Incontinenţa urinară poate fi tratată eficient

Incontinenţa
urinară poate fi tratată eficient

Incontineţa urinară este încă un subiect tabu

UROLOGIE Pierderile involuntare de urină rămân un subiect tabu pentru multe persoane care se confruntă cu această problemă de sănătate. Dar nu ar trebui să fie aşa, pentru că, odată depistat tipul, afecţiunea poate fi tratată atât cu medicamente, cât şi chirurgical, printr-o operaţie care, dacă este făcută cum trebuie, este foarte eficientă, dau asigurări medicii specialişti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Incontinenţa urinară este o problemă de sănătate mai frecventă decât credem, iar cauzele pentru care aceasta apare sunt multiple. Astfel, o simplă cistită poate avea ca efect secundar apariţia incontinenţei urinare, iar vindecarea bolii duce şi la dispariţia acelui tip de incontinenţă. „Simplu spus, incontinenţa urinară este orice pierdere involuntară de urină. Sunt incluşi aici şi pacienţii care pierd prin fistule, în cadrul unor boli neoplazice, pacienţii în vârstă care îşi pierd, măcar parţial, starea de conştienţă“, enumeră dr. Cristian Perşu, medic primar urolog, şef de lucrări în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.

Statisticile internaţionale estimează că afecţiunea poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la vârstnici şi la femei, afectând aproape 30% din femei şi 15% din bărbaţi, după vârsta de 65 de ani. În România, statistici clare care să arate amploarea bolii nu există. „Intuiţia ne spune că proporţia ar trebui să fie de 8% din populaţia generală. Este o cifră mare“, apreciază dr. Perşu.

Femeile, mai afectate decât bărbaţii

„Incontinenţa urinară afectează de obicei femeile cu vârste de peste 40 de ani, dar mai ales peste 50 de ani“, consideră dr. Iosif Niculescu, medic ginecolog cu competenţe în obstetrică, uroginecologie, endocrinologie ginecologică, oncologie ginecologică, fondatorul Centrului de Excelenţă în Sănătatea Femeii Mediplus.

Dacă pierderea de urină este repetitivă, mai ales involuntară, atunci sigur există o problemă. Incontinenţa apare frecvent în contextul altor modificări ale femeii, cum ar fi menopauza, adaugă acesta.

Pentru rezolvarea problemei, pacientele se pot adresa atât medicului urolog, cât şi uroginecologului. „În practica ginecologică modernă s-a conturat o subspecialitate, situată la graniţa dintre urologie şi ginecologie. Aceasta se ocupă de tulburările de statică ale organelor genitale feminine, ale vezicii urinare, uretrei, rectului, precum şi de problemele de continenţă la femeie. Aceste tulburări se pot trata, cel puţin dacă ne referim la incontinenţa de urină, atât medicamentos, cât mai ales chirurgical. Tulburările de statică ale organelor genitale feminine se regăsesc sub termenul de prolaps. Sunt de diferite grade, complexităţi, de compartiment vaginal anterior sau posterior, de uter sau combinat, de uter şi vagin. Acestea au mai multe forme de expresie clinică şi li se poate asocia incontinenţa urinară“, explică dr. Iosif Niculescu.

Incontinenţa este clasificată în patru categorii, dintre care doar două intră în sfera de preocupări a uroginecologilor: incontinenţa de urină la efort, numită şi incontinenţa de stres, şi incontinenţa din contextul vezicii iritabile, adaugă uroginecologul.

Ana are 34 de ani şi este din Bucureşti. Mărturiseşte că, atunci când strănută sau tuşeşte, i se întâmplă să piardă urină. „Doar câteva picături. Şi nu întotdeauna.“ Din acest motiv, Ana nu a fost la medic pentru a vedea care este cauza problemei de sănătate pe care o are. „Nu cred să fie ceva important. Dacă voi observa o înrăutăţire a situaţiei, atunci mă voi duce la medic“, apreciază tânăra.

Incontinenţa la efort apare în urma tusei, strănutului, râsului sau ridicatului de pe scaun. „Este tipul cel mai frecvent întâlnit la femei. Incontinenţa prin imperiozitate are nevoie de o definire a imperiozităţii: poate fi vorba de ceva fiziologic şi normal atunci când eu amân cu bună ştiinţă dorinţa de a face pipi sau o dorinţă de a micţiona apărută din senin“, adaugă dr. Cristian Perşu.

Potrivit acestuia, incontinenţa urinară este, mai degrabă, o problemă socială. „Din pricina acestei probleme sociale vine pacientul la medic. E neplăcut să fii cu hainele ude, urât mirositoare şi presat tot timpul de ideea că ai să scapi pipi. Implicaţiile psihologice şi sociale sunt extrem de severe, mai ales că, în majoritatea cazurilor, incontinenţa urinară odată instalată nu va trece de la sine.“

Potrivit medicului, pacienţii ar trebui să se adreseze specialiştilor cu atât mai mult cu cât diagnosticul corect în incontinenţa urinară se pune extrem de simplu. „Printr-un examen fizic atent, amănunţit, coroborat cu nişte date de anamneză, cu o ecografie şi nişte analize absolut elementare. Avem la dispoziţie şi metode de diagnostic complexe de imagistică, tomografii, RMN, explorarea urodinamică, care nu-şi au locul în explorarea de zi cu zi. Sunt rezervate cazurilor complicate“, adaugă dr. Perşu.

Intervenţie chirurgicală pentru forme severe

Cauzele celor două tipuri de incontinenţă enumerate mai sus sunt diferite, iar automedicaţia este contraindicată, atrage atenţia medicul primar urolog dr. Cristian Perşu. „Simptomatologia poate apărea oricând din pricina, de exemplu, a hipermobilităţii uretrei – o uretră care se mişcă la nivelul perineului mai mult decât ar trebui. Există şi un alt mecanism al incontinenţei urinare de efort la femei: când sfincterul este lezat. În situaţia unei naşteri cu făt mare, mai ales dacă se foloseşte şi un forceps în timpul acelor manevre. În acest caz, incontinenţa urinară se manifestă imediat după naştere.“

Dar, deşi percepţia generală este că problemele legate de sfincter sunt cele mai frecvente, medicul spune că e discutabil. În urma studiilor, s-a constatat că nu toate femeile care au probleme cu funcţionarea sfincterului pierd urină. Aşadar, cauza incontinenţei în această situaţie este alta: poziţionarea uretrei. „Dacă aceasta este poziţionată într-un anumit unghi, atunci în mod sigur vom pierde urină. Ce face musculatura perineului ca să asigure continenţa este că angulează uretra şi atunci urina nu mai poate să iasă afară. Când mergem să urinăm, pentru că musculatura se relaxează, uretra îşi reia poziţia să spunem rectilinie, în continuarea axului vezicii urinare, şi se poate goli vezica“, explică medicul.

O uretră hipermobilă înseamnă că aceasta se mişcă în sus şi în jos atunci când pacienta tuşeşte şi, în unghiul descris de uretră se creează un spaţiu în care picături de urină vor fi eliminate. „De aici şi opţiunea de tratament la modă: bandeleta suburetrală. Este o intervenţie chirurgicală care, dacă este făcută cum trebuie, este foarte eficientă. Medicamentele nu funcţionează în acest tip de incontinenţă urinară. Când pierderile sunt mici – forme uşoare – şi pot ajuta exerciţiile, dieta şi scăderea ponderală, însă, pentru formele severe, singura soluţie este intervenţia chirurgicală“, mai spune dr. Perşu.

Potrivit dr. Iosif Niculescu, posibilităţile terapeutice în cazurile de incontinenţă urinară sunt nuanţate. „În arsenalul terapeutic actual au apărut medicamente care pot ajuta cel puţin parţial atât în incontinenţa de urină la efort, cât şi în cea imperioasă. În a doua situaţie, tratamentul este medicamentos. Pentru incontinenţa de urină de efort, tratamentul este, pe de o parte, conservativ, cu exerciţii de reeducare a muşchilor şi medicamente de generaţie mai nouă, care aduc o îmbunătăţire a situaţiei de până la 60-65%“, apreciază acesta.

Tratamentul chirurgical, respectiv tehnicile moderne chirurgicale utilizând bandeleta suburetrală sau TVT (tension free trans-vaginal tape) au rezultate bune şi foarte bune, de până la 90%, mai spune dr. Niculescu. „Operaţia în sine nu durează mai mult de 15-20 de minute, nu este neapărat nevoie de anestezie generală, iar într-un interval de 6 până la 24 de ore, pacienta poate pleca acasă“. Pe lângă bandeletă, în cazul femeilor, mai există soluţia injectării unor agenţi în uretră şi care creează un obstacol sub vezică. „Dar eficienţa lor pe termen lung e mică, de domeniul lunilor“, avertizează dr. Cristian Perşu. Acesta adaugă că incontinenţa de imperiozitate micţională are cauze de cele mai multe ori neurologice. „Deşi poate nu există un diagnostic neurologic cunoscut. Sau putem avea un diagnostic neurologic chiar şi la copii. Situaţia ideală este cea în care putem trata condiţia neurologică. De multe ori, nu putem, de exemplu, în cazul lezării măduvei spinării sau la pacienţii cu scleroză multiplă. În aceste situaţii tratamentele sunt medicale: medicamente cu efect de a scădea forţa şi numărul contracţiilor vezicale care apar pe neaşteptate.“

O altă modalitate de tratament este injectarea toxinei botulinice în peretele vezicii urinare. „Se obţine anihilarea contracţiilor unui muşchi şi remiterea frecvenţei episoadelor de micţiune, iar efectul durează şi un an“, apreciază dr. Perşu.

De ce bărbaţii au mai rar incontinenţă urinară

O explicaţie a faptului că bărbaţii sunt mai puţin afectaţi de incontinenţa urinară ţine de anatomie. „Bărbatul sănătos nu face incontinenţă urinară la efort, îl ajută faptul că are prostată şi faptul că uretra e mai lungă decât a femeii“, detaliază dr. Cristian Perşu. Însă poate avea incontinenţă după chirurgia prostatei, după operaţii de adenom sau de cancer de prostată, ca o complicaţie nedorită, adaugă acesta. Iar ca metodă de tratament, la bărbaţi nu prea se pune bandeletă. „Există metoda sfincterului artificial – un dispozitiv scump care nu e decontat de stat şi care costă câteva mii de dolari. Acest dispozitiv funcţionează simplu: e o manşetă care înconjoară uretra, o pompă implantată în scrot. Când pacientul merge la toaletă, acţionează acea pompă şi e ca şi cum ai deschide şi apoi ai închide un robinet“, explică dr. Cristian Perşu.

Dieta sănătoasă, un pas în vindecarea bolii

Muşchii, ligamentele şi ţesuturile au nevoie de elemente nutritive vitale pentru a funcţiona aşa cum trebuie. Astfel, dieta sănătoasă este un pas important în vindecarea bolii. Proteinele pe care le consumăm trebuie să fie de bună calitate si să furnizeze toţi aminoacizii de care avem nevoie şi care se găsesc în carne de pui, lapte, ouă. Varza, nucile, seminţele, peştele gras sunt surse de acizi graşi esenţiali, iar fructele şi legumele – de fibre alimentare, minerale şi antioxidanţi. Sucul neîndulcit de merişor, cunoscut ca remediu natural împotriva infecţiilor tractului urinar şi cistită, ajută şi în prevenirea incontinenţei.

 

citeste totul despre: