Ginecolog: „Tratamentul cu medicamente nu duce la dispariţia fibromului uterin“. Jumătate din femeile de 50 de ani au cel puţin un fibrom

Fibromul uterin este cea mai frecventă tumoare benignă la nivelul acestui organ

Fibromul uterin este cea mai frecventă tumoare benignă uterină. Se estimează că jumătate din numărul femeilor care ajung la vârsta de 50 de ani au cel puţin un fibrom uterin.

Durerile intense din timpul menstruaţiei, ciclul abundent sau sângerările dintre menstre sunt semne care anunţă existenţa unui fibrom uterin. Boala este cea mai frecventă tumoare benignă uterină şi se estimează că jumătate din numărul femeilor care ajung la vârsta de 50 de ani au cel puţin un fibrom uterin.

Dr. Corina Mâţ, medic specialist obstetrică – ginecologie la Peltecu Medical şi Spitalul Filantropia din Bucureşti (foto jos) explică din ce cauză apare această tumoare în interiorul uterului şi care sunt soluţiile de tratament.

„Cauzele incriminate în cazul fibromului uterin sunt multiple şi dintre ele fac parte istoricul familial de fibroame uterine, rasa – potrivit statisticilor rasa neagră are un risc mult mai crescut – stimularea estrogenică, obezitatea, consumul de carne roşie, sarcina sau consumul de alcool“, enumeră medicul.

Tratamentul medicamentos încearcă atenuarea simptomelor

Potrivit specialistului, această tumoare are două tipuri principale de tratament: medical şi chirurgical. „Tratamentul medical are, în general, scopul de a reduce simptomatologia asociată fibromului şi nu de a duce la dispariţia fibromului. Au fost utilizate multiple tratamente medicamentoase şi dispozitive precum: contraceptivele  estro-progestative cu efecte neclare asupra eficacităţii acestui tratament; agoniştii de Gn-Rh care induc o stare de menopauză, ceea ce poate reduce simptomatologia fibromului, dar cu dezavantajul că nu poate fi administrat pe termen lung. La acestea se adaugă alte metode precum implantarea unui dispozitiv intrauterin cu levonogestrel – cu rolul reducerii sângerării asociate fibroamelor uterine; modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici de tipul Raloxifen, care au fost utilizaţi pentru reducerea dimensiunii fibroamelor uterine în menopauză sau modulatori selectivi de receptorilor de progesteron. Uripristal acetat sau Esmya este utilizat pentru tratamentul fibroamelor cu efecte de reducere a dimensiunilor acestora şi de ameliorare a simptomatologiei asociate fibromului.“, adaugă medicul.

„Riscurile intervenţiei chirurgicale sunt similare oricărei intervenţii chirurgicale“

Riscurile intervenţiei chirurgicale sunt similare oricărei intervenţii chirurgicale, adică riscul de infecţie, de sângerare, de lezare a altor organe. „Miomectomia care înseamnă doar excizia fibromului este o intervenţie ce se poate realiza minim invaziv pe cale laparoscopică, în acest fel recuperarea este rapidă în maxim 10 zile. Miomectomia clasică necesită un timp mai mare de recuperare, durerea fiind mult mai importantă datorată laparotomiei  - incizia la nivelul abdomenului. În cazul miomectomiilor cu deschiderea caviţătii uterine se indică contracepţie pentru 3-6 luni post-intervenţional în vederea cicatrizării complete a miometrului înaintea obţinerii unei sarcini. Rareori, miomectomia se poate complica cu pierderea uterului în totalitate, din cauza unor hemoragii intraoperatorii necontrolabile.“

După operaţie se recomandă  o perioadă de repaus fizic de 1-3 săptămâni, în funcţie de calea de abord laparoscopică sau clasică. „Se impune şi repausul sexual

de aproximativ 4 săptămâni postoperator, având în vedere că la laparoscopie uterul este manipulat şi colul poate fi deschis. Femeile operate pentru fibrom uterin, după perioada de refacere postoperatorie, pot avea o viaţă normală. Totuşi, este recomandat ca, în cazul în care doresc obţinerea unei sarcini, acest lucru să se realizeze la intervalul recomandat de medic, având în vedere că în timp există posibilitatea apariţiei altor fibroame uterine.“

În cazul fibroamelor tratate prin miomectomie cu deschiderea cavităţii uterine sarcina poate fi obţinută la 3-6 luni după intervenţie, în funcţie de particularitatea fiecărei paciente. În cazul miomectomiei histeroscopice se poate încerca obţinerea sarcinii chiar din luna următoare, după o menstruaţie normală.