INTERVIU Dr. Romeo Micu: „Vârsta mamei influenţează nu doar şansele reproducerii, ci şi sănătatea bebeluşului“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dr. Romeo Micu este şeful secţiei Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj
Dr. Romeo Micu este şeful secţiei Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj

În Romania, 30% dintre femeile de peste 35 de ani sunt infertile, procentul ajungând la 50% în cazul celor cu vârste de peste 40 de ani. Pe lângă şansele reduse de reproducere, înaintarea în vârstă poate influenţa negativ şi sănătatea fătului, atrage atenţia doctorul Romeo Micu, şeful departamentului de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj-Napoca.

Fertilitatea la femei scade direct proporţional cu înaintarea în vârstă, iar stilul de viaţă dezordonat şi expunerea la poluare contribuie la creşterea riscului de a deveni infertile. În cazul pacientelor de peste 35 de ani, medicul poate recomanda direct o procedură de reproducere asistată, sărind etapele de tratament medicamentos sau chirurgical. La rândul lor, bărbaţii pot urma tratamente pentru îmbunătăţirea calităţii spermei. Tehnicile de reproducere asistată, cum sunt inseminarea intrauterină, fertilizarea in vitro şi injectarea intracitoplasmatică a spermatozoizilor, sunt procese laborioase, iar şansele de reuşită nu sunt garantate, subliniază medicul Romeo Micu, şeful secţiei de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Regina Maria din Cluj-Napoca. Doctorul explică şi care sunt diferenţele dintre aceste proceduri, cum se alege cea mai bună variantă pentru fiecare cuplu în parte, care sunt riscurile, dar şi cum apare infertilitatea şi când ar trebui să apelăm la medic.


„Weekend Adevărul“: Domnule doctor, să începem prin a defini infertilitatea.

Dr. Romeo Micu: Infertilitatea este imposibilitatea unui cuplu de a obţine o sarcină, deşi în decursul unui an a întreţinut activităţi sexuale normale, fără a folosi vreo metodă contraceptivă. Sigur că această definiţie este valabilă până la o anumită vârstă, aşa că trebuie să fim un pic mai restrictivi cu acest interval de timp. După 35 de ani, de pildă, nu este recomandat să aşteptăm sarcina până la un an, ci după şase luni de încercări nereuşite să începem să facem investigaţii specifice. În mod normal, fertilitatea femeii scade odată cu înaintarea în vârstă.

Ce ne spun statisticile despre această problemă?

La nivel european, se apreciază că aproximativ 15% dintre cuplurile cu vârstă fertilă au o problemă în a concepe. Cu alte cuvinte, aproximativ un cuplu din şase nu poate obţine sarcina.

Ce înseamnă „vârstă fertilă“?

Vârsta fertilă este apreciată până la momentul în care femeia nu mai poate obţine sarcina, rezerva uterină fiind epuizată şi ajungând, practic, la menopauză. Nu există o limită exactă, dar este clar că trecerea timpului nu este aliatul femeilor care-şi doresc copii.

Ce teste arată infertilitatea

Ce teste ar trebui să-şi facă persoanele care îşi doresc un copil, dar sarcina întârzie să apară?

În primul rând, trebuie să se adreseze unui medic – acesta la recomandă testele potrivite. În momentul în care avem de-a face cu un cuplu care se confruntă cu probleme de fertilitate, fiecare partener primeşte o recomandare. Pentru bărbat, o spermogramă, iar la femeie ne interesează, în primul rând, starea cavităţii uterine şi permeabilitatea trompelor uterine. Aceste lucruri le aflăm, de obicei, printr-o investigaţie radiologică, aşa numita histerosalpingografie, sau prin investigaţii ecografice, care utilizează substanţe de contrast. Ulterior, ne interesează date despre ovulaţie – dacă se produce sau nu. Sigur că toate acestea pot fi completate de alte investigaţii, pe măsură ce apar informaţii noi. Dar acestea sunt investigaţiile primare, de bază.

Care este incidenţa infertilităţii la femei, dar la bărbaţi?

Dacă vorbim din punct de vedere procentual, la femei este mai mare, pentru că sunt şi mai multe cauze ce o pot determina. Cam 20% dintre cazurile de infertilitate sunt provocate de probleme uterine, tubare, peritoneale, care pot afecta permeabilitatea tubară sau structura cavităţii uterine. Aproximativ 30% dintre cazuri sunt date de anovulaţie, de durerile din mecanismul ovulaţiei. Sterilitatea cauzată de factori cervicali este undeva între 5 şi 10%. Cât priveşte bărbaţii, sterilitatea este implicată în aproximativ 30% dintre cazuri. Mai rămâne un procent de până în 15% la care nu găsim o cauză evidentă – asta nu înseamnă că nu există, ci doar că investigaţiile nu o pot scoate în evidenţă. Poate fi vorba despre deficite de receptori la nivelul gameţilor, despre defecte de implantare.

După 35 de ani ne confruntăm cu o rată mai crescută a avortului spontan. În plus, este binecunoscut faptul că după această vârstă creşte şi incidenţa sarcinilor cu anomalii genetice de genul trisomiilor, de pildă, sindromul Down.

Lifestyle-ul şi poluarea, printre cauzele infertilităţii

Pe lângă aceste cauze medicale, putem da vina şi pe stilul de viaţă şi pe presiunile societăţii secolului XXI?

Fertilitatea este influenţată mai ales de vârstă, iar ceea ce constatăm în ultima perioadă este faptul că foarte multe femei îşi amână voluntar concepţia până după 35 de ani, tocmai în ideea de a-şi definitiva anumite statuturi sociale şi materiale. Sigur că acest lucru implică automat o fertilitate mai scăzută, iar noi, medicii, suntem în situaţia de a trata paciente mult mai în vârstă decât acum 20 de ani. De asemenea, stilul de viaţă pe care îl avem la ora actuală poate influenţa negativ fertilitatea. De pildă, poluanţii, precum bisfenol şi ftalat, pe care îi găsim în produsele cosmetice, în ambalajele din plastic. Sigur că aceşti compuşi chimici care vin în componenţa acestor ambalaje sau produse ne uşurează foarte mult viaţa, dar vin şi cu neajunsuri. Există studii care au demonstrat că aceşti produşi sunt distructori endocrini pentru hormonii estrogeni şi pot influenţa fertilitatea. Este clar că ne confruntăm cu o rată mai mare a infertilităţii din cauze neprecizate, dar care ar putea fi puse pe seama lifestyle-ului actual. Aşadar, nu ar fi corect să spunem că putem preveni infertilitatea, însă adoptarea unui stil de viaţă sănătos poate favoriza concepţia mai rapidă.

Vârsta părinţilor influenţează doar şansele reproducerii sau şi sănătatea bebeluşului?

Vârsta tatălui nu prea, însă vârsta mamei influenţează nu doar şansele reproducerii, ci şi sănătatea bebeluşului, asta pentru că intervine acea rezervă ovariană care scade pe măsură ce femeia înaintează în vârstă. Pe de altă parte, mai intervine şi alterarea calităţii materialului genetic al celulelor reproductive feminine. Există studii care ne arată că dacă la grupul de vârstă 20-25 de ani 90% din celulele reproductive, respectiv ovocitele, sunt normale din punct de vedere genetic şi doar 10% anormale, după 43 de ani acest raport se schimbă invers. Cu alte cuvinte, se pot forma embrioni care, din punct de vedere genetic, au o structură anormală, deci nu vor realiza implantarea sau sarcina se va opri din evoluţie. Pe de altă parte, după 35 de ani ne confruntăm şi cu o rată mai crescută a avortului spontan. În plus, este binecunoscut faptul că după 35 de ani creşte incidenţa sarcinilor cu anomalii genetice de genul trisomiilor, de pildă, sindromul Down.

Chirurgie şi tratamente

La ce tratamente pot apela cuplurile care întâmpină probleme în a concepe?

Sunt multe, însă ele trebuie să se adreseze cauzei care determină infertilitatea, atunci când reuşim să o identificăm. Infertilitatea de cauză anovulatorie implică o indicaţie de stimulare ovariană, pentru a forţa ovarele să intre într-un ciclu normal şi să producă ovocite. Din punctul de vedere al celorlalte cauze, există posibilitatea de a interveni chirurgical pentru cauzele tubare sau pentru cele uterine. Sigur că este preferabil ca aceste intervenţii să fie făcute prin chirurgie minim invazivă – histeroscopie sau laparoscopie.

Există şi cazuri în care astfel de operaţii nu rezolvă problema?

Da, iar în situaţiile în care nu reuşim să corectăm lucrurile prin chirurgie, încercăm să corectăm, treptat, cât mai mult din procesul reproductiv, chiar şi când nu avem cauza exactă. Pentru asta avem la dispoziţie mai multe metode. Una este inseminarea intrauterină. Această metodă presupune pregătirea spermatozoizilor partenerului şi introducerea lor direct în cavitatea uterină, cu ajutorul unui cateter special. Procedura este realizată la momentul ovulaţiei.

Această procedură se poate face oricum sau pacienta trebuie să îndeplinească nişte condiţii?

Pentru ca această metodă să aibă succes, este necesară existenţa ovulaţiei şi a unor trompe uterine permeabile.

Care sunt şansele de reuşită?

Între 16 şi 18% per ciclu, însă noi ne raportăm la fertilitatea naturală per ciclu. Mai precis, dintr-o sută de cupluri, cu vârs-te între 25 şi 30 de ani, care nu au nicio problemă în a concepe copii şi care-şi propun să obţină sarcina într-o anumită lună, reuşesc în jur de 18-19 cupluri, restul, în lunile următoare.

Fertilizarea in vitro, mai de succes, dar şi mai grea

O altă variantă este fertilizarea in vitro, despre care se spune că este şi cea mai eficientă formă de reproducere asistată. Ce ar trebui să ştim despre această metodă?

Fertilizarea in vitro este o metodă mai laborioasă, care necesită o stimulare ovariană prealabilă, pentru a avea mai mulţi foliculi şi ovocite. Ulterior, ovocitele sunt extrase printr-o puncţie efectuată transvaginal, în condiţii de anestezie, sunt fertilizate în laborator cu spermatozoizii partenerului şi, apoi, embrionii sunt transferaţi înapoi în cavitatea uterină, la diferite faze – poate fi la trei zile, la cinci zile sau mai târziu. Pentru că aici controlăm mai mult din procesul reproductiv, într-adevăr, şansele de reuşită sunt mai mari, dar şi metoda este mult mai grea şi, oarecum, mai agresivă asupra organismului femeii.

La ce să ne gândim când auzim că şansele de reuşită sunt mai mari?

Se situează undeva între 35 şi 40%. Există şi alte metode pe care le putem aplica în condiţii de laborator. De exemplu, crioconservarea de embrioni excedentari, care pot fi folosiţi la o altă procedură de embriotransfer, dacă pacienta nu reuşeşte să obţină sarcina din prima încercare.


„Sarcinile asistate cu tripleţi sau cu mai mulţi feţi nu vor ajunge niciodată spre termen“

femeie insarincata foto shutterstock

FOTO Shutterstock

Sunt anumite criterii de care trebuie să se ţină cont când alegem între inseminare intrauterină şi fertilizare in vitro?

În principiu, există indicaţii absolute şi indicaţii relative. Pentru fertilizarea in vitro o indicaţie absolută este absenţa trompelor. Dacă pacienta a avut trompele uterine îndepărtate, este clar că acolo nu se poate obţine sarcina printr-o altă metodă. De asemenea, dacă există o afectare severă a spermogramei partenerului, atunci trebuie să apelăm la fertilizarea in vitro şi chiar, de multe ori, să injectăm spermatozoizi în ovocite.

La ce vă referiţi când spuneţi că spermograma este afectată grav?

Bărbatul nu are suficienţi spermatozoizi sau spermatozoizii au o mobilitate prea slabă pentru a realiza o inseminare intrauterină.

Aţi amintit şi de indicaţiile relative, care sunt acestea?

La indicaţiile relative ajungem pe parcurs. De exemplu, dacă avem un cuplu cu sterilitate dintr-o cauză neprecizată, prima dată vom încerca să obţinem sarcina prin contactul sexual dirijat în perioada fertilă a partenerei. Această perioadă o putem identifica fie prin ecografie, fie prin anumite teste de ovulaţie, care sunt asemănătoare testelor de sarcină şi se găsesc în farmacie. Dacă în şase luni nu reuşim să obţinem sarcina, urmează să recomandăm inseminarea intrauterină ca metodă de reproducere asistată, pe care o vom încerca pe parcursul a trei-patru cicluri de inseminare. Cele mai multe studii ne arată că sarcinile se obţin majoritar în primele şase cicluri de inseminare intrauterină. Noi recomandăm cam trei-patru cicluri, şi dacă nici aşa nu se obţine sarcina, urmează recomandarea de fertilizare in vitro.

Riscurile reproducerii asistate

Cum stăm cu locurile în care pot fi realizate astfel de proceduri?

La ora actuală, există destul de multe centre de reproducere asistată, acreditate de către Agenţia Naţională de Transplant, iar dintre acestea, unul este public, celelalte sunt private. Ţara noastră încearcă, aşa cum poate, să sprijine cuplurile, deşi aceste proceduri nu sunt decontate de către Casa de Asigurări. Există însă un program al Ministerului Sănătăţii, care acoperă parţial aceste costuri, şi mai există diverse alte programe la nivel de primării. În ceea ce priveşte posibilităţile de tratare, România poate asigura, la fel ca alte ţări, măsuri de reproducere asistată. Lucrurile au evoluat şi la noi, dar ele nu au o istorie foarte veche. În urmă cu 40 de ani a avut loc prima fertilizare in vitro reuşită, în Anglia, şi a fost făcută pe un ciclu natural, după alte încercări eşuate de a obţine ovocitul la momentul potrivit. Ulterior, lucrurile au avansat foarte mult, a evoluat medicaţia, au evoluat posibilităţile de laborator, referindu-mă la aparatură, astfel încât, nu demult, am fost anunţaţi că avem peste opt milioane de copii născuţi prin astfel de proceduri în cei 40 de ani de când am început să le efectuăm.

Care sunt riscurile reproducerii asistate?

Sigur că toate aceste măsuri au avut şi anumite situaţii mai neplăcute pentru unele cupluri. Mă refer aici la incidenţa sarcinilor multiple. La început, pentru că şansele de reuşită nu erau foarte bune – nici acum nu putem spune că trecem de 50%, dar totuşi am evoluat din punctul de vedere al procentelor de reuşită –, se încerca o creştere a şanselor de reuşită prin transferul mai multor embrioni simultani. Probabil că aţi auzit de sarcini cu sixtupleţi, octupleţi, care, din punct de vedere medical, nu mai sunt considerate un succes. Sarcinile gemelare mai ajung, câteodată, spre termen, la 40 de săptămâni, sau la vârste de sarcină care nu prezintă neapărat mari probleme din punctul de vedere al prematurităţii. În schimb, sarcinile cu tripleţi sau cu mai mulţi feţi nu vor ajunge niciodată spre termen sau va fi vorba întotdeauna de prematuritate şi, uneori, chiar de prematuritate extremă. Acestea reprezintă o încărcare suplimentară a sistemului sanitar. În mod normal, dacă n-am fi intervenit noi, cuplul respectiv n-ar fi putut avea copii, iar dacă am intervenit şi se ajunge la o sarcină cu prematuritate extremă, este nevoie de măsuri de terapie intensivă neonatală, care sunt foarte scumpe. Pe de altă parte, nu întotdeauna aceste măsuri de terapie intensivă neonatală dau rezultate, în sensul în care familia respectivă să plece acasă cu copii sănătoşi.

Dar cum se ajunge la sarcini multiple?

O să vă răspund printr-un exemplu. A fost un caz din Anglia al unei paciente care a născut octupleţi după 24 de săptămâni de sarcină şi toţi au murit la câteva zile. A fost tot o procedură de fertilizare in vitro în care s-a încercat să se transfere mai mulţi embrioni în speranţa că se va prinde unul, însă s-au prins toţi. Pentru aceste cupluri este o traumă în plus, fizică şi psihologică. Ăsta a fost unul dintre semnalele de alarmă care ne-au arătat că trebuie să schimbăm ceva în abordarea medicală. În prezent, încercăm, şi de multe ori aceasta este şi cerinţa cuplurilor, să transferăm un singur embrion şi să ne asigurăm că uterul este pregătit pentru el.

În momentul în care nu reuşesc să conceapă, femeile ar trebui să se prezinte la un medic specialist pentru o evaluare şi să o facă cât mai devreme, pentru că timpul nu ne este aliat. De asemenea, orice alte afecţiuni ginecologice care apar trebuie să fie tratate, şi nu neglijate, pentru că ele pot afecta şi fertilitatea.  

„Unele paciente sunt foarte bine informate“

Cum stăm la capitolul informare în rândul pacienţilor care se confruntă cu infertilitatea?

Să ştiţi că, în ultimul timp, unele paciente sunt foarte bine informate, chiar vin şi solicită o metodă anume – pentru că noi nu le putem impune o linie de conduită, putem să o recomandăm, dar trebuie să ţinem cont şi de dorinţele cuplului. Sunt foarte multe informaţii pe Net, sunt asociaţii nonguvernamentale care oferă informaţii pertinente şi corecte, dar există şi alte surse care nu dau informaţii corecte şi pacientele au detalii eronate. De multe ori, am avut surpriza la consultaţie ca pacienta să ştie ce înseamnă rezervă ovariană, să cunoască paşii procedurii de crioconservare. Evident, sunt şi situaţii în care trebuie să explicăm pe îndelete pacienţilor tot ceea ce urmează să facem.

V-aţi lovit şi de mituri privind această problemă?

Sunt destul de multe, pentru că pe Internet circulă tot felul de informaţii. Cel mai adesea aud de medicamente-minune.

Ca un rezumat al acestei discuţii, ce le recomandaţi cuplurilor care întâmpină dificultăţi în conceperea unui copil?

În primul rând, aş recomanda ca în momentul în care nu reuşesc să conceapă să se prezinte la un medic specialist pentru o evaluare şi să o facă cât mai devreme, pentru că, aşa cum spuneam, timpul nu ne este aliat. De asemenea, orice alte afecţiuni ginecologice care apar trebuie să fie tratate, şi nu neglijate, pentru că ele pot afecta şi fertilitatea.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite