Prof.dr. Alexandru Rafila: „5% din mortalitatea feminină din România este generată de cancerul de col uterin“

Prof.dr. Alexandru
Rafila: „5% din mortalitatea feminină din România este generată de cancerul de
col uterin“

Prof.dr. Alexandru Rafila

Anual, 4.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin şi 2.000 mor în urma acestui diagnostic, Prof.Dr. Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie şi membru în Comitetul executiv al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a făcut o analiză a acestei situaţii şi a indicat soluţii de remediere.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aş începe de la statisticile care se vehiculează vizavi de infecţia cu HPV . Potrivit acestora, 4.000 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de col uterin , dintre care 2.000 pierd lupta cu boala. Aş vrea să-mi comentaţi puţin aceste cifre.

Prof.dr. Alexandru Rafila: Cifrele sunt chiar puţin mai mari decât aţi spus dvs. Noi ne aflăm ca ţară pe primul loc din UE în ceea ce priveşte incidenţa cancerului de col uterin şi mortalitatea prin cancer de col uterin. Gândiţi-vă că, dacă discutăm la nivel naţional de circa, să spunem, 200.000 de decese anual , dintre care jumătate sunt femei – deci 100.000 – practic, dacă 2.000 de femei mor în fiecare an din cauza cancerului de col uterin, înseamnă că 5% din mortalitatea feminină din România este generată de cancerul de col uterin. Acesta este un lucru foarte clar şi nu sunt doar cifre vehiculate sunt cifre reale. Acesta este un element.

Al doilea element, este legat de faptul că metoda clasică prin care încercăm să depistăm cancerul de col în stadii avansate este screeningul. Se recomandă femeilor ca, periodic, să se ducă la medicul ginecolog sau să meargă la un cabinet specializat unde să li se preleveze o probă pentru un examen anatomopatologic care se numeşte testul Babeş-Papanicolau care certifică dacă există leziuni precanceroase sau leziuni canceroase incipiente care beneficiază de un tratament care previne practic apariţia bolii care duce la mortalitatea ridicată despre care discutăm.

A fost introdus în 2012 un astfel de program de screening. Rezultatele sunt extrem de modeste. De ce credeţi că s-a întâmplat asta?

Din păcate, acest screening care a fost introdus din 2012 la nivel naţional ca program nu reuşeşte dintr-o mulţime de motive – administrative sau de informare, de educaţie a populaţiei feminine – să diagnosticheze prea multe femei. Pentru că, dacă discutăm de peste 5 milioane de femei care ar fi eligibile pentru screening la nivel naţional, am reuşit în 5 ani să facem screening doar la 10% dintre ele – la ceva mai mult de 500.000 de femei . Asta înseamnă că noi, din 5 milioane am reuşit în 5 ani să facem 500.000, deci o medie de 100.000 pe an. Performanţe mai bune au fost obţinute în partea de nord-vest a ţării în regiunea de competenţă a Institutului Oncologic din Cluj. Acolo, screeningul proporţional a fost mult mai mare decât în alte zone ale ţării. Însă, aceste cifre ne arată că noi, practic, nu suntem capabili să facem un screening la toată populaţia feminină aflată la risc – la femeile active sexual - şi atunci trebuie să găsim altă metodă.

Care?

Există 2 căi de abord: una este de diagnostic direct al infecţiei cu HPV cu genotipurile la risc, adică acelea responsabile cu producerea cancerului – există metode de diagnostic molecular – pe de o parte, şi, pe de altă parte, trebuie să repornim programul naţional de vaccinare împotriva acestei infecţii.

În momentul de faţă, în România, există înregistrat un produs care acoperă 9 dintre genotipurile virusului papilloma – 7 dintre ele implicate în producerea cancerului de col uterin şi 2 în producerea vegetaţiilor veneriene – o altă boală cu transmitere sexuală. În general, infecţia cu virusul HPV se transmite pe cale sexuală, dar nu este singura cale posibilă.

„Cred că lucrul cel mai bun pe care-l avem de făcut este să reîncepem programul“

Ce avantaje aduce vaccinarea?

S-a constatat în urma studiilor făcute - şi s-a luat premiul Nobel pentru medicină pentru această descoperire – există o corelaţie clară între infecţia cu virusurile papilloma şi cancerul de col uterin. Această corelaţie este de 100% pentru cancerul de col uterin, adică toate cazurile de cancer de col uterin se datorează infecţiei cu virusurile papilloma. Mai mult, există şi alte cancere la care etiologia este aceeaşi infecţie cu virusurile papilloma. Şi mă refer la cancerele ano-rectale, peniene sau orofaringiene.

Practic, acelaşi vaccin dacă îl administrăm copiilor sau adolescentelor înainte de debutul vieţii sexuale – recomandarea este să administrăm între 10 şi 14 ani – atunci noi o să împiedicăm în proporţie de peste 90% infecţia cu genotipuri care sunt implicate în producerea cancerului.

Şi practic eliminăm riscul de cancer de col uterin din riscul altor cancere. Ţările care au de 10 ani implementate programele de vaccinare –SUA, Australia, Israel, Danemanrca – au constatat că aceste cancere la categoria care a fost vaccinată începând cu acum 10 ani, a dispărut. Nu mai au şi speră că dacă vor continua cu acest program de vaccinare vor elimina cancerul de col uterin din patologia specifică femeilor.

Şi atunci, cred că lucrul cel mai bun pe care-l avem de făcut este să reîncepem programul.

Tocmai vorbeam că noi avem o experienţă nefericită legată de acest subiect.

Din păcate. În anul 2008, când acest program a fost introdus în România fără niciun fel de pregătire nici a populaţiei, nici a părinţilor fetiţelor, şi nici măcar a medicilor implicaţi în gestionarea programului – medicii epidemiologi şi cei de familie – deci a fost o totală eroare – nici nu ştiu cum s-o definesc – este mai mult decât prost management pentru că consecinţele sunt multiple. Pe de o parte – nu mă refer la cheltuiala materială că s-a achiziţionat un vaccin care, ulterior, s-a aruncat – dar a generat o mare dispută în societate , a generat neîncredere în vaccinare pentru că această lipsă de informare şi vehicularea unor ştiri că vaccinul este experimental, că produce sterilitate a fetiţelor după administrare, că stimula debutul mai precoce al vieţii sexuale, deci tot felul de poveşti de genul acesta s-au datorat lipsei de informare pentru că, practic, campania de informare a debutat după începerea campaniei de vaccinare – ceea ce este complet contraindicat de ghidurile OMS. Deci, noi trebuia să facem o campanie de un an de zile înaintea începerii vaccinării pentru ca lumea să ştie exact despre ce este vorba.

Totuşi, chiar dacă acea campanie a fost un eşec şi n-au fost vaccinate într-o primă etapă decât 2,6% din fetiţele eligibile – cel mai răsunător eşec al vreunei campanii de vaccinare la nivel global – impactul a fost şi pe alte vaccinuri. Adică, problemele legate de acoperirea vaccinală a coincis cu acel moment.

Oamenii au devenit mai prudenţi în faţa vaccinurilor?

Scăderea acoperirii vaccinale şi a încrederii în vaccinare a început cu anul 2008 şi dacă o să vă uitaţi la statistici 2008/2009 scăderea a fost constantă începând din acei ani. Noi am avut o bună acoperire vaccinală la toate vaccinurile – peste 95%, iar modul acela intempestiv , total neprofesionist şi nepregătit, de introducere a vaccinării antiHPV a fost nefericit pentru multe alte vaccinuri administrate în cadrul programului naţional de sănătate publică. Şi acum noi trebuie să reparăm răul făcut, pe de o parte, şi pe de alta, trebuie să oferim şi femeilor din România şansa să elimine această boală din cadrul riscurilor la care ele sunt supuse.

Şi atunci din câte ştiu eu Ministerul Sănătăţii va începe vaccinarea copiilor, la început pe baza cererii părinţilor , a celor care doresc.

Sunt 12.000 de cereri depuse deja care-şi aşteaptă răspunsul

Este un lucru bun şi etic să le pui la dispoziţie într-un interval de timp mai mare – să spunem între 10 şi 14 ani între clasa a 5-a şi clasa a 8-a. Eficacitatea cea mai mare a vaccinului este înainte de debutul vieţii sexuale, dar el  e recomandat şi la femeile adulte după ce şi-au început viaţa sexuală pentru că previne infecţia cu un virus oncogen şi consider că acestă abordare este foarte bună pentru că ea va construi încrederea în vaccinare şi lipsa oricăror reacţii adverse.

Chiar voiam să vă spun că sunt câteva zeci de mii de femei din România care s-au vaccinat, n-a apărut nicio reacţie majoră care să le pună în pericol sănătatea sau viaţa, deci vaccinul şi-a dovedit pe de o parte siguranţa şi, pe de alta, eficacitatea.

Eficacitatea e mult mai mare atunci când se vaccinează o cohortă întreagă, o populaţie întreagă infantilă pentru că stopează transmiterea virusului în acea populaţie şi sunt câteva ţări în lume care a introdus şi vaccinarea la băieţi.

Deci care sunt categoriile eligibile?

Fetiţele între 10 şi 14 ani, dar şi băieţii cu aceeaşi vârstă beneficiază de vaccinare pentru că, până la urmă , pe de o parte, ei sunt cei care transmit infecţia şi, pe de altă parte, anumite forme de cancer afectează şi băieţii: cancerul penian, orofaringian şi sunt chair cazuri de persoane celebre care au avut cancer orofaringian datorită infecţiei cu virusurile papilloma.

Practic, administrarea acestui vaccin şi la băieţi este foarte bună pentru că limitează foarte mult transmiterea bolii. Ţările care au obţinut succese foarte mari în eliminarea cancerului de col uterin la categoriile care au fost deja vaccinate sunt cele care vaccinează atât fetele, cât şi băieţii.

Dar spuneaţi că şi femeile care şi-au început viaţa sexuală ar trebui să se vaccineze. Până la ce vârstă?

Nu există o limită a administrării vaccinului este o corelaţie între riscul să fi fost infectată...

Şi atunci nu mai funcţionează vaccinul?

Nu, vaccinul funcţionează întotdeauna, dar dacă ai făcut deja infecţie cu unul dintre serotipuri nu mai eşti acoperită. Nu, majoritatea infecţiilor se vindecă în mod spontan. Există un procent în care infecţia practic persistă şi la aceste infecţii persistente ne referim atunci când discutăm depre riscul de cancer de col uterin. Deci, cu cât femeia e mai tânără, cu atât indicaţia este mai mare, mai bună. Indicaţia de vaccinare.

Cele 5 milioane de femei de care vorbeaţi la început mai sunt eligibile?

Ele ar putea să facă vaccin...

Dar nu cu beneficii maxime...

Nu sunt beneficii maxime, dar chiar dacă beneficiul nu este de 95% şi este de 80%, eu cred că e un beneficiu important. Adică, doar că aici este o chestiune de decizie – programele de vaccinare într-o ţară cum sunt cele în care se vaccinează prin programe de la Ministerul Sănătăţii sunt o discuţie, dar sigur că ar trebui să ne gândim pentru aceste categorii de femei să aibă acces la vaccin, eventual să fie compensat parţial  în sistemul de asigurări de sănătate. Pentru că, de fapt, prin administarea acestui vaccin se previne o boală foarte serioasă şi costurile atât pentru sistemul de sănătate, dar şi costurile legate de incapacitatea de muncă temporară, de deces samd, trebuie luate în calcul. Pentru că totuşi decesul a 2.000 de femei, în fiecare an. din pricina acestei boli e un lucru foarte serios.

Compoziţia vaccinurilor nu are nicio legătură cu zvonurile alarmiste

Vizavi de vaccinare există tot felul de rezerve. Ce puteţi spune referitor la vaccinul anti-HPV referitor la siguranţă, calitate şi reacţii secundare?

E un vaccin de foarte bună calitate. Studiile care s-au făcut până acum arată că este un vaccin sigur. Adică reacţiile adverse după vaccinare sunt minimale şi, pe de altă parte oferă şi o foarte bună protecţie. Iar durata protecţiei – pentru că şi asta este o discuţie – s-a dovedit că, în momentul de faţă, protecţia a depăşit 10 ani, pentru că discutăm de fapt de anul 2008 cand mai multe ţări au introdus acest vaccin în programe , în 2007-2008 au fost primele ţări care au introdus acest vacccin - şi noi l-am introdus în 2008 dar, din păcate. cu eşecul de care vorbeam, Deci durata protecţiei sigur că se va dovedi în timp, dar în momentul de faţă depăşeşte 10 nai pentru că aici trebuie să includem şi durata studiilor clinice care au precedat introducerea.

Nu avem elemente care să ne îngrijoreze legate de siguranţa vaccinului. Zeci de mii de fete şi femei s-au vaccinat în România , n-a fost niciun incident major. Acum, administrarea vaccinurilor şi asta este un lucru ştiut că mici dureri la locul administrării sau tumefacţie sau o stare de subfebrilitate poate să apară dar sunt pasagere.

Referitor la compoziţie?

Compoziţia vaccinurilor nu are nicio legătură cu aceste zvonuri alarmiste. În primul rând, că vaccinurile nu conţin mercur. S-a utilizat mercurul ca şi prezervant acum vreo 10-15 ani; sunt vaccinuri care conţin hidroxid de aluminiu ca adjuvant. Încă de la începutul fabricării vaccinurilor acest hidroxid de aluminiu s-a introdus pentru a creşte imunogenicitatea – adică a capacităţii organismului de a răspunde mai bine la administrarea vaccinului. Discuţiile legate de celulele de fetuşi morţi iar sunt nişte chestii care nu sunt adevărate. Vaccinurile se produc multe dintre ele – mai ales vaccinurile virale pe culturi celulare. Culturile celulare sunt linii celulare care au fost obţinute iniţial din celule fetale, dar ele au fost utilizate zeci de ani, sunt celulele pe care se produc vaccinurile, nu cele care sunt introduse în vaccinuri şi în niciun caz nu provin de la fetuşi. Iniţial, când linia celulară s-a dezvoltat au provenit de la fetuşi. dar nu discutăm de celule care se iau de la fetuşi şi se introduc în vaccin. Este o denaturare totală a sensului prezenţei  acestor componente în vaccinuri.

În plus, întotdeauna când facem o afirmaţie referitoare la eventualele efecte adverse sau efecte nefavorabile pe termen lung datorită vaccinării trebuie să fie fundamentate pe baza unor studii. Aşa cum noi facem studii clinice când discutăm despre siguranţa şi eficacitatea vaccinării cei care afirmă că după administrarea unui vaccin apare de exemplu autismul trebuie să dovedească pe baza unui studiu că acest lucru este adevărat.

Datorită faptului că vaccinarea este o manevră universală – marea majoritate a copiilor şi noi ca adulţi am fost vaccinaţi – una e să fii vaccinat şi o anumită afectare a stării de sănătate apare după vaccinare dar nu datorită vaccinării - şi aş vrea să facem această deosebire. După vaccinare apar foarte multe lucruri. Poate să apară probleme de sănătate, pot să apară accidente de circulaţie, nu se datorează vaccinări tocmai pentru că vaccinarea e un act universal.

Mulţi dintre cei care se opun vaccinării cu astfel de argumente nu au găsit ei altă explicaţie pentru diverse afecţiuni care au cauză necunoscută. De exemplu autismul. Decât să le lege de vaccinare, fără să poată demonstra acest lucru. Credeţi că cei care lucrează cu vaccinuri – medicii – dacă ar avea dubii în ceea ce priveşte siguranţa vaccinurilor şi-ar vaccina copiii?

Dacă într-adevăr ar exista o legătură între vaccinare şi autism probabilitatea ca autismul să apară la un copil vaccinat antirujeolic este similară cu cea a unui copil nevaccinat. Asta înseamnă că nu putem să legăm în vreun fel administrarea de vaccin de autism. Îi asigur că autismul apare după pentru că manifestările de spectru autist sunt evidente după  vârsta de 1 an, atunci sunt diagnosticate. El nu se datorează vaccinării.

Avem experienţa unei campanii eşuate. Ce speranţe aveţi legate de noua campnaie?

Succesul unui vaccin în situaţia pe care o avem noi acum este condiţionat de câteva lucruri: 1 – să existe o campanie permanentă de informare atât a medicilor vaccinatori – medici de familie – cât şi a populaţiei . Vreau să vă spun că în general populaţia îşi ia informaţiile de la medicul de familie, deci el trebuie să aibă la dispoziţie toate informaţiile de care are nevoie; 2 - pregătire la nivelul autorităţilor de sănătate publică - şi cred că această perioadă de tranziţie în care pur şi simplu copiii sunt vaccinaţi la cererea părinţilor este foarte bună pentru că după ce un mare număr de părinţi îşi vor fi vaccinat copiii şi vor vedea că nu apare niciun fel de problemă după adminsitrarea de vaccin, lucrul acesta va crea încredere . Sigur, şi se poate trece la un program sistematic de vaccinare, ceea ce ne dorim cu toţii pentru că vă spuneam că programele care acoperă în mare măsură o cohortă sunt mult mai eficiente decât cele care acoperă într-o măsură mult mai mică sau se fac sporadic.

În multe localităţi nu există medic de familie.

E o problemă cu care ne confruntăm nu neapărat pentru vaccinarea anti-HPV care se face la o vârstă mai mare. Ci pentru vaccinurile din program care se administrează în primul an de viaţă. Cred că acolo singura soluţie este de a dezvota nişte centre medico-sociale, cu implicarea comunităţii locale şi autorităţii locale. Pentru că eu cel puţin consider că un primar, un consilier local nu au ca responsabilitate doar tăierea de panglici pe la tot felul de evenimente, ci cred că au ca responsabilitate garantarea stării de sănătate a populaţiei. Asta înseamnă că populaţia trebuie să beneficieze de aprovizionare cu apă şi canalizare, măsuri igienice de bază, dar şi copiii trebuie să beneficieze de măsurile preventive cum ar fi vaccinarea.

 

 

citeste totul despre: