Terapia în osteoporoză, ajustată în sezonul rece

Persoanele care suferă de osteoporoză trebuie să acorde importanţă tratamentului cu vitamina D.  În funcţie de gravitatea bolii şi de indicaţiile medicului, acesta trebuie completat şi cu alte substanţe. ţintite.

Osteoporoza provoacă peste 1.500.000 de fracturi anual, dintre care aproape jumătate sunt fracturi vertebrale, iar restul afectează articulaţia şoldului, încheietura mâinii şi alte părţi ale scheletului. Pentru persoanele aflate la risc sau care sunt în tratament pentru osteoporoză, sezonul rece impune precauţii suplimentare: pe de o parte, pentru că organismul sintetizează mai puţină vitamina D, din cauza expunerii insuficiente la soare, iar pe de alta, pentru că poleiul creşte riscul de cădere şi, implicit, de a suferi o fractură.

De ce apare pierderea de masă osoasă

Osul este remodelat continuu de-alungul vieţii, prin două procese care se desfăşoară în paralel. În mod normal, în diverse zone ale scheletului, au loc pierderi de ţesut osos (resorbţie), care sunt urmate imediat de formarea de os nou. Osteoblastele sunt celule specializate cu rol în formarea de os nou, iar osteoclastele sunt responsabile de „digerarea" osului vechi. Odată cu înaintarea în vârstă, activitatea osteoblastelor scade, astfel că balanţa va înclina în favoarea pierderii de ţesut osos. În plus, după 50 de ani, intervine un mecanism suplimentar: deficitul de hormoni sexuali accelerează activitatea osteoclastelor. Din aceste motive, tratamentele pentru osteoporoză vizează două direcţii: pe de o parte, se folosesc medicamente care încetinesc degradarea osului, iar pe de altă parte, substanţe care ajută la formarea de os nou.

Încetinesc subţierea oaselor

O substanţă care pare să îndeplinească ambele funcţii este vitamina D. Ea stimulează absorbţia calciului la nivelul intestinului şi scade inflamaţia existentă la nivelul osului, ce ar fi crescut rata de metabolizare a acestuia. În timpul iernii, suplimentele de vitamina D nu trebuie să lipsească din terapia persoanelor cu risc de osteoporoză. Din categoria medicamentelor antiresorbtive fac parte şi hormonii sexuali (estrogen şi progesteron), în cadrul terapiei de substituţie hormonală, precum şi analogii estrogenici. Aceştia din urmă mimează acţiunea estrogenilor în ţesutul osos şi pot fi folosiţi în cazul persoanelor cu contraindicaţii pentru terapia de substituţie (cancer de sân sau uterin, afecţiuni hepatice sau tulburări de coagulare sanguină). Recent, se discută despre faptul că estrogenii au doar un rol minor în combaterea osteoporozei şi că rolul principal îi revine progesteronului.  Alte substanţe antiresorbtive sunt calcitonina, hormon produs în mod normal de corticosuprarenală, ce poate fi produs şi sintetic, şi controversaţii bifosfonaţi.  Substanţele care stimulează formarea de os nou sunt cele pe bază de parathormon, un alt hormon corticosuprarenalian.

Bifosfonaţii, asociaţi cu risc de fracturi

Agenţia de Control şi Certificare a Medicamentelor din SUA (FDA) a anunţat, în octombrie 2010, că tratamentul cu bifosfonaţi ar putea creşte riscul de fracturi atipice la nivelul femurului (osul coapsei). Nu există dovezi că bifosfonaţii provoacă aceste fracturi, dar evenimentele sunt mai frecvente în rândul persoanelor aflate în tratament cu această substanţă. Studiile recente americane arată că cei care iau o pauză de la administrarea bifosfonaţilor îşi menţin nivelul densităţii osoase timp de cel puţin trei ani. Decizia de a întrerupe tratamentul cu bifosfonaţi se ia însă numai în urma discuţiei cu medicul.

Stilul de viaţă, factor de risc

Alte substanţe care favorizează apariţia sau agravarea osteoporozei sunt grăsimile saturate, cafeina, alcoolul, excesul de sare şi de zahăr, precum şi diureticele, antibioticele şi corticosteroizii. Sedentarismul şi fumatul sunt alţi factori de risc. Specialiştii recomandă persoanelor care suferă de osteoporoză să meargă cât mai des pe jos, atunci când condiţiile meteo o permit. De asemenea, pe lângă calciu şi vitamina D, ţesutul osos are nevoie şi de magneziu, zinc, siliciu, cupru, acid folic, dar şi de vitaminele A, B6, B12 şi C.

Suplimentare: Zilnic, 700-1.000 U.I. (unităţi internaţionale) de vitamina D scad riscul de fracturi.

Specialistul nostru
Dr. Daniela Opriş medic specialist medicină internă asistent universitar reumatologie Spitalul Clinic „Sf. Maria", Bucureşti

Obiectivul principal al tratamentului osteoporozei este prevenţia apariţiei fracturilor de fragilitate (provocate de traumatisme minore), acestea fiind principala manifestare clinică a osteoporozei. Acest lucru presupune asocierea tratamentelor antiresorbtive sau osteoformatoare cu suplimente de vitamina D pe o perioadă îndelungată. La nivel global, a fost identificat un nivel scăzut al vitaminei D la femeile aflate în postmenopauză, indiferent de gradul expunerii la soare. De aceea, se recomandă suplimentarea acesteia pe tot parcursul anului şi putem spune că tratamentul osteoporozei trebuie să fie constant şi permanent. Trebuie să existe însă o grijă suplimentară din partea pacientelor pentru a evita căderile, în contextul asfaltului alunecos.