Tataie si mamaie

Acestea sunt cele mai folosite formule de politete adresate de medici bolnavilor din Romania. E firesc: grosul pacientilor sunt persoane in varsta. Iar medicii s-au obisnuit sa-i trateze, pe langa

Acestea sunt cele mai folosite formule de politete adresate de medici bolnavilor din Romania. E firesc: grosul pacientilor sunt persoane in varsta. Iar medicii s-au obisnuit sa-i trateze, pe langa medicamente, si cu cate o vorba buna. De pilda: stai la usa, tataie, ce, te-a chemat cineva inauntru? Sau: ce sa-ti fac, mamaie? La varsta asta mai ai pretentii? Zii mersi ca te doare, inseamna ca mai traiesti. Pe vremuri, profesorul Mihail Anton, un gigant al medicinii europene, ca si colaboratorii sai apropiati, le spunea domnule si studentilor care tremurau pentru un cinci. El era "de scoala franceza". Astazi, in ritmul fast food-ului, le spunem "tu" si bunicilor si nepotilor, ca asa vedem in filmele americane. Iata insa ca anglo-saxonii nu se joaca atunci cand e vorba de politete. Un medic britanic a fost lasat pe drumuri pentru ca a repezit o pacienta. De altfel, trei sferturi din reclamatiile impotriva corpului medical romanesc pornesc de la "comunicarea defectuoasa" intre medic si pacient. Bolnavii se plang ca nu li se explica mai amanuntit procedurile, ca, adesea, nici macar nu li se spune ce boala au, ca sunt repeziti cu formula: fa asa, eu stiu mai bine! Medicii se scuza ba ca au prea mult de lucru, ba ca au facut prea multa scoala ca sa le fie pusa la indoiala competenta. In realitate, explicatia sta tot in acel "mamaie" sau "tataie". In Romania, bolnavii depind inca de bunavointa medicului. Acesta e constient de puterea pe care o are: el poate hotari daca suferindului i se face o tomografie sau o clisma, fara sa aiba de dat socoteala pentru decizie. Daca e cu capsa pusa, daca bolnavul a miscat in front, se poate razbuna la fel ca un "plotoner" in unitate. Doar ca, in loc de doua zile de arest, il tine doua ore pe sala. In Anglia, "libertatea" medicului actioneaza doar in limitele "Ghidurilor de practica". Sunt instructiuni clare, elaborate de Colegiile doctorilor, care stabilesc, pas cu pas, ce tratament trebuie sa primeasca bolnavul. Astfel, medicul nu mai poate alege intre tomografie si clisma, ci doar intre tomografie si radiografie. Bine, bine, daca pacientii sunt mai in siguranta cu acele ghiduri, ce castiga medicii? Si ei sunt mai protejati, daca le aplica: atunci cand fac dovada ca le-au respectat, nu au a se teme de Justitie. Pana cand Colegiul va rezolva si la noi problema, medicii le vor spune "tataie" pacientilor si "domnule" avocatilor.