Ioan Lascăr, chirurg plastician: „Sănătatea ar trebui să primească 10% din PIB“

Chirurgul plastician Ioan Lascăr arată că sistemul sanitar din România merge prost pentru că nu se regăseşte între priorităţile guvernanţilor. Profesorul a publicat peste 350 de lucrări ştiinţifice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Se fac reduceri de personal în sănătate

De la 1 iulie se scumpesc medicamentele

Profesorul doctor Ioan Lascăr este unul dintre cei mai buni specialişti în chirurgie plastică din lume. A condus echipa internaţională formată din medici români şi americani care a operat o femeie cu o tumoare-gigant de 70 de kilograme. Cazul a fost mediatizat la nivel mondial şi a reprezentat o premieră: raportul de greutate între tumoare şi pacient a fost de 2 la 1. De asemenea, doctorul Lascăr a fost primul şi singurul medic din România care a realizat operaţii de schimbare de sex prin tehnici chirurgicale specifice transsexualităţii.

Preşedinte al Colegiului Medicilor şi şeful Clinicii de Chirurgie Plastică şi Microchirurgie reconstructivă din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, Lascăr a operat în cariera sa 40.000 de pacienţi, cu o medie de 1.200 pe an, iar lista sa de aşteptare actuală se întinde până în 2018.

„Adevărul": De ce aţi ales Medicina?

Ioan Lascăr: A fost dorinţa mamei mele. Eu eram pregătit să dau la o facultate de ştiinţe exacte. Aş fi dorit Fizica Atomică. Am fost şef de promoţie şi olimpic în liceu şi îmi doream să fac ceva precis. Dar mamele intuiesc foarte bine care sunt aptitudinile copiilor şi m-a îndreptat către Medicină. Am intrat de prima dată.

La Medicină v-au ajutat matematica şi fizica.

Fără îndoială. Medicina nu poate exista fără matematică sau fără ştiinţe exacte. Medicina performantă este strict dependentă de tehnologie. Acesta este unul dintre motivele pentru care au crescut costurile actului medical, generând probleme de organizare şi de suport financiar în toate ţările, inclusiv în Statele Unite.

Care este cel mai bun sistem medical din lume?

Din păcate, nu a fost descoperit încă acest sistem care să meargă impecabil, fără niciun fel de piedici sau dizarmonii. Fiecare sistem de sănătate are avantajele şi dezavantajele lui. Noi, românii, am încercat diferite variante începând cu 1990, dar nu am reuşit să găsim varianta ideală.

Unde credeţi că se cheltuiesc ineficient banii din Sănătate?

Problema este că banii sunt foarte puţini şi de aici pornesc toate. Prin structura actuală a bugetului vin fonduri insuficiente pentru Sănătate. Eu sunt destul de neutru ca poziţie în acest domeniu, dar vrând-nevrând mă implic cel puţin teoretic în găsirea unei soluţii şi lucrez pentru asta la Colegiul Medicilor din Bucureşti.

Şi care ar fi soluţia pentru ieşirea sistemului sanitar din criză?

Trebuie să crească semnificativ fondurile pentru Sănătate. După părerea mea, bugetul pentru Sănătate ar trebui să fie între 7 şi 10% din PIB, cred că acesta ar fi procentul care să asigure un suport financiar bun pentru sistem. În al doilea rând, sănătatea trebuie inclusă pe lista priorităţilor Guvernului. Atât timp cât acest lucru nu se întâmplă, nu cred că avem şanse să putem creşte în domeniul sanitar, deoarece costurile pentru medicina modernă sunt extrem de ridicate. Medicina de acum 45 de ani putea fi făcută cu stetoscopul şi cu tensiometrul, dar la ora actuală nu mai este de conceput evaluarea unui pacient fără mijloace moderne.

Dacă aţi fi ministrul Sănătăţii, care sunt primele măsuri pe care le-aţi lua?

Nu gândesc atât de departe, motiv pentru care nu mă văd în poziţia aceasta. Dar cel care ocupă fotoliul Sănătăţii trebuie să impună problema sistemului pe lista priorităţilor Guvernului.

Aţi fost ofertat de clinici din străinătate? De ce nu aţi plecat?

Am avut câteva oferte, dar nu am fost tentat. Probabil că e vorba şi de structura personală. Am fost mulţumit de ceea ce am reuşit să realizez. De exemplu, clinica de chirurgie plastică în care ne aflăm, de la Spitalul de Urgenţă, eu am creat-o. În permanenţă am avut proiecte pe care am reuşit să le realizez, ceea ce mi-a oferit suficientă satisfacţie pentru a nu pleca.

V-au murit pacienţi pe masa de operaţie?

N-am avut astfel de neplăceri. Dar să nu vă imaginaţi că chirurgia plastică e chirurgie în miniatură. Este de fapt un domeniu foarte larg şi cuprinde probleme de gravitate deosebită, precum traumatismele cele mai grave pe care vi le puteţi imagina, cele cu distrugeri importante de ţesuturi, cu smulgerea membrelor. Aceştia sunt pacienţi care sunt la limita dintre viaţă şi moarte, care trebuie trataţi cu maximă urgenţă. Este o luptă contracronometru.

Aţi avut vreodată senzaţia în timpul vreunei operaţii că vă ajută Dumnezeu?

Întotdeauna. Fără forţa divină nimic nu se mişcă. Eu am fost crescut într-o casă de preot. De când m-am născut, am avut o anume configuraţie privind relaţia cu divinitatea. Sunt convins că în toate rugăciunile tatălui meu am fost inclus şi eu.

Aţi simţit vreo presiune psihică din cauza notorietăţii pacientului? Aţi operat de la oameni politici până la vedete.

Nu, am operat din toate zonele sociale, de la oameni ai străzii până la foşti regi, preşedinţi, prim-miniştri, miniştri. De fapt, asta este profesia: medicina se adresează omului, şi nu funcţiei. Dacă nu îţi este suficient de clar acest lucru, nu cred că mai poţi să foloseşti parafa. Iar felul în care decurge actul medical nu trebuie influenţat în niciun fel de identitatea pacientului. În cariera mea am operat 40.000 de pacienţi; anual operez aproximativ 1.200.

Ce le spuneţi pacienţilor care vin cu cadouri?

Condiţionarea actului medical mi se pare un gest absolut incompatibil cu calitatea de medic. Ştiu că sunt medici care forţează nota cu bolnavii, dar după părerea mea acestea nu sunt cazuri care să caracterizeze domeniul medical, sunt excepţii, aşa cum se întâmplă în orice domeniu. Eu am făcut un efort, şi nu a fost deloc simplu, am avut curajul să înfiinţez una dintre primele clinici private în chirurgie plastică. Legislaţia era destul de imprecisă, a fost o problemă să găsim o încadrare şi modul juridic în care să ne desfăşurăm activitatea.

Curriculum Vitae

Ioan Lascăr, 62 de ani, a absolvit Facultatea de Medicină Generală în 1971. În prezent este prorector ştiinţific al Universităţii „Carol Davila". A efectuat peste 40.000 de intervenţii chirurgicale, atât în România, cât şi la clinici din SUA, Germania, Italia şi Grecia. Profesorul Lascăr are peste 350 de lucrări ştiinţifice şi 160 de citări în media internaţională. Este preşedintele Asociaţiei Chirurgilor Plastici din România. A condus echipa internaţională formată de medici români şi americani care a operat tumora gigant de 70 de kilograme, caz mediatizat de posturile de televiziune din străinătate.

Femeia în vârstă de 53 de ani este astăzi un om normal datorită chirurgului

„Schimbarea de sex nu este un procedeu obişnuit"

Profesorul Ioan Lascăr se consideră un privilegiat pentru că lucrează la Spitalul de Urgenţă, asta pentru că până acum a putut opera toţi pacienţii pe care i-a avut. „De aceea am şi agreat ideea de a mă muta la acest spital la începutul anilor '90". Pentru că lucrează la un astfel de spital a înregistrat mai multe premiere naţionale şi mondiale. „Am avut cazul celebru cu Lucica Bunghez, femeia cu tumoarea imensă, un caz mediatizat la nivel internaţional, pacient care acum este un om normal. Apoi, un alt caz destul de important a fost cel al pacientului cunoscut ca «omul-pădure», care avea o formă extrem de rară de afecţiune dermatologică a mâinilor", spune medicul.

Profesorul este primul şi singurul medic din România care a făcut operaţii de schimbare de sex. „Aş spune că a fost un gest curajos să mă implic profesional în acest domeniu. Nu este simplu să spargi o barieră şi să fii pionier într-un domeniu. Schimbarea de sex nu este un procedeu terapeutic obişnuit, şi asta e cauza pentru care medicii nu se înghesuie să facă acest lucru. Dar eu am considerat că sunt pacienţi ca oricare alţii, şi dacă schimbarea sexului îi ajută să se realizeze din punct de vedere profesional sau în familie, atunci trebuie ajutaţi", a spus Lascăr.

La clinica chirurgului vin mulţi pacienţi din străinătate. Medicul arată că şi înainte de 1990 avea pacienţi străini care veneau în România pentru a face operaţii estetice. „Preţurile mari de la clinicile din străinătate nu sunt întotdeauna justificate, dar există nişte reguli ale economiei de piaţă şi trebuie să ne supunem lor. Şi în România am putea să solicităm un milion de euro pentru o operaţie, dar trebuie să găsim pacientul care să ni-l ofere", a mai spus doctorul.

Lucica Bunghez: „Doctorul Lascăr m-a readus la viaţă"

Braşoveanca Lucica Bunghez îi este recunoscătoare medicului care a readus-o la viaţă, extirpându-i o tumoare-gigant, de 70 de kilograme.

Lucica Bunghez va împlini luna viitoare 53 de ani. După şase ani de la intervenţia chirurgicală, braşoveanca îşi reaminteşte cu multă recunoştinţă de cei care i-au salvat viaţa. Lucica a renăscut, practic, la 21 ianuarie 2004, când profesorul doctor Ioan Lascăr, de la Spitalul Floreasca din Capitală, şi echipa lui, precum şi chirurgul american McKay McKinnon i-au extirpat tumoarea-gigant de 70 de kilograme, din zona spatelui.

„Până să ajung la domnul doctor Lascăr am avut parte de patru ani de chin, patru ani în care am cărat o povară grea. Domnul doctor este un om excepţional din punct de vedere profesional şi uman. Ce a fost mai greu a picat pe umerii dânsului. El a luptat şi m-a adus pe linia de plutire, până când am redevenit un om normal", mărturiseşte femeia.

Îl sună mereu pe doctorul Lascăr

Femeia nu poate uita ziua de 27 februarie a aceluiaşi an, când a reuşit să meargă pentru prima dată după operaţie. „După intervenţie şi-a luat angajamentul că toată viaţa mă va îngriji, iar din şase în şase luni merg la control la dumnealui. Se interesează mereu de situaţia mea, mă întreabă cum mă mai simt şi, chiar şi atunci când contactez o răceală, sare în ajutorul meu", spune femeia.

Pentru că nu poate uita miracolul de care a avut parte, nu există Crăciun, An Nou sau sărbătoare de Sfântul Ioan în care femeia să uite să-l sune pe medic, pentru a-i ura să aibă parte de tot binele din lume. „Îi doresc cât mai mulţi ani de meserie şi să rezolve cât mai multe cazuri prin care să facă şi alţi oameni fericiţi, aşa cum m-a făcut pe mine."

După intervenţia chirurgicală, viaţa Lucicăi a devenit una normală. Acum merge la piaţă însoţită de Marian, soţul ei, şi de Marius, fiul lor, sau ies împreună la plimbare.

Profesorul Ioan Lascăr despre:

- Cazul doctorului Ciomu. Este un caz în care m-am implicat sub mai multe aspecte din cauza atribuţiilor mele de la acea vreme. Am lucrat şi cu doctorul, şi cu pacientul.

- A fost o întâmplare nefericită, care a marcat într-un mod extrem de negativ atât viaţa medicului, cât şi viaţa pacientului.

- Jurământul lui Hipocrate. Este primul gest în cariera medicală. De acolo începem să clădim experienţa, competenţa şi responsabilitatea medicului.

- Filmul „Moartea Domnului Lăzărescu". În ultimă instanţă e un film. Numele actorului-pacient putea fi şi domnul X şi se putea întâmpla şi în alte locuri din lume. Oamenii mor cu zile şi în cel mai sofisticat sistem medical.

- Serialul „Spitalul de Urgenţă". Mă mai uitam seara târziu la reluări. Dar noi avem spitalul nostru de urgenţă aici, care este live.

- Miniştrii Sănătăţii de până acum. Faptul că s-au perindat atâţia miniştri ai Sănătăţii în 20 de ani vorbeşte de la sine. Bănuiesc că fiecare dintre ei şi-a dorit să facă treabă. Dar încă ne aflăm la începutul democraţiei, când învăţăm.

- Operaţiile lui Michael Jackson. Există o vorbă: „Somnul raţiunii naşte monştri". Există pacienţi care după ce au făcut una-două operaţii estetice îşi mai doresc şi altele. Faptul că vrei să faci multe operaţii estetice poate fi şi o boală.

- Politicienii care se operează în clinici din alte ţări. Îi înţeleg, pentru că atunci când avem o problemă medicală căutăm cea mai bună soluţie.

- Transsexualitatea. Este o boală ca orice altă boală. Numai că e o afecţiune specială, care la ora actuală poate fi soluţionată cu ajutorul tehnicii din timpurile noastre.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: