ORTOPEDIA 4D. Sacrificiile chirurgicale pot fi reduse şi accidentele genetice, combătute

Episodul 3 din Cele zece porunci. Creşterea, aliat terapeutic. Creşterea este un proces fantastic pe care dacă poţi să îl stăpâneşti eşti binecuvântat. Imaginaţi-vă o bucată de lut în mâinile unui meşter priceput care se transformă, în mişcare, într-o superbă operă de artă ….sau nu.

Creşterea este frumoasă şi totodată caraghioasă. Hainele rămân mici, proporţiile corpului se schimbă, copilul se transformă.

Una din grijile părinţilor este postura copilului. Să fie drept, să nu stea strâmb. Uneori fie calculatorul e de vină, alteori ghiozdanul e prea greu, sau poziţia în bancă nu este corectă.

Atunci, prima vizită este făcută la ortoped. Şi aici confuzia devine maximă. Unul spune că trebuie corset, altul că mai bine înot, al treilea este de părere că înscrierea la Karate ar fi salutară.

Cu o hârtie în mână şi un întreg program de urmat, părintele pleacă mai confuz decât a venit şi ori abandonează lupta ori încearcă o a doua părere care, de cele mai multe ori, adânceşte confuzia.

Cu o îndârjire fără margini se fac radiografii peste radiografii în speranţa câştigării unui grad sau pentru o minimă ameliorare a posturii corpului.

Dar din păcate nimeni nu se osteneşte să examineze complet, corect şi riguros pacientul. Un examen clinic complet pentru coloana vertebrală dureaza cel puţin 30 minute iar pentru stabilirea programului terapeutic încă pe atâta.

În mod onest nu cred că există cineva care să acorde o oră examinării complete a unei devieri de coloană. Şi atunci ce facem: radiografii, radiografii şi iar radiografii. Pe care le repetăm la 6 luni apoi la un an, apoi din an în an până la 14,15,16 ani.

Avem datoria împlinită fără să fi rezolvat nicio problemă.

Din fericire, din totalul de tulburări de statică ale coloanei vertebrale numai 10% vor evolua, din acestea 2/3 vor avea evoluţie uşoară şi numai 1/3 medie şi severă. Deci maxim un procent de 3% din total cu evoluţie medie şi severă.

Dar noi îi iradiem pe toţi conştiincioşi şi temeinic.

Alternativa o constituie programul de predicţie a scoliozei. Bazat pe un algoritm statistic combinând măsurători antopometrice şi date paraclinice acest program poate să ofere o predicţie a devierilor de coloană vertebrală şi a amplitudinii acesteia.

Aplicat înainte de saltul de creştere pubertar acest program practic previne apariţia scoliozei şi face posibilă iniţierea celor mai adecvate măsuri terapeutice.

Mai există o alternativă mai rapidă dar mai scumpă: SCOLISCORE.

Acesta este un test genetic care testează AND –ul pentru 53 de condiţii genetice asociate cu scolioza. Se efectuează din saliva şi are o acurateţe de 99% în a depista scoliozele cu risc scăzut de progresiune.

Ţinând cont că 4% din populaţia adolescenţilor sunt vizaţi de tulburări de statică, predicţia capată un rol important atât pentru pacient, dar şi pentru sistemul de sănătate.

Dar din păcate creşterea nu este tot mereu uniformă şi frumoasă.

Uneori apar accidente genetice care compromit dezvoltarea normală. Acondroplazia, distrofiile osoase poliepifizare se asociază cu statura mică. Aceşti copii vor rămâne mici pentru toată viaţa neajungând decât cu mult noroc la 125-130cm. Denumiţi şi ˝little people˝, aceştia sunt absolut normali condamnaţi însă să trăiască într-o lume al lui Guliver unde şi aprinsul luminii este o provocare.

Există un program de predicţie a staturii finale, a etapelor terapeutice de urmat care pot aduce în final un spor de înalţime de până la 40 de cm.

Alteori natura este şi mai vitregă, iar tulburarea de creştere afectează doar o mână sau un picior generând aşa numitele inegalităţi de membre.

De multe ori întâlnim pe stradă oameni cu o gheată enormă făcând vizibil eforturi să se deplaseze. În aceste cazuri, din păcate, soluţia vine numai de la chirurgie.

Diferenţele de lungime şi de ax pot fi evaluate, există posibilitatea de a prezice evoluţia lor şi de a stabili un program riguros de corectare folosind fie fixatorul extern, fie metode minim invazive de hemiepifiziodeză.

Există un moment unic, ca o fereastră deschisă, în care toate modelările sunt posibile, în care sacrificiile chirurgicale pot fi reduse şi în care anumite accidente genetice pot fi combătute.

Dacă ratezi acest interval este ca şi cum ai lasă să treacă trenul şansei prin faţa ta.

Tot ceea ce este necesar este observaţie, cunoaştere, acţiune.