Cum ne scurtează viaţa lipsa educaţiei medicale

RISC Dispreţul faţă de medici, neîncrederea în sistemul sanitar, selectarea informaţiilor din surse obscure, toate ne pot periclita sănătatea şi chiar viaţa. Un exemplu: epidemia de rujeolă şi decesul unor copii din cauza refuzului părinţilor de a-i vaccina.

Recent, un comunicat al Ministerului Sănătăţii făcea cunoscută o realitate de natură să ne dea fiori reci pe şira spinării: în primele opt luni ale acestui an, în România, au fost înregistrate 675 de cazuri confirmate de rujeolă în 23 de judeţe, epidemie soldată cu trei decese, la copii sub 1 an. Comparativ, în 2015, au fost doar şapte cazuri confirmate de pojar şi niciun deces. Potrivit aceleiaşi surse, cei trei copii decedaţi ar fi putut fi protejaţi dacă în comunitate, copiii mai mari ar fi fost vaccinaţi. S-ar fi evitat în acest fel trei morţi inutile. Situaţia a fost calificată de autorităţile sanitare ca fiind „mai mult decât alarmantă“, efectul unor campanii iresponsabile împotriva vaccinării copiilor.

„Vaccinarea este o problemă de sănătate publică“

Rezistenţa unora dintre părinţi care refuză să-şi imunizeze copiii i-a adus la exasperare pe medici, care avertizează că astfel de epidemii soldate cu decese vor ajunge la ordinea zilei dacă trendul continuă. Ei nu înţeleg de ce unii părinţi care sunt în mod evident beneficiarii imunizărilor aduse de politici de sănătate responsabile au trecut acum de partea cealaltă a baricadei şi refuză să-şi protejeze copiii. Trendul descendent al imunizărilor nu poate fi pus pe seama unor sincope în aprovizionarea cu vaccin, întrucât acestea nu durează ani, punctează reprezentanţii breslei.

„Părinţii refuză vaccinarea pentru că există o mare lipsă de educaţie în acest popor al nostru în privinţa sănătăţii. Lucrurile au scăpat de sub control în momentul în care fiecare a putut să refuze: nu vreau să-l vaccinez, nu vreau să-l trimit la şcoală, nu vreau să-l tratez, nu vreau să-l las la spital. A apărut neîncrederea totală în sistemul sanitar“, afirmă Simin Florescu, medic primar infecţionist, directorul medical al Spitalului de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş“ din Bucureşti.

Specialistul explică unde poate duce acest refuz şi cât de riscantă poate fi o astfel de atitudine: „În România, se practică vaccinarea împotriva rujeolei de prin anii 1970. Secretul unei vaccinări care asigură imunitate durabilă în populaţie este vaccinarea sistematică a anumitor grupe de vârstă. De ce? Pentru că, în momentul în care se vaccinează foarte mulţi copii – peste 90% din populaţia de o anumită vârstă – dispar cazurile de boală activă“. Restul de cel mult 10% nevaccinaţi sau care n-au ajuns la vârsta de vaccinare nu ar avea de unde să ia boala. „Se cheamă imunitate de grup. În momentul în care vaccinezi pe toată lumea, se creează o imunitate de grup. Dacă într-o ţară ai o vaccinare sistematică, conform unui calendar naţional, aşa cum este în România de zeci de ani, atunci, nemaifiind cazuri active, chiar dacă tu faci vaccinarea bebeluşilor la 1 an şi 2 luni, cei cuprinşi între 6 luni şi 1 an şi 2 luni nu au de unde să ia boala. Se ia ca reper această grupă de vârstă pentru că se presupune că până în 6 luni, dacă este alăptat, copilul este practic protejat de anticorpii din laptele matern“, explică medicul.

Un calcul simplu şi grav

În momentul în care apar foarte multe deraieri de la această schemă, din diverse motive, iar rata de vaccinare scade sub 80% sau chiar sub 60% înseamnă că ai o populaţie expusă din ce în ce mai mare. „Şi, dacă apare un singur caz atunci când rata de vaccinare e mică, acel caz îmbolnăveşte mult mai mulţi copii. Este un calcul matematic la nivel populaţional, e o problemă de sănătate publică. Pentru că sănătatea publică priveşte totul din perspectiva sănătăţii tuturor cetăţenilor pe care îi ai în grijă, nu numai a unuia căruia îi vine o idee nebună că nu vrea să-şi vaccineze copilul. Aşa decurg lucrurile în orice ţară civilizată din lume.“

Două motive: mass-media şi informaţia incorectă

Motivele neîncrederii în vaccinuri sunt două, mai spune dr. Florescu: „Din păcate, mass-media are o mare pondere şi trebuie să o spunem fără să jignim şi fără să atacăm pe nimeni. Mass-media are o mare răspundere, pentru că a mediatizat exclusiv şi cu insistenţă toate lucrurile negative pe care le găsim, de orice fel, de orice rang, a făcut din orice ţânţărel o herghelie de armăsari, iar lucrurile pozitive făcute de medici au rămas la coşurile de gunoi, de fiecare dată, indiferent cât erau ele de multe, de bune, de frumoase“.

În al doilea rând, e vorba despre lipsa unei informaţii corecte, adaugă medicul infecţionist. „Este vorba de influenţa site-urilor pseudomedicale la care are toată lumea are acces şi din care toată lumea se informează fără să ţină cont că aceia care scriu nu au niciun fel de pregătire medicală, în detrimentul doctorilor care le spun: «domnule, nu e aşa, vino la mine dacă ai vreo nelămurire şi-ţi explic». Nu. E mult mai simplu să cauţi pe Google sau să vezi ce zice X, ce zice Y, ce i s-a întâmplat lui Z, să iei de bun ce spune un om care nu are nicio legătură cu partea medicală şi care-ţi relatează nişte experienţe personale care, de cele mai multe ori, sunt prost interpretate.“

Mezelurile, sursă mai mare de mercur decât vaccinul

Curentul antivaccinare se bazează pe câteva idei contrazise de toate studiile medicale realizate până acum. Una dintre ele este legată de prezenţa mercurului în vaccinuri. Dr. Florescu dă asigurări că doza de thiomersal, un compus al mercurului folosit pe post de conservant, este infimă şi nu este dăunătoare: „Unii dintre conservanţii din vaccinuri împiedică dezvoltarea germenilor, iar ceilalţi stimulează răspunsul imun în coroborare cu antigenul sau cu celelalte substanţe imunogene conţinute în vaccinul respectiv“.

Toate vaccinurile sunt testate ani la rând, mai spune medicul infecţionist: „Se fac studii clinice strict reglementate. Nimic nu este dat în uz până când nu e clar că e bun, că nu e nociv. Şi credeţi-mă că etapele sunt extrem de stufoase, detaliate până când se dă un medicament sau un vaccin“.

De altfel, derivaţi din mercur şi alte substanţe din compoziţia vaccinurilor se regăsesc şi în anumite tipuri de alimente, cum sunt mezelurile, doar că în produsele alimentare se află în cantităţi mult mai mari decât în seruri. „Un vaccin se face o dată la câţiva ani şi conţine doze infime de substanţe, doze care nu sunt dăunătoare nimănui. Pe când ce mănâncă mulţi copii în fiecare zi în toate salamurile, fast-food-urile e mult mai nociv decât ce conţine un vaccin“, subliniază specialista.

Ce conţine un vaccin nu este nociv, este benefic, este imunogen, te fereşte de o boală potenţial mortală sau care-ţi dă sechele definitive, conchide dr. Florescu. Vaccinarea nu poate fi o chestiune de opţiune personală, adaugă medicul, atâta vreme cât copilul şi părinţii trăiesc în mijlocul unei societăţi de oameni şi nu trăiesc izolaţi.

„Ceaiurile“ şi „pastilele de slăbit“ pot conţine substanţe toxice

Lipsa educaţiei medicale ne face să fim victime sigure ale escrocilor care ne oferă „alternative fără riscuri“ la medicamentele şi la vaccinurile atât de necesare în anumite situaţii. Şi în ceea ce priveşte alimentaţia, în ultimii ani au apărut o varietate de teorii nefondate ştiinţific privind nevoia de „detoxifiere“ prin diferite metode, de „ceaiuri“ şi „pastile de slăbit“, de diete fără o clasă întreagă de substanţe nutritive (dieta fără gluten, fără carne, fără legume) sau de întărire a imunităţii prin metode alternative, de exemplu.

„Cea mai bună prescripţie nutriţională pentru omul din faţa ta o poţi face după o examinare medicală, să vezi dacă e sănătos sau nu. În funcţie de acest lucru, îi faci prescripţia. La ora actuală, există cabinete de aşa-zisă nutriţie, unde omul intră pe o parte şi iese pe alta, ca la circ, îi dai «reţeta» ce să mănânce, ce să nu mănânce, tuturor la fel. Populaţia României este extrem de naivă şi apreciază aceste lucruri şi se duce acolo. Lipsa de cultură, în general, duce la naivitate, la credulitate. Lipsa de cultură nutriţională duce la înghiţirea ca pe un hap a tot ce vine de la aceste persoane nespecialiste sau de pe internet. Lucruri care nu sunt asumate de nimeni“, spune, la rândul lui, prof. dr. Nicolae Hâncu, medic nutriţionist, membru de onoare al Academiei Române.

Puzderia de „ceaiuri de slăbit“ şi „pastile de slăbit“ de pe piaţă reprezintă în opinia dr. Hâncu amestecuri de ingrediente care ne pot compromite starea de sănătate, mai spune academicianul. În primul rând, pentru că produsele respective nu sunt etichetate corect şi nu avem cum să ştim exact ce conţin. În plus, nefiind reglementate riguros, aceste produse promovate ca „naturale“ pot avea în compoziţie substanţe toxice. Chiar şi produsele „naturale pentru slăbit“ care nu sunt toxice au un efect advers important: la întreruperea tratamentului kilogramele date jos se recâştigă rapid, iar lor li se adaugă în general încă 5-10 kilograme faţă de greutatea iniţială din cauza perturbării importante a metabolismului.  

Cât priveşte dietele, dr. Hâncu a făcut în „Abecedarul de obezitate“ o analiză   a celor mai populare 10 regimuri de slăbit din care a rezultat că foarte multe sunt dezechilibrate din punct de vedere nutriţional, au efecte secundare importante - greaţă, constipaţie, stare de slăbiciune – iar efectele, respectiv pierdera în greutate, sunt obţinute pe termen scurt.

Gândirea magică ne face să refuzăm medicamentele

Nivelul scăzut de educaţie medicală al populaţiei este factorul comun în mai multe boli cronice, inclusiv în demenţa Alzheimer. „Simptomele nu sunt observate din timp, pentru că oamenii le ignoră. Li se pare că nu au semnificaţie. Sau se tem. De exemplu, o persoană a confundat fiica cu nepoata, nu mai ştie unde locuieşte? «Da, dar îi trece», spune familia. Şi din şapte stadii de demenţă, bolnavii sunt aduşi la medic în stadiul şase şi aşteaptă minuni de la medicamente. Or, medicamentele trebuie date în stadii precoce de boală, fiind destinate să-i asigure bolnavului o evoluţie mai lină“, punctează prof. dr. Cătălina Tudose, medic psihiatru, preşedintele Societăţii Române Alzheimer şi al Centrului Memoriei din cadrul Spitalului „Al. Obregia“ din Capitală.

De fapt, sunt două atitudini faţă de medicamentele prescrise de psihiatru, mai spune aceasta. „Atitudinile faţă de medicamente sunt contradictorii: ori le refuză pur şi simplu, ori aşteaptă de la ele minuni, ca şi cum o tabletă poate să-ţi schimbe viaţa. Nici asta nu se poate, trebuie să contribui şi tu puţin“. 

Teama de medicamente ţine de o mentalitate destul de rudimentară, cultivată în societatea noastră, este de părere specialistul: „Nu am nimic, să ne înţelegem, împotriva terapiilor alternative. Dar sunt atât de multe terapii care parcă sunt din alt secol şi care prind... Oamenii sunt sugestibili, au o gândire magică, parcă ar nega tot ceea ce ştiinţa a adus. E un refugiu într-o lume magică venită tot dintr-o temere, dintr-o ignoranţă“.

Încredere totală în antibiotice

Atitudinea contradictorie a oamenilor faţă de medicamente este ilustrată şi de consumul mare de antibiotice, România fiind pe locul al doilea în Europa în această privinţă. Consumul mare de antibiotice a condus la dezvoltarea fenomenului de rezistenţă a bacteriilor la tratamente. Din aceată cauză, multe boli vor deveni în viitor din ce în ce mai greu de tratat. Printre ele se numără febra tifoidă, SIDA, gonoreea şi tuberculoza. Problema nu este doar una de sănătate publică şi recent a ajuns şi în discuţia Adunării generale a ONU, care a calificat situaţia ca fiind „foarte gravă“ şi care atinge nu doar sănătatea publică, ci şi producerea alimentelor şi dezvoltarea durabilă.

Mamografia, o investigaţie medicală salvatoare

Recent, tot în spaţiul public a fost lansată o informaţie care i-a speriat pe medicii specialişti şi anume aceea că mamografia ar fi o investigaţie care ar trebui pusă sub semnul întrebării în procesul de diagnosticare a cancerului mamar. Dr. Elena Claudia Teodorescu, medic primar de radiologie şi imagistică medicală, cu 15 ani de experienţă în imagistica sânului şi care are la activ 50.000 de mamografii prin care a depistat 2.000 de cancere ale sânului, explică: „ O parte dintre aceste cancere au putut fi diagnosticate doar cu ajutorul mamografiei, metodă de investigare de top a sânilor la femeile de peste 40 de ani, care poate depista microcalcifieri suspecte. Acest lucru le-a oferit pacientelor şanse de vindecare de peste 90% şi le-a permis evitarea chimioterapiei şi uneori a mastectomiei, efectele negative fizice, psihologice şi financiare fiind reduse la minimum“.

Potrivit acesteia, nicio femeie nu ar trebui să lase la voia întâmplării sănătatea sânilor săi, întrucât, cel mai frecvent cancer la femei, neoplasmul mamar, poate fi tratat cu succes în aproape toate cazurile cu condiţia să fie depistat în stadiu precoce tocmai prin intermediul acestei investigaţii salvatoare: mamografia.