Toamna se accentuează crizele de astm

Atunci când temperatura şi presiunea aerului scad, iar viteza vântului creşte, astmaticii au de suferit, simptomele bolii fiind agravate.

Când se produce o criză de astm, bronhiile se îngustează şi nu mai permit trecerea cu uşurinţă a aerului. Specialiştii afirmă că, în funcţie de legătura dintre expunerea la alergenii din mediu şi simptomele de astm, boala poate fi clasificată în două categorii: astm alergic şi nonalergic. În cazul astmului nonalergic, afecţiunea debutează mai frecvent în jurul vârstei de 30-40 de ani, persoanele având infecţii frecvente ale căilor respiratorii de tipul rinitelor, sinuzitelor, bronşitelor cronice sau polipozei (boală caracterizată prin dezvoltarea mai multor polipi pe aceeaşi mucoasă).

Pe de altă parte, astmul alergic este depistat mai des în perioada copilăriei şi a pubertăţii. În acest anotimp, praful, mucegaiul, polenul unor plante (artemisia şi ambrosia), care se întâlneşte chiar până la jumătatea lunii octombrie, sunt factori care agravează aceste crize atât în cazul copiilor, cât şi în cel al adulţilor.

În plus, infecţiile respiratorii, precum virozele specifice sezonului rece, pot duce la exacerbarea simptomelor, fie că este vorba despre astmul alergic, fie despre cel nonalergic. Crizele apar mai ales în timpul nopţii sau ziua, după expunerea la factorul sau la factorii alergeni. Evaluarea funcţiei respiratorii şi testele specifice de alergologie sunt investigaţii necesare pentru precizarea diagnosticului cert de astm bronşic şi pentru confirmarea componentei sale alergice.

Măsurile de igienă, esenţiale

În cazul astmului alergic, depistarea factorului declanşator şi înlăturarea acestuia sunt primele măsuri ce atenuează simptomele. Acest lucru poate fi făcut prin adaptarea activităţii astfel încât să reducem contactul cu alergenii din aer şi să renunţăm la plimbările în aer liber mai ales dimineaţa. Este esenţial să menţinem o igienă strictă în dormitor şi să optăm pentru o pernă din material antialergic.

Se poate face desensibilizare

Măsurile de igienă trebuie asociate cu terapia medicamentoasă. În acest sens, specialiştii recomandă una sau mai multe clase de substanţe: corticosteroizii inhalatori, bronhodilatatoarele simple sau în combinaţie cu corticosteroizi, antileucotriene etc. Atenţie însă, pentru a fi eficiente, aceste medicamente trebuie administrate după o schemă de tratament stabilită în prealabil de medic. O abordare eficientă, complementară tratamentului de fond, o reprezintă şi imunoterapia alergen specifică, ce are ca scop creşterea toleranţei faţă de alergenul sensibilizant (polenul, acarienii din praful de casă), adică faţă de factorul declanşator al afecţiunii.

Imunoterapia constă fie în injectarea sub piele a unui extract diluat din alergenul respectiv, fie în aplicarea sublinguală sub formă de picături a extractului alergenic specific. Terapia se desfăşoară de-a lungul câtorva ani, iar schemele de tratament, diferite în funcţie de calea de administrare aleasă, sunt precizate şi monitorizate de către medicul alergolog.

Crizele de astm pot fi precedate de o stare de iritabilitate, rinoree, strănut sau de tulburări digestive.

Risc pentru cei născuţi în lunile reci

Copiii care se nasc toamna prezintă cu 30 la sută mai multe riscuri să sufere de astm, anunţă Centrul Pentru Cercetarea Astmului (CCA) de la Universitatea „Vanderbilt", SUA. Cercetătorii au observat că aceşti copii sunt mai expuşi riscului de a se îmbolnăvi de bronşiolită, infecţie a căilor aeriene provocată în general de virusul sinciţial respirator. Infecţia se manifestă prin febră, secreţii nazale, strănut, modificări de apetit şi de somn, tuse şi dificultăţi de respiraţie. Deşi, de cele mai multe ori, dispar fără complicaţii, în unele cazuri, infecţiile cauzate de virusul sinciţial respirator duc la astm cronic.

Efect: Bronho-dilatatoarele atenuează simptomele în câteva minute.

Specialistul nostru

Dr. Camelia Berghea
medic primar alergologie-imunologie clinică Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia"

Astmul este o suferinţă cronică, iar tratamentul este de obicei necesar pe termen lung. Chiar dacă simptomele dispar sub tratament, acest lucru nu este echivalentul vindecării bolii şi, de aceea, decizia de întrerupere a terapiei medicamentoase nu trebuie luată de către astmatic de îndată ce s-a simţit mai bine. Cunoaşterea factorilor ce pot duce la agravarea evoluţiei astmului, inclusiv a celor legaţi de sezon (mucegaiul, acarienii din praful de casă, polenul) este de folos în prevenirea dezechilibrelor prin adaptarea stilului de viaţă (prin renunţarea la ieşirile în aer liber la orele dimineţii, de exemplu). De asemenea, schemele de tratament trebuie stabilite numai de către medicul specialist.