Ne vom putea regenera vreodată membrele pierdute?
0
Anumite specii de animale au abilitatea de a-şi regenera membrele superioare şi inferioare. Am putea să le aflăm secretul şi să facem ca acelaşi lucru să se petreacă şi în cazul oamenilor?
Potrivit unui articol apărut pe site-ul BBC, primele astfel de abilităţi de vindecare au fost descoperite în 1740, când Abraham Trembley a observat că un anumit animal, hidra, se poate regenera. De atunci, oamenii de ştiinţă au descoperit mai multe animale care au asemenea capacităţi. Şopârlele, stelele de mare şi anumiţi viermi se pot regenera.
Cu toate acestea, în ciuda secolelor întregi dedicate cercetării, ne aflăm încă departe de a înţelege cum funcţionează acest proces. Pe de altă parte, am putea încerca să experimentăm asta în cazul organismului uman, susţine James Monaghan, care studiază medicina regenerativă la Universitatea din Boston, deşi tot el adaugă că „nu suntem nici măcar aproape şi este dificil de stabilit o limită de timp“.
Acest domeniu a atras puţini oameni de ştiinţă şi există, în plus, o listă a animalelor care suportă uşor experimentele şi pe care nu se află şi cele care se regenerează. Puii, şoarecii, muştele sunt în general vieţuitoarele asupra cărora se fac experimentele, dar nu îşi regenerează membrele pierdute. Salamandra ar fi un candidat ideal în cazul acestui tip de cercetare, dar „unui membru îi ia o lună să se regenereze“, arată Ashley Seifert, care studiază medicina regenerativă la Universitatea din Florida. „Asta încetineşte mult progresul experimentului“, arată ea.
Cu toate acestea, ştim că această ramură a ştiinţei trebuie să se dezvolte. În cazul oamenilor, un membru amputat nu mai creşte din nou. În schimb, la salamandre se petrece exact contrariul.
„Cumva, celulele îşi cunosc poziţia şi se regenerează doar acolo unde lipsesc“, spune Enrique Amaya, biolog la Universitatea din Manchester. Pe măsură ce cresc şi se divid, celulele iau anumite poziţii, diferenţiază stânga de dreapta, de pildă şi alcătuiesc modelul unui membru în miniatură care în cele din urmă ajunge la dimensiunea sa obişnuită.
Membrul nu se poate regenera însă dacă nervii nu încep să crească, dar nu se ştie ce anume determină respectivii nervi să se dezvolte. În plus, nu se ştie cum de formează un membru funcţional, şi nu unul deformat. „Este aşa dificil pentru că pleci de la ceva complex la o masă de celule care arată şi se comportă la fel, dar reuşesc cumva să recapituleze dezvoltarea“, spune Monaghan. „Oamenii încep să intuiască aceste procese, dar nu înţelegem prin ce diferă o celulă de la capătul membrului de una de la baza acestuia“.
Întrebarea care apare este: de ce mamiferele nu sunt capabile de acelaşi lucru? Nu există răspunsuri clare, ci numai bănuieli. Amaya se întreabă dacă nu cumva este din cauză că avem sângele cald. „Dacă amfibienii îşi pierd un braţ, se pot ascunde săptămâni întregi fără să mănânce şi se regenerează“, spune el. „Asta nu se poate întâmpla în cazul unui animal a cărui rată metabolică îi cere să se hrănească în mod constant Trebuie să se vindece rapid“.
Nu toate mamiferele se comportă însă la fel în cazul regenerării. Chiar anul trecut, Seifert a descoperit că o specie de şoareci din Africa reuşeşte să scape de prădători, lăsând în urmă porţiuni de piele. În mod miraculos, în aceste zone, pielea se regenerează într-un timp record. Asta sugerează că regenerarea mamiferelor nu este chiar o utopie.
Dar chiar dacă am putea înţelege aceste abilităţi, Seifert se îndoieşte că am putea vreodată să ne injectăm un cocteil de molecule care să declanşeze regenerarea. Ar fi un proces mult prea îndelungat şi complex, spune el. Dacă unei salamandre îi iau 400 zile pentru a-şi regenera un membru de mai puţin de 4 milimetri, ce s-ar întâmpla în cazul omului? „Chiar dacă omul şi-ar putea regenera un membru, ar putea dura 15, 20 de ani“, spune Seifert.
Ar merita? În timp ce studiul regenerării animale a fost unul lent, alte ramuri ale medicinii au progresat rapid. Cercetarea celulelor stem promite să creeze organe crescute în laborator, de pildă. Este aşadar relevantă medicina regenerativă?
Seifert crede că este. „Există multe beneficii“, spune el. Regenerarea salamandrelor seamănă mult cu vindecarea rănilor, în cazul mamiferelor. Poate că nu ni se vor regenera membrele, dar putem afla cum să vindecăm rănile.
În cele din urmă, studiul regenerării se referă la tiparele de funcţionare ale organismului uman – cum de îşi cunosc celulele noastre poziţia, cum se organizează pentru a alcătui un organ. Aceste informaţii sunt preţioase, indiferent care este tehnica folosită pentru a crea părţi ale corpului.
Se încarcă comentariile...
