România, fruntaşă la mortalitatea prin atacuri cerebrale
0
România se situează, potrivit ultimelor statistici ale Comisiei Europene, pe locul al treilea, după Macedonia şi Bulgaria, la incidenţa bolilor cerebrovasculare, precum şi la mortalitatea din această cauză. Alimentaţia procesată, stresul profesional, lipsa exerciţiilor fizice, dar şi a culturii medicale ne vulnerabilizează organismul. În plus, sistemul medical este mai puţin eficient ca în Vest
Adina S, 49 de ani, din Bucureşti, a suferit în urmă cu aproape patru ani un accindent vascular cerebral. Avea o slujbă care presupunea multe ore de muncă pe zi, motiv pentru care mânca pe apucate, iar când ajungea acasă cădea frântă. „Am dus-o aşa câţiva ani. A fost reţeta perfectă a dezastrului pentru mine. Am întins coarda până când mi-a cedat corpul“, povesteşte Adina.
Norocul ei, dacă se poate spune aşa, a fost că, în momentul accidentului, a putut ajunge foarte repede la clinica de neurologice a Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti unde a primit tratamentul de care avea nevoie şi a intrat rapid în programul de reabilitare neurologică.
Acum, Adina şi-a schimbat locul de muncă, duce o viaţă mai ordonată, face mişcare şi doar o uşoară dificulate de a articula unele cuvinte mai aminteşte de nefericitul eveniment. „Am ajuns la concluzia că sănătatea mea este mai importantă decât cantitatea de bani pe care o câştig pe lună. Regret însă că nu am avut această înţelepciune şi înainte“, conchide ea.
România, locul 3 în Europa la rata mortalităţii prin AVC
Numărul accidentelor vasculare cerebrale (AVC) este în creştere peste tot în lume, iar vârsta la care se produce scade îngrijorător. Potrivit ultimei raportări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, au fost înregistrate peste 15 milioane de cazuri noi de AVC pe an. Aproximativ 5 milioane de pacienţi decedează, iar alte 5 milioane rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă.
România este plasată, potrivit statisticlor Comisiei Europene, în primele trei ţări europene în ceea ce priveşte incidenţa crescută a bolilor cerebrovasculare, precum şi mortalitatea crescută din aceeaşi cauză. „Pe ansamblu, la o populaţie calculată de 500 de milioane de locuitori în Europa, avem o rată de 1 milion de AVC, anual, ceea ce este foarte mult. România ocupă un loc fruntaş în sensul negativ . mai rău, este pe locul trei, după Macedonia şi Bulgaria, cu o rată a mortalităţii destul de mare – 314 la 100.000 de locuitori pentru toate vârstele. Pentru anumite vârste, de exemplu peste 65 de ani rata este foarte mare, inacceptabilă de 1.260 la 100.000 de locuitori“, a explicat prof.univ. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de neurologie din România (SNR) şi al Socetăţii pentru Studiul neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN), la cea de-a VI-a conferinţă RoNeuro Brain Days care a avut loc la Cluj-Napoca.
Diferenţa dintre noi şi Vest
„Şi în Germania, de exemplu, balanţa între viaţa profesională şi cea privată înclină din ce în ce mai mult în direcţia muncii. Nesiguranţa locului de muncă este din ce în ce mai mare, efortul tot mai mare zi de zi reduce tot mai mult rezerva de ore pe care o aveai dedicate relaxării şi bunăstării fizice, lipsa de timp pentru a-ţi găti singur mâncarea în favoarea fast-food-ului de care te izbeşti la fiecare colţ de stradă, efortul pe care trebuie să-l faci, distanţele pe care trebuie să le parcurgi ca să îţi poţi permite să te mişti un pic, toate aceste aspecte sunt şi în Germania puternic reprezentate. Şi acolo există o creştere a incidenţei AVC“, a enumerat Dana Boering, prof.univ. şeful Clinicii de reabilitare neurologică St. Mauritius Therapieklinik Meerbusch, Germania, în cadrul aceluiaşi eveniment.
Începând din anul 2000 însă, s-a remarcat creşterea cu 20% a incidenţei AVC în ţările slab şi mediu dezvoltate, comparativ cu cele bine dezvoltate. Astăzi 2 din 3 pacienţi provini din aceste ţări. Prin urmare, ce face diferenţa între noi şi ţările occidentale? „Acolo, gradul de conştientizare este mai mare, programele de aducere în atenţiea populaţiei sunt mai prezente, societăţile sunt mai active“, detaliază prof.univ. Dafin Mureşanu.
Prof.univ, Ovidiu Băjenaru, şeful Clinicii de neurologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, explică acest nefericit loc trei ocupat de România printr-un complex de factori sociali, culturali, comportamentali şi economici specifici întregii regiuni, nu doar ţării noastre. „Un om obişnuit dintr-o ţară în care a scăzut foarte mult mortalitatea prin boli vasculare, inclusiv prin AVC, cum sunt cele din Europa de Vest, este mult mai bine educat în a şti ce să mânănce, cum să mănânce, cum să-şi aleagă alimentele, e conştient că trebuie să se lase de fumat, să evite obezitatea, să facă mai multă mişcare. Ceea ce în stilul de viaţă al românilor nu prea se vede“.
Nu doar alimentaţia şi stilul de viaţă al românilor poartă vina, ci şi organizarea sistemului de sănătate care, în Vest, este mai eficient. Există foarte multe unităţi pentru tratamentul AVC. De exemplu, adaugă prof.univ. Dafin Mureşanu , Austria are 57 de unităţi sanitare la o populaţie de nici 8 milioane de locuitori şi un teritoriu aproximativ jumătate din cel al României. Noi avem 10 centre la o populaţie aproape triplă.
Fereastra terapeutică - maximum 4 ore şi jumătate
Un alt minus care-i vulnerabilizează pe români este timpul în care ajunge la o unitate specializată în tratamentul AVC şi care, la austrieci, e de maximum 90 de minute şi 45 de minute timpul mediu, în timp ce la noi acesta ţine mai degrabă de hazard. Dacă pacientul ajunge în fereastra terapeutică de 3-4,5 ore, acest lucru permite medicilor să aplice tratamentul adecvat în faza acută, în 20% din cazuri fiind vorba despre tromboliză.
„Accidentul ischemic se produce prin obstrucţia unui teritoriu vascular limitat. Ce putem face ca să recanalizăm? E ca şi când ai desfunda un sistem, dar nu este atât de simplu pentru că nu e atât de important ce se întâmplă în momentul desfundării, ci ce se întâmplă după. Pentru că avem aşa-numitele leziuni de reperfuzie. E important să recanalizezi, dar dacă o faci prea târziu, sângle care vine în contact cu ţesutul care a rămas în ischemie produce şi mai mult dezastru. Şi din această cauză nu toată lumea poate beneficia de tromboliză. Dacă ai venit prea târziu nu ai un beneficiu, ci un risc: riscul intervenţiei în sine cu substanţă care poate duce la complicaţii hemoragice şi riscul de după obstrucţie“, detaliază prof.univ. Dafin Mureşanu.
Cele 10 centre de tratament de care dispune România - printre care cele din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Oradea, Timişoara, Suceava – chiar dacă sunt departe de a acoperi nevoile reale sunt totuşi un pas înainte apreciază medicii neurologi, mai ales că, din 2015, a început şi programul „Acţiunea prioritară pentru tratamentul intervenţional al pacienţilor cu accident vascular cerebral“ care a permis efectuarea trombolizei intravenoasă pentru 200 de pacienţi.
Cum se face tromboliza
Tratamentul AVC în fază acută prin tromboliză se face în trei feluri: printr-un agent farmacologic chimic intravenos care se numeşte rt-PA – adică o moleculă care de fapt dizolvă un cheag, foarte simplu spus. Dacă e vorba de un cheag, şi dacă e vorba de un tromb de acest tip.
Când această soluţie nu funcţionează, altă variantă este pătrunderea în sistem până la nivelul acelui cheag şi eliberarea substanţei chiar în cheag. Deci o intervenţie de tip direct.
Dacă nu funcţionează nici cea de-a doua variantă, în funcţie de localizarea obstrucţiei, există soluţia unor dispozitive speciale care extrag cheagurile şi care se bucură de mare succes. Cinci mari studii internaţionale au demonstrat eficienţa recanalizării prin acest tip de intervenţie.
În România sunt trei centre unde se practică acest din urmă tip de intervenţie: la Bucureşti, la Timişoara şi la Târgu Mureş. .
Care e valoarea adăugată a tratamentului imediat în AVC
Studiile făcute până acum au arătat că un pacient cu AVC care ajunge într-o clinică specializată de tratament şi nu într-o secţie normală a unui spital are şanse mai mari să trăiască. „Doar faptul că eşti tratat într-o secţi specializată reduce cu 5,6% rata mortalităţii şi a dependenţei“, mai spune Dafin Mureşanu. Aspirina administrată ca profilaxie reduce şi ea riscul cu 1,2%. Tromboliza ne ajută cu 6,3%. „Deci, în total avem 13,1%. Efectul acestor intervenţii. Aceasta înseamnă că dintr-o mie de AVC, putem salva 131 de vieţi, în faza acută“.
Cei care nu se califică pentru acest tratament pentru că nu au ajuns în fereastra de timp terapeutică şi supravieţuiesc sau riscurile trombolizei depăşesc beneficiile acestui tip de tratament există opţiunea clinicilor de neuroreabilitare precoce şi stimularea recuperării creierului.
Corpul gestionează mai bine puţinul decât multul
Fiecare trebuie să înceapă cu ceea ce îl expune mai mult la risc, conchide preşedintele SNR. Ar trebui ca, periodic, să ne contolăm tensiunea arterială, nivelul glicemii, al lipidelor. „Apoi, ar trebui să avem o viaţă activă, să dormim cât trebuie, să avem grijă ce mâncăm. Organismul este mult mai adaptat să reziste cu o cantitate de nutrienţi mai mică pentru că în toată istoria miliardelor de ani viaţa s-a dezvoltat pe un model economic, pentru că nu au fost resurse nelimitate. Totdeauna organismul a trăit într-o situaţie de privaţiune. Numai în ultima sută de ani noi am avut un exces de resurse în jurul nostru. Maşina corpului nostru este mult mai bine adaptată la a gestona puţinul decât multul. Ce este mai mult totdeauna debuşează pe zone patologice. De aceea, în vechile practici şi religii xistă perioada de post când trebuie să dai organismului un repaos, un restart“.
Abundenţa lumii moderne care nu echivalează cu abundenţa delucruri bune duce la un impact brusc şi solicită nişte mecanisme ale organismului pe care el nu a avut timp să le pună la punct. Apar tot mai multe schimbări la care nu apucăm să ne adaptăm şi există o consecinţă: vine o notă de plată biologică şi ea trebuie achitată.
Ce înseamnă prevenţia secundară în AVC
Cel mai mare risc pentru o persoană care a făcut un AVC este de a mai face încă unul. Pentru că acest risc rămâne dacă nu se iau măsuri foarte serioase. Şi regula este că următorul este mai grav, cu o severitate mai mare şi cu un potenţial de invalidre mai mare. Importanţa prevenţiei secundare a fost explicată de prof.univ Ovidiu Băjenaru: „Prevenţia secundară la pacientul vascular se referă de fapt la riscul recurenţei oricărui eveniment vascular pentru orice pacient care a vut deja unul. Deci, fie că pacientul a avut un eveniment vascular cardiac, unul cerebral sau unul periferic, în acel moment vorbim despre un pacient cu rsic vascular care intră într-un progrm de prevenţie secundară“.
Între aceste evenimente majore, AVC constituie unul dintre cele mai frecvente şi mai grave patologii care atunci când se produc impun o abordare diferită faţă de omul care nu a avut niciun eveniment vascular. „Aceasta înseamnă că odată ce cineva a avut aşa ceva riscul de a face un alt accident vascular sau de a muri este foarte mare. Există un studiu mai vechi care arată că după un AVC un om are cam de 9 ori un risc de recurenţă al unui alt AVC., cam de 5-6 ori risc de a face infarct de miocard şi de 4-5 ori risc de a face un eveniment vascular periferic“, mai spune profesorul.
Prevenţia secundară include pe lângă tratarea factorilor de risc precum hipertensiunea, diabetul, obezitatea, dislipidemia şi medicaţia antitrombotică – antiagregante, anticoagulante - , în funcţie de tipul de boală. „Ţintele pentru valorile colesterolului sau pentru hipertensiune diferă în prevenţia secundară faţă de cea primară. Sunt apoi alte particularităţi, de exemplu, dacă AVC s-a produs pe o arteră care are plăci de aterom dar nu sunt stenozante, rămânem doar cu tratament medicamentos, dacă s-a produs pe o arteră care are o stenoză semnificativă adică lumenul e îngustat peste 70%, atunci pe lângă tratamentul medicamentos, intră în discuţie şi tratamentele intervenţionale. Adică se face angioplastie cu stent. Dacă stenoza este extracraniană şi este semnificativă e de preferat tratamentul chirurgical asociat, urmat de tratament antiagregant. Sau anticoalgulant, după caz. Dacă este o stenoză intracraniană, comportamentul biologic e diferit şi atunci foarte rar intră în discuţie tratamentul intervenţional. Şi atunci, de bază rămâne tratamentul medical“.
Deci, odată c cineva a făcut un eveniment patologic, deja trebuie să definim o boală. Şi boala aceasta aduce nişte particularităţi. Şi în funcţie de acestea legate de evenimentul respectiv se adaugă şi particularităţi ale tipului de terapie, adaugă profesorul.
„Tratamentul intervenţional în prevenţia secundară poate să însemne fie chirurgie vasculară endarterectomie – se deschide artera, se îndepărtează stenoza, se coase, se reface peretele vascular sau tratamentu zis endovascular – prin angioplastie percutană, în care, prin cateterism, se dilată stenoza respectivă şi de obicei se pune în loc un stent care e un fel de tubuleţ ca o plasă metalică care ţine peretele dilatat“ . Unele din aceste tehnici au început să fie aplicate şi în tratamentul acut şi sunt decontate prin programul ministerului.
Se încarcă comentariile...
