Mi-am propus ca acest prim blog sa reprezinte o introducere pentru cele care vor urma, si inainte de a continua doresc sa multumesc echipei de la ziarul „Adevarul” pentru initiativa de a ma invita sa fac parte din comunitatea de bloggeri a Dumnealor.

De mult timp simteam nevoia de comunicare cu o masa mai larga a populatiei, insa aceasta este prima initiativa care, in sfarsit, imi va permite realizarea mai vechii mele dorinte.

Am decis sa plec din Romania in 2005, insa afara fiind, si intorcandu-ma la anumite intervale de timp in tara pentru a-mi vizita familia si prietenii, am simtit nevoia de a contribui cat de putin la schimbarea de care este atat de multa nevoie in Romania. Din acest motiv sunt pe deplin recunoscatoare ziaristilor de la ziarul “Adevarul” care au venit cu aceasta idee deosebita si mi-au creat posibilitatea de a fi “auzita” de un public si mai larg fata de cel cu care eram obisnuita la diferitele conferinte unde am fost invitata ca si speaker.

Am inceput sa lucrez, in sfarsit, ca medic in Marea Britanie, in august 2008 (voi intra in anumite detalii in postările ce vor urma), intrarea in contact cu sistemul medical britanic fiind pur si simplu un soc datorita diferentei radicale intre sistemul medical romanesc si cel britanic.

Am intrat in Societatea Medicala Romana din UK (SMR-UK) si din pozitia de vicepresedinte (13 Decembrie 2008 – 4 Iulie 2012), pe langa dorinta de a ajuta colegii medici care s-au decis sa lucreze in sistemul medical britanic prin aflarea exacta a situatiei si demontarea informatiilor false publicate in mass-media si de catre agentiile de recrutare, pe langa evenimentele organizate in UK pentru comunitatea medicala romana, m-am straduit sa impartasesc publicului din Romania, medical si nu numai, din cele invatate in sistemul britanic.

Asa cum mentionam si echipei de la “Adevarul”, care m-a intervievat pentru documentarul “Adevarul despre romanii din Marea Britanie”, si asa cum obisnuiesc sa repet de cate ori am ocazia, in Romania este nevoie de schimbarea mentalitatii. Este un proces complex, si nu usor de realizat, dar este cheia progresului din punctul meu de vedere.

Atitudinea atotstiutoare si inflexibila pe care o are romanul este daunatoare. Este una din chestiunile care eu cred ca ar trebui antrenate inspre a fi schimbate.

In UK am invatat sa fiu deschisa la nou, flexibila, oricand pregatita pentru neprezavut. Am invatat sa iau critica drept ceva constructiv, pozitiv, care ma ajuta sa fiu mai buna, si sa evoluez.

Am invatat sa reflectez asupra diferitelor situatii din viata profesionala, dar si personala, sa ma gandesc ce si cum as putea face mai bine data viitoare.

Pe langa cele anterior mentionate, am simtit ca ma imbogatesc din punct de vedere cultural, aceasta insula fiind un mapamond in miniatura, am invatat sa nu fiu rasista si xenofoba, intrucat diversitatea ne face mai buni, mai complecsi, ne largeste orizonturile.

Am invatat sa comunic cu pacientii, indiferent de statusul lor social, si sa inteleg de ce decizia asupra tratamentului final este a lor! Am invatat sa fiu sincera cu ei, dar si modalitatea de a face acest lucru. Si, nu in ultimul rand, am invatat de ce anume cele mentionate mai sus sunt imperios necesare!

In postările care vor urma voi face referire la chestiuni legate de medicina, mai ales, intrucat nu am expertiza in alte domenii. Ma voi referi fie la medicina din Marea Britanie, fie din Romania, fie elemente comparative, inclusiv neadevarurile vehiculate prin mass-media si vandute de catre agentiile de recrutare.

Voi incerca sa va impartasesc din experientele mele, bune, mai putin bune. Reiterez faptul ca sunt deschisa la comunicare, si in cazul in care exista teme de interes pe care eu, fara sa imi dau seama, le omit, va rog frumos sa nu ezitati in a mi le sugera.

 

Revin cat de curand!