Minune a religiei explicată de medicină: boala lacrimilor de sânge
0
Încă din secolul al XVI-lea, medicii au raportat cazuri în care oamenii plângeau cu lacrimi de sânge. Tulburarea se numeşte „hemolacrie“, o boală oftalmologică foarte rară care îi face pe oameni să lăcrimeze picături de sânge.
În religie, acest fenomen era considerat „stigmat“, iar despre oamenii care suferea de hemolacrie se spunea că sunt însemnaţi de Dumnezeu, Pe parcursul evoluţiei medicinei, specialiştii, medicii au reuşit să desluşească, într-o anumită măsură, misterul din spatele „lacrimilor de sânge”.
Modificările hormonale pot cauza lacrimile de sânge
Într-unul dintre primele cazuri înregistrate de hemolacrie, din secolul al XVI-lea, fizicianul italian Antonio Brassavola a notat că a tratat o călugăriţă care plângea cu lacrimi de sânge atunci când era în perioada menstruaţiei. Apoi, în 1581, un doctor flamand a lăsat scris faptul că o fată de 16 ani pe care o trata, elimina sângele lunar prin ochi, sub forma unor picături de sânge, notează „Mental Floss“.
Ştiinţa modernă susţinute ideea asocierii menstruaţiei cu „lacrimile de sânge”, pe care o înaintează cei doi specialişti ai secolului al XVI-lea. Conform unui studiu din 1991, efectuat pe 125 de oameni sănătoşi, menstruaţia contribuia la apariţia hemolacriei sau a urmelor de sânge din lacrimi. Studiul a descoperit că 18% din femeile aflate la vârsta fertilă aveau urme de sânge în lacrimile lor, în timp ce nicio femeie aflată la menopauză şi doar 7% din femeile însărcinate şi 8% din bărbaţi au avut urme de sânge în lacrimi.
Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că „hemolacria la femeile fertile pare să fie indusă de hormoni, în timp ce la alţii este deseori provocată de alţi factori, cum ar fi conjunctivita bacteriană, rănile sau chiar probleme ale mediului înconjurător“.
În Tennessee, SUA, sunt cele mai multe cazuri de hemolacrie
În ultimii ani au existat două cazuri de hemolacrie demne de menţionat: Calvino Inman şi Michael Spann. Amândoi băieţii locuiesc în Tennessee, SUA. Medicii nu au reuşit să descopere motivele pentru care copiii plângeau cu lacrimi de sânge.
Când Inman avea 15 ani a observat că lacrimi de sânge îi acopereau faţa. Abia ieşise de la duş şi la vederea feţei sale pline de sânge a crezut că va muri. Spann cobora scările locuinţei când a început să-l doară capul foarte rău şi a observat lacrimile de sânge.
Deşi plânsul cu lacrimi de sânge poate crea panică printre oameni, hemolacria nu este o boală care pune în pericol viaţa. Însă poate afecta persoana care suferă de aşa ceva. Spann, de exemplu, spune că a fost concediat după ce câţiva colegi au observat sângele care îi curgea pe faţă şi, de atunci, a devenit un paria.
Medicul Barett G. Haik, directorul Institutului Oftalmologic al Universităţii din Tennessee, a studiat cazuri de lacrimi de sânge apărute spontan şi inexplicabil. Raportul său, publicat în 2004, a stabilit că din 1992 până în 2003, au existat doar patru cazuri de hemolacrie spontană fără a exista o cauză medicală în spatele lor şi două dintre cazurile care au avut loc după publicarea studiului, au fost în Tennessee.
„Ce este foarte rar este ca un copil să sufere de aşa ceva. Doar o dată la câţiva ani vezi pe cineva care suferă de hemolacrie fără vreo cauză evidentă“, mărturisea dr. Haik pentru CNN în 2009.
Însă şi oameni din alte părţi, în afară de Tennessee au avut episoade de hemolacrie. Anul acesta, Yaritza Oliva de 20 de ani, care locuieşte în Chile, a început să plângă cu lacrimi de sânge. Însă medicii au eliminat orice cauză posibilă, cum ar fi conjunctivita sau cheagurile de sânge. Mai mult, există rapoarte despre o adolescentă din India, Twinkle Dwivedi, care plânge cu lacrimi de sânge, însă mulţi susţin că fata suferă de sindromul Munchausen (n.r. - tulburare mintală severă asociată caracterizată prin simularea unor maladii prin care pacientul caută să beneficieze de îngrijiri medicale).
Hemolacria dispare de la sine
Hemolacria dispare la fel de neaşteptat precum apare. „Mulţi dintre pacienţi erau destul de tineri. Pe măsură ce cresc, ce se maturizează, sângerarea scade şi apoi se opreşte“, spune medicul oftalmologJames Fleming, co-autor al raportului din 2004 al medicului Haik.
Spann a plâns cu sânge timp de şapte ani, însă frecvenţa lacrimilor a scăzut. Ce i se întâmpla înainte zilnic, acum se petrece doar o dată pe săptămână. „La toţi pacienţii, lacrimile de sânge se vindecă fără a lăsa vreo urmă vizibilă. Nu s-a raportat nicio revenire a bolii într-o perioadă de verificare de 9 luni până la 11 ani“, notează medicii oftalmologi în raportul lor.
Rănile sunt o altă cauză a hemolacriei
În luna martie, un canadian se plimba pe plajă atunci când un şarpe veninos l-a muşcat. Acest lucru l-a făcut să plângă cu lacrimi de sânge, să sufere de umflături severe şi să-i cedeze rinichii. Medicii au atribuit hemolacria bărbatului sângerărilor interne masive cauzate de veninul şarpelui.
În cele mai multe dintre cazurile de hemolacrie de vină este o rană la cap, o tumoare, un cheag de sânge sau o infecţie comună, cum este conjunctivita. Atunci când pacienţii plâng cu lacrimi de sânge, medicii caută asemenea cauze. „Hemolacria din cazul lui Spann probabil are o cauză medicală. Însă canalul lacrimal este mic, de doar doi milimetri grosime. Este un tubuleţ. Ca să pătrunzi acolo şi să-l examinezi de la un capăt la altul poate lăsa cicatrici, se poate pierde chiar o bucată din canalul lacrimal“, a spus dr. Fleming.
Citeşte şi:
VIDEO Dumnezeu în sala de operaţie: cum pot ajuta un bolnav rugăciunea şi telepatia
Sala de operaţii este considerată de mulţi medici un sanctuar, unde se întâlneşte umanul cu divinul. La Adevărul Live a venit să povestească despre astfel de revelaţii profesorul doctor Nicolae Constantinescu, chirurgul care a efectuat peste 8.000 de intervenţii şi căruia „i-a ajutat Dumnezeu“ să fie medic de gardă atât în timpul violenţelor de la Revoluţie, cât şi la Mineriadă.
De multă vreme, psihologii încearcă să înţeleagă omul şi comportamentul lui. De ce reacţionăm aşa cum o facem este un mister care trebuie dezvăluit, mai devreme sau mai târziu. Unele dintre cele mai fascinante experimente psihologice au dezvăluit adevăruri universal valabile şi, deseori, surprinzătoare, despre natura umană.
Avem liber arbitru sau acţiunile noastre sunt dictate de procesele chimice din organism?
Cu toţii credem că luăm singuri decizii şi avem control asupra acţiunilor noastre. Dar dacă o tumoare sau o rană pe creier ne schimbă complet personalitatea? Oare, în acest caz, mai există liber arbitru?
Se încarcă comentariile...
