Lotul "Spiru Haret", un proces care a lăsat urme

- Ce capete de acuzare au fost?- Noi am fost judecaţi pentru agitaţie publică, aşa s-a chemat infracţiunea, după Codul penal de atunci. Nici măcar delict de opinie nu era, pentru că nu

- Ce capete de acuzare au fost?
- Noi am fost judecaţi pentru agitaţie publică, aşa s-a chemat infracţiunea, după Codul penal de atunci. Nici măcar delict de opinie nu era, pentru că nu făcuse nimeni niciun rău, vă daţi seama. Nu am avut arme, nici nu ne-am bătut cu nimeni. Deci, noi aveam de gând să fie o întâlnire paşnică, în care să ne menţionăm doleanţele noastre.
- Aflaserăţi atunci că fuseseră operate mai multe arestări, că avuseseră loc mai multe procese?
- Aflaserăm cumva. ştiţi cum este în sistemul penitenciar, se mai află de la o celulă la alta că a fost arestat şi cutare, şi cutare.
- Unde aţi fost deţinut pe tot timpul procesului: la Uranus, la Malmaison, unde?
- Am fost aici, la sediul MI, la Creţulescu. şi după aceea am fost la Malmaison. Eu am fost condamnat doar la patru luni şi am executat patru luni. Am ieşit de la Malmaison în martie "57.
- Toţi din lot aţi fost condamnaţi la aceeaşi pedeapsă?
- Nu, de pildă, Popescu Horia a fost închis un an şi jumătate. Deşi eram colegi, pe noi ne-a diferenţiat faptul că, să zicem, poate că Popescu Horia a anunţat trei-patru inşi, pentru întâlnire, iar eu, personal, doar am fost anunţat, dar nu am mai anunţat pe nimeni. ceva de genul ăsta.
- Spuneţi-ne, vă rog, cum v-a marcat, pe dumneavoastră, pe ceilalţi colegi, acel eveniment, ieşirea în stradă, mitingul eşuat, ancheta, procesul, condamnarea, puşcăria?
- Toată viaţa mea a fost schimbată din cauza aceasta. Eu totdeauna am avut această pată în activitate, în contul meu. Am avut probleme foarte mari până am reuşit să fac studiile din nou, dar la seral, 10 ani mai târziu, luând totul de la zero. Evident că nu am fost niciodată promovat, nu am avut dreptul să ies din stradă. şi ceilalţi colegi au avut probleme la fel. Toţi ceilalţi colegi ai mei care au fost arestaţi şi condamnaţi au fost marcaţi pe toată viaţa. Vă daţi seama cum erau priviţi unii care făcuseră închisoare politică. Eu, de pildă, niciodată nu am putut să promovez, deşi am fost un elev de nota 10, am terminat cu diplomă de merit liceul, am fost şef de grupă la facultate, când am început studiile. Iar după aceea, toată viaţa am avut de suferit, am fost pus în posturile cele mai mici, nu am fost membru de partid niciodată, bineînţeles.
- Dar ancheta din beciurile Securităţii, din anii aceia teribili, nu v-a marcat?
- Bineînţeles că au fost nişte traume morale care nu s-au şters nici acum. Poate că, în ce mă priveşte, treaba a fost mai simplă. Bineînţeles că şi pe mine m-au lăsat fără apă, fără ţigări, m-au chinuit ore în şir cu întrebări. Au fost, deci, şi presiuni din astea psihice, care au contat foarte mult.
"Ion Iliescu a fost numai trecător..."
- Întregul lot din care aţi făcut dumneavoastră parte a fost format din foşti elevi ai Liceului "Spiru Haret", liceu de tradiţie. Tot la acest liceu a învăţat şi un personaj celebru şi acum, dar, atunci, Ion Iliescu, cel care, în acei ani, mai precis în 1957, anul în care eraţi anchetaţi şi judecaţi, el era liderul studenţilor comunişti. Auziserăţi de Ion Iliescu atunci?
- Nu, nu, nu ştiam. Eu personal nu ştiam de el. Nici ceilalţi nu cred că auziseră de Iliescu. Liderii comunişti nu ne interesau. Noi aveam alte vederi şi alte priorităţi. În ce priveşte chestia cu liceul lui Iliescu, dânsul nu poate fi considerat elev adevărat al Liceului "Spiru Haret". După aceea am aflat. A făcut vreo doi ani, a venit de la nu ştiu ce liceu de la Călăraşi, de la Olteniţa sau nu ştiu de pe unde, a făcut vreo doi-trei ani la liceul ăsta şi a plecat în altă parte (n.r. - conform unui fost director al liceului, A. Pascu, Ion Iliescu a făcut doar patru ani la "Spiru Haret", după care a fost transferat la "Sf. Sava" - liceu la care au învăţat şi A. Năstase şi Vadim Tudor). şi ca să aibă, aşa, un titlu de glorie că a făcut la un liceu bun din Bucureşti, a zis că a terminat la noi, dar Ion Iliescu nu a terminat la "Spiru Haret". El a fost numai trecător pe la "Spiru Haret".
- Vă aduceţi aminte dacă atunci, chiar în perioada în care aţi ieşit în stradă, erau organizate oficial manifestaţii pentru o mare sărbătoare comunistă?
- Da, 7 noiembrie. Era o mare sărbătoare atunci. Era aniversarea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. şi se făcea mare miting la şosea, pe Bulevardul Aviatorilor. Aşa cum se făceau de 1 Mai, de 23 August.
- Tocmai de aceea, ieşirea aceasta în stradă a sudenţilor, chiar dacă nu a reuşit, era menită să dea o lovitură, chiar şi de biliard, ruşilor care încă se aflau în ţară, care încă mai conduceau prin consilieri sovietici şi sistemul de cadre, statul, Securitatea, partidul?
- Printre dezideratele noastre era, în orice caz, scoaterea limbii ruse ca învăţamânt obligatoriu din şcoli şi facultăţi, învăţământ care excela în foarte multe ore de limba rusă şi marxism-leninism, care te împiedica să înveţi altceva. Cât despre Iliescu, noi nu urmăream cine conducea tineretul comunist, noi nu eram deloc apropiaţi de aşa ceva. De-asta spun, sincer, că eu habar nu aveam atunci de Ion Iiescu.