotofobie), are cefalee difuză, progresantă şi chinuitoare, prezintă somnolenţă şi vărsături. În timp, starea generală se agravează, bolnavul devine comatos şi apar crizele de convulsii. La sugari, tabloul clinic se instalează rapid, fiind oarecum diferit faţă de alte vârste: modificări ale stării generale cu perioade de somnolenţă alternând cu agitaţie extremă (plâns inconsolabil), vărsături, febră sau hipotermie, refuz alimentar, convulsii. Cea mai eficientă modalitate de a preveni meningita bacteriană este imunizarea prin vaccinare, recomandată copiilor, cu atât mai mult cu cât aceştia, în primii 5 ani de viaţă nu dispun de o apărare antiinfecţioasă solidă. Vaccinul are rolul de a imuniza organismul înainte de expunerea la aceste bacterii.

Cifră

După vindecare, rămân sechele la aproximativ 30% din persoanele cu meningită.