Hepatita E. Ce este şi cum se diagnostichează această boală

Hepatita
E. Ce este şi cum se diagnostichează această boală

Virusul hepatitei Ese poate lua din apa contaminată

Hepatitele virale sunt afecţiuni ale ficatului determinate de o serie de virusuri care accesează celulele acestui organ determinând un proces inflamator. Testele de laborator indică prezenţa acestor virusuri.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Infecţia cu virus hepatitic E pare să fie mult mai frecventă decât se estimează, pentru simplul fapt că avem o serie destul de mare de pacienţi la care nu se găseşte în mod normal o cauză a acestei afecţiuni hepatice acute şi la care nu se caută şi eventuala prezenţă a virusului hepatitic E, deşi se ştie că acest virus se transmite pe cale fecal-orală şi, mai mult decât atât, este prezent şi în România“, explică prof.dr. Adrian Streinu-Cercel, medic primar boli infecţioase şi epidemiologie.

Hepatita E se transmite prin apa contaminată

Despre virusul hepatitic E se ştie până acum că este unul de tip RNA, care face parte din familia calicivirusurilor, că ar avea circa 10 genotipuri şi că se transmite în special prin circuit fecal-oral – în 90% din cazuri şi respectiv prin contact direct de la o persoană la alta, adaugă specialistul.

Se mai ştie că, în India, virusul hepatitic E este adesea întâlnit în cazurile de hepatită acută virală apărute la copii – la peste 70% din cazuri. Apa contaminată este o sursă de infecţie în 20% din cazuri, în timp ce 10% se infectează prin contactul direct cu o persoană bolnavă.

Hepatita E se mai poate transmite şi de la mamă la făt. Dacă femeia gravidă contactează virusul în ultimul trimestru de sarcină, nou-născutul s-ar putea infecta prin intermediul laptelui matern, mai spune prof.dr. Adrian Streinu-Cercel.  

Incidenţa cea mai mare a hepatitei E este în India şi Mexic, iar virusul nu are doar portaj uman, ci este întâlnit şi la gândacii de bucătărie, la fluturi, precum şi la alte insecte. „Aceasta înseamnă că atât apa, cât şi alimentele pot fi uşor contaminate cu acest virus şi ca atare ar trebui să ne aşteptăm să întâlnim din ce în ce mai multe cazuri de hepatită acută virală determinate de acest virus, în condiţii de promiscuitate.“

Incubaţie, între 2 şi 10 săptămâni la hepatita E

Din punct de vedere al incubaţiei, se ştie că aceasta este de circa 2-10 săptămâni, iar formele de boală pe care le generează sunt, în general, forme medii spre severe.

Cu toate acestea, la femeia gravidă se constată destul de des apariţia de forme fulminante care conduc la decesul gravidei.

„În general, după 2-3 săptămâni de incubaţie, virusul hepatitic E îşi face apariţia în materiile fecale. Cam după încă 2 săptămâni apare procesul inflamator la nivelul ficatului care duce la creşterea transaminazei – ALT-ului. Această creştere este constantă timp de 2 săptămâni, după care începe să scadă tot în decurs de 2 săptămâni. Pe măsură ce ALT-ul creşte, apar şi simptome tipice ale hepatitei virale.“

Infecţia acută cu virus hepatitic E nu îmbracă forme particulare de boală care să definească strict această infecţie. Manifestările clinice ale bolii sunt similare cu cele ale întâlnite şi în cazul infecţiilor acute determinate de alte virusuri hepatitice, respectiv febră, greaţă, vomă, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, ficat mărit.

„Mai mult decât atât, majoritatea formelor clinice asociate infecţiei acute cu hepatita E sunt forme care nu se asociază cu apariţia icterului şi ca atare sunt forme subclinice, nu se manifestă clinic, pacientul nu-şi dă seama că este bolnav şi, eliminând virusul prin materii fecale şi prin urină ajunge să contamineze alte persoane, răspândind astfel virusul în populaţie. Prin urmare, la baza răspândirii acestei infecţii stau grupurile sanitare şi apa contaminată.“

Femeile gravide au riscuri maxime

La femeile gravide, de cele mai multe ori, formele de boală sunt severe şi fulminante. „Aceste cazuri se asociază cu o rată mai mare a mortalităţii de până la 15-20%. În afara acestor situaţii, infecţia cu hepatită E este benignă şi după faza acută, pacientul se vindecă fără sechele.“

Diagnosticul hepatitei E este unul serologic.

Pentru acest tip de hepatită nu există un tratament specific. „Dată fiind evoluţia spontană către vindecare, se consideră că nu va trebui să intervenim cu medicamente antivirale. Cazurile particulare sunt reprezentate de apariţia acestei infecţii la femeia gravidă unde, dată fiind evoluţia cu potenţial sever – spre deces – s-ar putea impune o terapie cu interferon.“

Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în fiecare an, 20 de milioane de persoane se infectează cu hepatită E, din care 3,3 milioane de cazuri sunt simptomatice.

Boala poate fi prevenită prin măsuri corecte de igienă.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: