Medicamentul pe care l-a studiat 10 ani a ajutat-o să scape de cancer

Românca Alexandra Carides, o cercetătoare stabilită în SUA, a beneficiat cu succes de tratamentul pe care l-a testat, în calitate de coordonator al studiilor clinice, timp de peste 10 ani. Astăzi, ea se poate considera un om sănătos.

Neîncrederea românilor în studiile clinice este nejustificată, susţine Alexandra Carides (50 de ani), doctor în biostatistică în cadrul Universităţii Temple, din Philadelphia, SUA, şi cercetător al companiei Merck. O spune însă nu doar din punctul de vedere al cercetătorului şi al reprezentantului medical, ci şi din perspectiva bolnavului, a pacientului cu cancer.

Tratamentul pe care ea însăşi l-a monitorizat pe parcursul ultimelor faze de testare, Emend a participat semnificativ la faptul că astăzi este un om sănătos, a povestit, săptămâna trecută, specialista, aflată la Bucharest Forum Healthcare, o dezbatere despre problemele din sistemul sanitar românesc, organizată de Institutul Aspen, Adevărul Group şi de compania de consultanţă Link Resource.

Un diagnostic deloc surprinzător

În 2008, Alexandra Carides a fost diagnosticată cu cancer de endometru. Un diagnostic neaşteptat, atât pentru că ea se simţea perfect sănătoasă, nu avea nicio neplăcere, nicio manifestare neobişnuită, cât şi pentru că soţul ei fusese, nu cu mult timp în urmă, depistat şi el cu o formă de cancer. Şi care este
probabilitatea ca, într-un cuplu, ambii parteneri să fie victime ale cancerului la o vârstă relativ tânără? Destul de mare, ar spune Alexandra Carides, din moment ce statisticile, specialitatea ei, arată că riscul de a dezvolta o formă de cancer este de 1 la 4 la femei şi de 1 la 3, în cazul bărbaţilor.

Nici forma de cancer cu care ea a fost diagnosticată nu ar trebui să fie deloc surprinzătoare, cancerul de endometru fiind a patra formă de cancer pe parcursul vieţii, ca frecvenţă, în România, ţara ei de origine, şi prima în SUA, ţara unde locuieşte astăzi.

Tratamentul, foarte greu de suportat

Aşadar, ea nu a privit cu dramatism acest diagnostic. De altfel, numai cei neinformaţi au o viziune fatalistă şi negativistă atunci când vine vorba de cancer. Fiindcă boala aceasta nu trebuie să fie o condamnare la moarte, aşa cum cred unii. 40% din cazurile de cancer pot fi prevenite prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos. Iar în restul cazurilor, dacă este depistat în faze incipiente sau chiar mai avansate, prin controalele periodice de rutină, aşa cum s-a întâmplat în cazul Alexandrei Carides, cancerul poate fi învins.

„Medicul oncolog care m-a tratat a sugerat să facă un tratament de chimioterapie care includea cisplatină, unul dintre cele mai agresive medicamente pentru cancer, în combinaţie cu încă doi agenţi chimioterapici. Planul era să fac şase cicluri de chimioterapie cu tratamentul extrem de agresiv şi astfel să am cea mai bună şansă de a vindeca acest cancer“, povesteşte Alexandra Carides, la mai bine de cinci ani după încheierea tratamentului.

Un asemenea tratament, mai ales dacă este administrat şi în doze mari, aşa cum se prevede în ghidurile terapeutice pentru succesul chimioterapiei, este aproape insuportabil în mod obişnuit. El riscă să slăbească atât de mult organismul pacientului, încât medicul este nevoit să reducă dozele şi, uneori, chiar să întrerupă tratamentul. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care rata de succes a chimioterapiei poate să scadă.

„Imediat ce medicul mi-a prescris acest tratament, m-am gândit că voi lua şi Emend, pentru a tolera cât mai bine efectele chimioterapiei şi pentru a creşte astfel şansele de succes ale acesteia“, mărturiseşte Carides. S-a gândit cât de norocoasă este că are privilegiul de a cunoaşte atât de bine acest tratament „adjuvant“ şi că are atât de multă încredere în el, după ce l-a analizat nici mai mult, nici mai puţin de zece ani.

„În prezent, nu se consideră că am  nevoie de chimioterapie în viitorul apropiat sau îndepărtat“, Alexandra Carides.

„Un aliat sigur“

Din 1998, Alexandra Carides lucrează la testarea pre- şi post-aprobare de către autorităţi pentru punerea pe piaţă a medicamentului Emend. Potrivit rezultatelor obţinute chiar de ea însăşi, medicamentul are calitatea de a atenua efectele secundare ale chimioterapiei, astfel încât să ajute la succesul tratamentului, prin excluderea riscului de întrerupere a acestuia.

„Am lucrat la toate studiile de analiză a medicaţiei, trecând prin fazele a doua şi a treia de testare, prin aprobarea de către FDA (n. r. – Food and Drug Administration, adică agenţia americană pentru controlul medicamentelor şi alimentelor), în SUA, cât şi de către autorităţile internaţionale din toată lumea. Aşa că am ştiut că am un aliat sigur în lupta împotriva cancerului“, spune biostatisticiana.

Prima zi de chimioterapie

„Îmi amintesc perfect prima zi în care am primit chimioterapie“, se întoarce în timp Alexandra Carides. Pe durata tratamentului lunar, a locuit la nişte prieteni, pentru că îl făcea la un spital din New York, iar casa ei este în Philadelphia. În cele 40 de minute de mers cu metroul se gândea la şansele de reuşită ale tratamentului, îşi spunea că trebuie să facă parte din cei 67,7% din pacienţii trataţi cu chimioterapie care pot suporta agresivitatea şi toxicitatea tratamentului, datorită adjuvantului pe care îl cunoştea prea bine.

„Am intrat în camera de chimioterapie şi am început să primesc tratamentul: mai întâi hidratarea şi apoi cisplatina, care, în doze ridicate, este cel mai agresiv dintre agenţii chimioterapici. Au urmat infuziile (n. r. – administrarea intravenoasă) celorlalte două tratamente. În total, prima zi de chimioterapie a durat în jur de opt ore.  Emendul l-am luat înainte de începerea infuziei. Apoi am luat din nou metroul, înapoi spre casa prietenilor mei, timp de 40 de minute“, spune specialista.

Ajunsă acasă, a luat o cină copioasă alături de prieteni şi a dormit bine. Sprijinul moral oferit de prieteni şi de familie a contribuit semnificatic la succesul tratamentului. Nu pare nimic neobişnuit decât pentru bolnavii de cancer, care au trecut prin tratamente agresive de chimioterapie. De obicei, primele cinci zile de terapie sunt extrem de problematice pentru pacienţi, fiindcă agenţii terapeutici sunt atât de toxici, încât calitatea vieţii scade considerabil: nu se mai pot odihni corespunzător, nu mai pot mânca, iar starea de greaţă şi de vomă îi împiedică să mai ducă o viaţă normală.

Pentru Alexandra Carides nu a fost deloc aşa. Ea a putut să meargă la serviciu pe tot parcursul celor şase cicluri de chimioterapie, cu excepţia zilelor ocupate efectiv cu tratamentul. „Acum, analizele sunt normale, aşa că portul (n. r. – un dispozitiv implantat în corpul bolnavului de cancer prin care este administrat tratamentul) a fost scos, ceea ce înseamnă că nu se consideră că am nevoie de chimioterapie în viitorul apropiat sau îndepărtat“, spune cu speranţă Alexandra Carides.

Adjuvantele, esenţiale în succesul terapiei

Medicamentele adjuvante au rolul fie de a potenţa efectul tratamentelor de bază, fie de a atenua efectele adverse ale acestora, astfel încât terapiile agresive să fie mai uşor de tolerat. În România, administrarea adjuvantelor, care îmbunătăţesc calitatea vieţii bolnavilor şi care oferă o mai bună şansă de succes al tratamentului, este problematică, atrag atenţia specialiştii.

Atât în cazul cancerului, cât şi în cel al hepatitelor, de exemplu, adjuvantele au un rol aproape la fel de important ca terapia de bază în succesul schemei de tratament.

„La noi în ţară, adjuvantele nu sunt folosite corespunzător. Conform protocoalelor actuale, de exemplu, nu putem da decât o fiolă de filgrastim (n. r. – stimulent al măduvei osoase, cu rol de a combate anemia, consecinţă inevitabilă a tratamentului hepatitelor) pe zi, timp de trei zile pe lună. Din această cauză, scade eficienţa tratamentului antiviral“, semnalează medicul primar de boli infecţioase Adriana Moţoc, de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş“ din Bucureşti.

În ceea ce priveşte tratamentul adjuvant pentru atenuarea efectelor secundare date de chimioterapie, acesta aşteaptă de mai mulţi ani să intre pe lista de medicamente compensate. Dar, cum această listă nu a mai fost modificată din anul 2008, costul tratamentelor respective trebuie suportat, în continuare, de pacienţi.

E bine să participe România la studii clinice?

Participarea la studii clinice este benefică atât pentru pacienţi, pentru că ei au astfel acces la cele mai noi descoperiri, cât şi pentru medici şi pentru economia sistemului sanitar, spun specialiştii. Companiile farmaceutice care au investit în studii clinice în România au adus în sistem, în 2012, 100 de milioane de euro, iar potenţialul ţării noastre din acest punct de vedere este mult mai mare, ajungând la 300 de milioane de euro, potrivit Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM). Totuşi, „sunt foarte multe lucruri care restricţionează cercetarea în toată Uniunea Europeană, ceea ce face ca numărul studiilor clinice să scadă. În prezent se iau măsuri pentru schimbarea unei Directive Europene care, practic, pune piedici în realizarea cercetărilor“, a declarat prof. dr. Dragoş Vinereanu, prorector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, în cadrul Bucharest Forum Healthcare.