RADIOGRAFIA SAPTAMANII - Lege de trecut obligatoriu strada

Medicul de tara e bradpitt-ul sistemului sanitar. In caz ca o doctorita se incumeta sa apostoleze prin comunele patriei, o putem considera J.Lo, fara sa exageram prea mult. Nu exista reprezentatie la

Medicul de tara e bradpitt-ul sistemului sanitar. In caz ca o doctorita se incumeta sa apostoleze prin comunele patriei, o putem considera J.Lo, fara sa exageram prea mult. Nu exista reprezentatie la Ministerul Sanatatii sau la Casa de asigurari fara aceste vedete, cap de afis. Atat de iubita este medicina rurala de catre autoritati, ca acestea o tin numai la seminarii si conferinte, in Bucuresti. Ici-colo, mai evadeaza cate un medic, ocupand aproape cu forta cate un dispensar rural, de unde tot incearca sa-l evacueze primarii, caci au nevoie de sediu pentru carciuma sau discoteca. Ca satele n-au medici, se poate vedea fara efort si in Capitala: la camera de garda a spitalelor de urgenta e plin de sateni care n-au de unde lua bilet de trimitere si vin, "in criza", la tratament. De aici, internari, nu totdeauna utile, si o cheltuiala in plus, atat pentru pacientul pus pe drumuri, cat si pentru sistemul de sanatate. Promisiunile autoritatilor n-au iertat nici o metoda de stabilizare a medicilor in rural, de la oferirea unor prime in dolari (mai apoi euro) pana la acordarea de casa, teren agricol sau livada pe rod, medicului. Bine ca nu s-a pus in practica nici una dintre oferte, ca ramaneau spitalele pustii, fugea tot personalul la tara. Dupa ani de asteptari, o solutie a oferit-o piata serviciilor medicale. Supraproductia universitatilor de medicina nu mai poate fi absorbita de orase. In urban se lucreaza pe stoc, medicii de familie ajungand sa se bata pe pacienti. Fireasca ar fi dezvoltarea retelei in "pata de ulei": cei din oras se extind, in comunele suburbane, la inceput, creand o presiune care duce, in timp, la acoperirea unor zone din ce in ce mai departate de centrul capitalei de judet. Asa a functionat medicina primara, in conditii de concurenta, peste tot in lume. Existand riscul ca lucrurile sa mearga de la sine, autoritatile s-au gandit sa intervina. In vara anului 2003, a fost emis un ordin de ministru care nu permite deschiderea unui al doilea cabinet intr-un sat decat unui medic ce are, deja, un cabinet la tara (?!). O perioada nu s-a plans nimeni, dar, in ultima vreme, s-au inmultit cererile medicilor din orase care vor sa acopere si zonele rurale pana la care se pot deplasa cu masina in jumatate de ora. Argumentele autoritatilor care ii impiedica vizeaza protectia sociala. In primul rand, se doreste protejarea medicului care deja lucreaza in comuna. Desi obiectivul Ministerului Sanatatii ar trebui sa fie protectia pacientilor, nu a medicilor, parca-parca ai intelege aceasta preocupare sindicala. Dar, daca in satul respectiv nu vrea sa-si deschida cabinet nici un alt medic de tara? In al doilea rand, se merge pe prezumtia de vinovatie, autoritatile aratandu-se ingrijorate ca distanta prea mare i-ar descuraja pe medici sa vina regulat la cabinet. Foarte bine, dar, in acest caz, ar trebui sa se uite si la adresele medicilor de familie din Bucuresti, care fac 45-60 de minute de acasa la cabinet, in zilele cu trafic aglomerat. Cu ei ce faci, ii obligi sa lucreze doar in sectorul in care au domiciliul? In timpul in care un medic din Militari s-ar deplasa la un pacient din Pantelimon, colegul sau, cu al doilea cabinet la tara, ar putea strabate 45 de kilometri, pe sosea. Desigur, astea sunt amanunte care nu pot incapea intr-o lege pe care n-a cerut-o nimeni, dar care ii deranjeaza pe toti cei care ar putea castiga de pe urma concurentei.