Ingrijirea la domiciliu - ultima sansa a bolnavilor cronici

In fiecare zi, Mihaela incarca masina cu pampersi, pansamente, medicamente, sacose cu alimente pentru cazurile sociale si pleaca pe teren. Mai intai diabeticii, carora trebuie sa le administreze

In fiecare zi, Mihaela incarca masina cu pampersi, pansamente, medicamente, sacose cu alimente pentru cazurile sociale si pleaca pe teren. Mai intai diabeticii, carora trebuie sa le administreze insulina la prima ora. Astazi, are un bolnav tocmai in Zabrauti; apoi trebuie sa ajunga la "domnul profesor", pensionarul din centru care sufera de ulcer varicos la un picior, ca sa-i schimbe pansamentul. Lista cu cei pe care-i viziteaza intr-o singura zi e lunga, la fel si lista cu tehnici pe care trebuie sa fie in stare sa le presteze la domiciliu: de la ingrijirea escarelor multiple - o buna parte din bolnavii ei au plagi groaznice -, dializa peritoneala, schimbarea sondei vezicale si eliminare manuala de fecalom pana la consilierea persoanelor indoliate. Sunt batrani care ii asteapta sosirea cu nerabdare si care se ingrijoreaza de moarte daca "domnisoara lor" intarzie cat de putin. Sunt oameni singuri, care se bucura ca cineva le calca pragul ca sa le aline suferinta cu un pansament si o vorba buna. In munca de zi cu zi, Mihalea s-a obisnuit cu tot felul de situatii: bolnavi psihic, apartamente in care misuna droaie de pisici si caini, scari intunecate de bloc in care se adapostesc drogatii, cartiere-problema... Ca si celelalte 16 colege, angajate ale Crucii Alb-Galbene, Mihaela strabate Bucurestiul de la un capat la altul, pentru a oferi sprijin medical gratuit la peste 400 de pacienti nedeplasabili, lipsiti de sprijin din partea familiei sau fara nici un fel de posibilitati materiale. Unii sunt bolnavi cronici, cu o stare de sanatate care nu mai justifica spitalizarea, dar care raman dependenti de ingrijirile medicale, altii sunt in faza terminala. Parintele Galeriu, in ultimul an de viata, a fost in grija Crucii Alb-Galbene. De 8 ani de zile, Crucea Alb-Galbena functioneaza ca un spital pe roti. S-a constatat ca ingrijirea unui pacient la el acasa este echivalenta, in medie, cu costul a doua zile de spitalizare. Este una din putinele organizatii din tara care are drept obiect de activitate ingrijiri medico-sociale la domiciliu. Sustinuta initial de guvernul flamand, Crucea Alb-Galbena Romania incearca acum sa se descurce pe cont propriu. Este prima institutie de acest fel autorizata de Ministerul Sanatatii si acreditata de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Pentru a putea primi ingrijiri acasa, bolnavul trebuie sa aiba recomandare medicala, iar pentru cazurile sociale se face si o ancheta sociala. Desi foarte eficient, acestui gen de spital mobil i se pun bete in roate. De la 1 ianuarie 2004, normele metodologice limiteaza efectele Legii Asigurarilor de Sanatate: numarul tehnicilor de ajutor la domiciliu a fost limitat, a fost micsorata si perioada de ingrijire - numai 14 zile pe an si numai la externarea pacientului. "Bugetul Casei de Asigurari pentru ingrijire la domiciliu este acoperitor, dar nu il pot utiliza in mod eficient, in favoarea bolnavului, pentru ca aceste norme sunt restrictive", spune Mariuca Ivan, directorul Crucii Alb-Galbene. Normele nu tin seama de faptul ca sunt bolnavi cronici care necesita ingrijiri de durata - unii sunt sub supravegherea asistentelor organizatiei de peste 3 ani. In disperare de cauza, dna Ivan e intr-o permanenta cautare de sponsori, din donatiile carora sa poata prelungi serviciile de care au nevoie pacientii. Putine sunt insa firmele dispuse sa faca opera de caritate. Sperante mai sunt insa: dr. Ovidiu Branzan, ministrul Sanatatii, a anuntat recent intentia ministerului de resort si a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate de a mari numarul de zile de ingrijiri medicale la domiciliu. Ministrul a mai spus ca incearca sa implice in acest domeniu si asistentele si medicii din spitale, precum si medicii de familie, pentru care deplasarile acasa la pacienti vor fi platite suplimentar. Anul acesta, bugetul acordat ingrijirilor la domiciliu este de 30 de miliarde de lei. "Suma este mica, dar nu s-au cheltuit pe primul trimestru decat 20 de procente din ea. In acest domeniu, ar trebui sa se implice si Ministerul Muncii, comunitatile locale, deoarece exista si o componenta sociala", a adaugat ministrul Branzan.