Noi direcţii privind tratamentul hepatitei C

Gradul de afectare a ţesutului hepatic poate fi stabilit prin biopsie

Spre deosebire de infecţia cu virusul hepatitic de tip B, hepatita C se poate vindeca. Din păcate, multe cazuri de boală nu răspund la tratamentul standard sau recidivează, motiv pentru care specialiştii caută noi linii terapeutice.

Potrivit estimărilor, aproximativ 1.000.000 de români sunt infectaţi cu virusul hepatitic C. Boala se transmite prin contactul cu sânge infectat, în cursul unor manevre invazive (injecţii, tehnici chirurgicale, manichiură, hemodializă), prin contact sexual neprotejat sau prin alăptare. 

În mod normal, sistemul imunitar limitează distrugerea celulelor hepatice (hepatocite), prin producerea de anticorpi care vor bloca virusul de la a infecta şi alte hepatocite. În 20% din cazuri, organismul scapă de virus fără ca persoana să resimtă vreun simptom, singura urmă lăsată de acesta fiind prezenţa de anticorpi antiHCV în sânge. În 80% din cazuri însă, infecţia cu virusul hepatitic C se cronicizează şi afectează ficatul lent, în decurs de 5-30 de ani, putând evolua cu ciroză sau cu cancer hepatic.

Standard: Peg-IFN+Ribavirină

O celulă hepatică infectată cu virus eliberează interferon, substanţă ce are rolul de a stimula răspunsul imun şi de a anunţa celulele vecine să-şi activeze mecanismele de protecţie împotriva virusului. Tot interferonul, creat în laborator însă, se foloseşte de mulţi ani în tratamentul bolii.

Din 2007, regula în tratamentul hepatitei cronice de tip C o reprezintă asocierea Interferon peghilat (Peg-IFN) şi Ribavirină.
Peg-IFN ajută sistemul imunitar să elimine virusul hepatitic C şi inhibă replicarea virală. Forma peghilată, obţinută prin adăugarea unor lanţuri de polietilen glicol, creşte durata de viaţă în organism a substanţei, astfel că ­este suficientă o singură injectare subcutanată pe săptămână.

Ribavirina este un antiviral ce acţionează direct asupra virusului şi se administrează de două ori pe zi, sub formă de pastile. Din păcate, atât tratamentul cu ribavirină, cât şi cel cu interferon au efecte adverse. Ribavirina este contraindicată persoanelor care suferă de boli coronariene şi cerebrovasculare, de disfuncţie renală şi de depresie, precum şi de anemie severă, pentru că favorizează distrugerea hematiilor din sânge.

Un posibil «călcâi al lui Ahile»

Cercetătorii americani de la Universitatea „Gladstone" au descoperit o modalitate de a interveni în ciclul de viaţă al virusului hepatitei C. Potrivit acestora, virusul se înmulţeşte în hepatocit cu ajutorul unei enzime, DGAT 1, responsabilă de înglobarea virusului în picături de grăsime specifice hepatocitului. Cercetările în laborator au arătat că folosirea de inhibitori de DGAT1, aflaţi deja în studiu pentru tratamentul obezităţii, a oprit replicarea virusului şi a dus la crearea unor picături de grăsime „sterile". 

Alte tratamente cu substanţe menite să stopeze înmulţirea virusului, acţionând în diferite etape ale maturării celulare, nu au avut efectele scontate sau au produs reacţii adverse toxice în studiile pe animale.

Schemele terapeutice se personalizează

Schema de tratament se alege în funcţie de mai ­mulţi factori: genotipul virusului (alcătuirea lanţului ARN ce conţine materialul genetic viral), încărcarea virală, nivelul fibrozei hepatice, afecţiunile asociate. Esenţiale în tratamentul hepatitei C sunt şi tratamentele adjuvante, cu rol de a combate anemia.

Un astfel de tratament, folosit şi în România, are la bază administrarea de eritropoietină, hormon ce stimulează măduva osoasă să producă mai multe hematii. De asemenea, persoanele afectate primesc recomandarea de a renunţa la alcool, de a ţine un regim alimentar de cruţare a ficatului şi de a se vaccina împotriva altor tipuri de virusuri hepatitice. Hepatita virală C nu beneficiază de vaccin.

Specialistul nostru
Prof. dr. Mircea Diculescu
directorul Centrului
de Gastroenterologie
Fundeni Bucureşti

Tratamentul hepatitelor cronice virale C reprezintă o problemă importantă de sănătate pe plan mondial, care începe de la faptul că nu putem preveni îmbolnăvirea prin vaccinare, cum facem în hepatitele de tip B. Metodele de tratament ating mai multe aspecte: tratamentul cauzei, adică cel antiviral, tratamentul mecanismului prin care cauza îşi exercită efectele şi „susţinerea" funcţiilor ficatului.

La ora actuală, pe plan mondial a fost validat, după zeci de ani de cercetări, tratamentul care asociază interferonul peghilat, un agent de stimulare a imunităţii organismului, şi ribavirina, un agent antiviral. Această asociere constituie pe plan mondial şi în România soluţia optimă validată. Sunt în curs de desfăşurare şi de finalizare studii care adaugă o a treia moleculă la primele două.

Accesibil

Testul de depistare a anticorpilor hepatitici C se poate face şi acasă şi costă 20 de lei.