Lucian Jiga specialist în chirurgie plastică: „Studenţii de la Medicină sunt acum extrem de slabi“

Lucian Jiga specialist în chirurgie plastică: „Studenţii de la Medicină sunt acum extrem de slabi“

Lucian Jiga specialist în chirurgie plastică

 Lucian Jiga (35 de ani), specialist în chirurgie plastică şi microchirurgie constructivă, spune că se îngrozeşte de pregătirea noii generaţii de medici.Coordonator al Compartimentului de Microchirurgie Vasculară Vasculară al Spitalului de Urgenţă Timişoara, Lucian Jiga este şi conferenţiar universitar.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aţi lucrat foarte mult timp în una dintre cele mai apreciate universităţi de profil din Europa. De ce aţi ales să rămâneţi la Timişoara?

Eu am ales să fac meseria asta din convingerea că dacă aici m-am pregătit ca medic, ar trebui să văd dacă sunt în stare să îmi desfăşor meseria acolo de unde am pornit.Am zis că nu o să mi-o iert niciodată dacă nu-mi dau o şansă de unde am plecat. Am avut norocul, când m-am întors, să fiu sprijinit de profesorul Drăgulescu, care a ştiut să aprecieze talentele. M-a apreciat pe mine, la fel cum l-a apreciat şi pe actualul meu şef, pe care l-a promovat, tot aşa la o vârstă tânără, şi datorită acestei promovări s-au realizat nişte lucruri cu care noi suntem unicat la nivel naţional.

Mai citeşte şi:

Ministrul Sănătății, Cseke Atilla: „Redistribuirea medicilor este problema cea mai arzătoare”

Care ar fi acestea?

Acest Centru „Pius Brânzeu", spre exemplu. Pe acelaşi plan a fost profesorul Ionac, care fără tăgadă mi-a oferit un loc imediat ce am ajuns în ţară ca să pot să continui ceea ce am făcut în Germania. Asta este foarte important.Profesorul Virgil Păunescu este cel care mi-a pus la dispoziţie o infrastructură tehnică, ce a constat în aparatură de cercetare, care toate la un loc creau practic un laborator, ca să pot să încep. Să nu duc lipsă de nimic. Nevasta mea Janina, este medic specialist în medicina de laborator şi ea a fost cu mine în Germania şi a lucrat cot la cot cu mine acolo.

În momentul în care ne-am întors, eu am avut pe cineva care a putut să mă coordoneze din punct de vedere tehnic, din laborator, şi să poată să facă toate experimentele, care să le înveţi costă enorm de mulţi bani şi te costă pe tine enorm de mult timp să înveţi pe altcineva. Şi avantajul ăsta l-am avut. Deci, am avut oamenii care m-au susţinut şi care mi-au pus pe tavă poziţie în universitate, loc de laborator, infrastructură tehnică. Şi am avut-o pe cea care mi-e alături în viaţă să poată să-mi susţină tehnic toată treaba asta. Practic, nu a trebuit decât să îmi pun capul la contribuţie şi să fac lucrurile bune pe care le-am făcut.

Regretaţi că aţi ales Timişoara pentru a vă desfăşura activitatea?

Consider că a fost un pas bun. Dacă m-am întors şi am făcut toate lucrurile astea şi sunt unde sunt în momentul de faţă, nu înseamnă că nu pot să mă întorc în Germania. Eu am păstrat relaţii extrem de bune cu Centrul de Cercetare de acolo, de la Heidelberg.

Între timp am făcut tot felul de schimburi de experienţă şi dacă ar fi mâine să mă hotărăsc să urmez o carieră în cercetare, uşa mi-ar fi deschisă. Un alt motiv pentru care m-am întors, extrem de important, a fost relaţia cu profesorul Ionac, care îmi este şef, dar în acelaşi timp un prieten foarte bun. Am avut convingerea că în permanenţă voi avea suportul lui, şi aşa s-a şi dovedit. Împreună am reuşit să facem câteva lucruri importante la nivel naţional.  

Există speranţe de viitor pentru medicii din România?

Există. Eu sunt încrezător. Sistemul nostru medical este într-o permanentă transformare de la momentul 1989 încoace. Încerc să fiu cu picioarele pe pământ şi să spun că privite de la distanţă, există lucruri care s-au schimbat în bine. Există desigur extrem de multe lucruri care, nu numai că au rămas la fel, ci s-au schimbat în rău, care  le eclipsează pe cele  puţine care sunt bune, însă părerea mea este că, lucrurile, într-un fel sau altul, vor evolua într-o direcţie favorabilă. Nu avem cum să rămânem aici, pentru că în jurul nostru este Europa care treptat, treptat se impune.E vorba de civilizaţie, de reguli pe care trebuie să le respectăm, de asistenţă medicală, cercetare, viaţa academică, promovarea în medicină, acordarea titlurilor onorifice sau profesionale.

De ce ar fi nevoie pentru a se produce o o schimbare în mediul medical românesc?

Ca să poţi să ai un sistem care produce medici de calitate, care produce un nivel academic de excelenţă, care produce protocoale terapeutice ca pacienţii care beneficiază de ele să se poată vindeca mai repede, ai nevoie de oameni. Aceşti oameni trebuie să aibă anumite calităţi şi dacă ai un sistem legislativ care promovează aceste calităţi ai toate şansele ca aceşti oameni să-şi întoarcă faţa către tine şi să spună: ăsta este un loc în care poate aş vrea să servesc. Asta este parte conceptuală.

 Partea practică este la mii de ani lumină distanţă pentru că sunt o grămadă de vicisitudini. Cele de ordin primar sunt cele legate de bani. Nu-ţi poţi permite să plăteşti un profesor universitar, care-ţi aduce faimă, care aduce vizibilitate internaţională cu 700 de euro, la fel cum nu-ţi poţi permite să plăteşti un medic rezident care-şi petrece 90% din timpul lui în spital, cu 12 milioane pe lună.

''Sistemul nostru medical este într-o permanentă transformare de la momentul 1989 încoace. Încerc să fiu cu picioarele pe pământ şi să spun că, privite de la distanţă, există lucruri care s-au schimbat în bine.''

Nu-ţi poţi permite să plăteşti un profesor universitar, care-ţi aduce faimă, care aduce vizibilitate internaţională cu 700 de euro, la fel cum nu-ţi poţi permite să plăteşti un medic rezident care-şi petrece 90% din timpul lui în spital,cu 12 milioane pe lună.

„Acest exod al medicilor e pe bună dreptate"

Ca recunoaştere a experienţei acumulate în imunologiei de transplant, Lucian Jiga a fost propus în 2009  Editor Permanent al celebrei reviste International Reviews of Immunology   Reuters

Lucraţi cu studenţii. Mai sunt tineri care se pregătesc să devină medici?

Nu, nu mai există, din păcate. Oameni care să facă ceva în pofida tuturor dificultăţilor sunt foarte puţini, aş spune inexistenţi. De asta există acest exod, şi pe bună dreptate. Omul preferă să-şi facă pregătirea de rezident, chiar dacă munceşte de trei ori mai mult, într-o ţară care în loc să îi dea 15 milioane pe lună îi dă 3.900 de euro. Omul se duce întotdeauna unde e mai bine. Eu am două categorii de tineri.

O categorie sunt studenţii, cărora le predau la universitate şi a doua categorie sunt medicii rezidenţi cu care lucrez la spital. Despre studenţi pot să spun că, în momentul de faţă, majoritatea sunt extrem de slabi. Ei sunt cei care vor urma şi mă îngrozeşte nivelul extrem de jos de pregătire.

Există ca de obicei doi, trei studenţi dintr-o serie de 80 de oameni care ies în evidenţă cu anumite lucruri. Medicii rezidenţi sunt extrem de tenace, sunt extrem de doritori să înveţe, sunt extrem de dornici să îşi însuşească meseria pentru care au optat la rezidenţiat, însă pentru ei, din punctul ăsta de vedere, sistemul este cel care îi determină de celemai multe ori să renunţe. Mă refer la salarizare, mă refer la condiţiile în care sunt nevoiţi să facă gărzi, sunt o grămadă de lucruri.

Aveţi timp de concedii, de vacanţe?

Da. Eu sunt împotriva oamenilor care, pentru a găsi o scuză, din cauză că sunt neproductivi, spun: mai am şi familie, mai am şi viaţă. Dacă eşti un om organizat ştii să-ţi faci viaţa profesională, ştii să o separi de cea familială, ştii să găseşti timp pentru amândouă. Nu vreau să spun că îmi este uşor, uneori ne este foarte greu să le împărţim, să reuşim să le facem pe toate cum trebuie.

Cum vă relaxaţi când ajungeţi acasă?

Eu am o pasiune pentru fotografie, o pasiune pe care am descoperit-o acum vreo trei ani. E fascinantă. Când am timp îmi place să mă duc să fotografiez natura,
peisajele.

Ce cărţi citiţi, în afara celor de specialitate?

Îmi place acţiunea. Mi-au plăcut extrem de tare seriile lui Sven Hassel. Le-am citit de vreo şase ori, toate. Îmi place să citesc istorie, dar nu istoria scolastică ci îmi place istoria gândită de Neagu Djuvara spre exemplu.

Aveţi vreo persoană de încredere, un sfătuitor?

Am un sfătuitor. Este nevasta mea, care de foarte multe ori a luat deciziile corecte pentru mine.

''Dacă eşti un om organizat, şti să-ţi faci viaţa profesională, ştii să o separi de cea familială, ştii să găseşti timppentru amândouă.''

Distincţii

Medicul Lucian Jiga a fost premiat anul trecut la Gala Tinerilor Medici cu distincţia „Excelenţă în Cercetarea Medicală". Premiul a fost acordat în urma recunoaşterii internaţionale a rezultatelor deosebite obţinute în cercetare, în domeniile imunobiologiei transplantului de organ şi neoangiogenezei.

Carte de vizită

La doar 35 de ani, Lucian Jiga este coordonatorul Compartimentului de Microchirurgie Vasculară în cadrul Clinicii de Chirurgie Vasculară a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.

Medicul a absolvit doctoratul cu distincţia Summa cum laudae în cadrul Universităţii Rupercht-Karls din Heidelberg şi îşi autofinanţează cercetarea din granturi naţionale şi internaţionale.

Totodată, medicul este conferenţiar universitar în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş" din Timişoara şi conduce Programul de Training în Microchirurgie Reconstructivă în cadrul Centrului de Chirurgie Laparoscopică şi Microchirurgie „Pius Brânzeu" din Timişoara.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: