Premiul Nobel pentru Medicină 2013, câştigat de doi americani şi un german
0
James Rothman, Randy Schekman, din SUA, şi Thomas Sudhof, din Germania, împart Premiul Nobel pentru Medicină de anul acesta pentru descoperirea mecanismului precis de transport al celulelor, potrivit BBC.
Cei trei cercetători - James Rothman, Randy Schekman şi Thomas Sudhof - au primit Premiul Nobel pentru că au descoperit modul în care „veziculele“ acţionează asemenea flote care transportă substanţele benefice către ţinte precise.
Descoperirea echipei americano-germană este esenţială pentru înţelegerea modului în care celulele cerebrale comunică, dar şi a modului în care sunt eliberaţi hormonii în organism şi a sistemului imunitar, potrivit BBC.
„Rezultatele cercetărilor celor trei oameni de ştiinţă au avut un rol major pentru ca lumea ştiinţifică să înţeleagă modul în care încărcătura celulară este descărcată la momentul şi la locul potrivit înăuntrul sau în afara celulei. În lipsa acestei organizări minunat de precise, celula ar cădea în haos“, a explicat Comitetul Nobel.
Potrivit specialiştilor, atunci când acest mecanism de transport suferă modificări, iau naştere diabetul şi anumite afecţiuni cerebrale.
Randy Schekman, la primirea veştii că este laureat Nobel: „O, Doamne!“
Veziculele sunt nişte mici bule de grăsime care conţin substanţe nutritive şi alte substanţe benefice pentru sănătatea organismului. Ele pot transporta de la enzime şi neurotransmiţători până la hormoni înăuntrul şi în jurul celulei. De asemenea, veziculele se pot uni cu suprafaţa externă a celulei şi îşi pot „deversa“ conţinutul oriunde este nevoie.
Fiecare dintre cei trei laureaţi Nobel de anul acesta a avut un aport esenţial în revoluţionarea modului în care lumea ştiinţifică înţelege organizarea celulară, ceea ce este fundamental în cazul unui număr uriaş de boli, potrivit medicului Lisa Swanton, de la Universitatea din Manchester, citată de BBC. De altfel, specialista consideră veziculele „geanta poştaşului. Trebuie să ajungă la destinaţii precise“.
Profesorul James Rothman, de la Universitatea Yale, studiază veziculele din 1978. El a descoperit că în interiorul veziculelor sunt încorporate proteine care acţionează în calitate de mecanism de andocare care confirmă că „marfa“ a fost plasată la „adresa“ corectă.
Profesorul Randy Schekman, de la Universitatea California din Berkeley, a descoperit genele care sunt răspunzătoare cu reglarea sistemului de transport din drojdie. El a constatat că mutaţiile de la nivelul a trei gene creează „o situaţie care poate fi asociată cu un sistem de transport public haotic“.
„Prima mea reacţie a fost «O, Doamne!». Aceasta a fost şi a doua mea reacţie“, a spus, cu umor, prof. Schekman, după ce a primit vestea că a câştigat Premiul Nobel pentru Medicină.
Profesorul Thomas Sudhof, cercetător la Universitatea Stanford originar din Germania, a realizat descoperiri importante în domeniul sistemului de transport de la nivelul creierului. El a facilitat înţelegerea modului în care neurotransmiţătorii sunt eliberaţi la momentul potrivit.
Citeşte şi:
Cum a ratat un român premiul Nobel? Povestea lui Gheorghe Benga
În luna mai a anului 2009, l-am întâlnit la Reno, în Nevada, pe laureatul Premiului Nobel Peter Agre, după o conferinţă pe care o susţinuse în faţa tinerilor prezenţi la Olimpiada Internaţională a Inventatorilor Elevi, organizată, ca în fiecare an, de compania Intel. Aflând că sunt din România, Peter Agre a venit spre mine cu mâna întinsă. Cuvintele lui au fost atunci: „Aveţi în România un mare savant, pe Gheorghe Benga. Aveţi grijă de el!”.
Cum şi-au însuşit românii un premiu Nobel pentru Pace controversat
adevarul.ro demontează mitul unicului premiu Nobel pentru Pace câştigat de România şi ascuns de Nicolae Ceauşescu. Ioan Moraru, presupusul laureat, a fost glorificat de legendele construite în presa postdecembristă. Ce s-a întâmplat, de fapt? A luat România premiul Nobel?
Se încarcă comentariile...
