Florin Mihălţan, pneumolog: „Un bolnav de plămâni trăieşte mai mult dacă rămâne activ“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Controalele de rutină, precum spirometria, ar trebui realizate anual, spune profesorul Florin Mihălţan
Controalele de rutină, precum spirometria, ar trebui realizate anual, spune profesorul Florin Mihălţan

Prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, ne vorbeşte despre bolile pulmonare mai întâlnite toamna şi despre măsurile simple care ne pot menţine plămânii sănătoşi

„Adevărul": Ce înseamnă un plămân sănătos şi ce schimbări resimte o persoană atunci când plămânul se îmbolnăveşte?

Prof. dr. Florin Mihălţan: Există diferenţe pe mai multe planuri între un plămân sănătos şi unul bolnav. În primul rând, la nivel de aspect, un plămân sănătos este roz-purpuriu, în schimb, un plămân bolnav este vânăt, cu striaţii violacee sau chiar negre. Un plămân sănătos nu a fost expus nici factorilor poluanţi, nici agenţilor care schimbă structura plămânilor sănătoşi, mă refer la fumat. Deci, un plămân sănătos aparţine unui individ care trăieşte într-o atmosferă nepoluată şi care nu are expuneri la pulberi, la fumul de tutun sau la alţi factori nocivi. Din punct de vedere funcţional, plămânul sănătos are o capacitate respiratorie care se menţine la parametrii la care nu dă gâfâială şi oboseală individului respectiv. Se ştie că noi, toţi, pierdem odată cu vârsta, anual, câte 25 ml din capacitatea respiratorie, adică din ceea ce expirăm într-o secundă. Ce se întâmplă în cazul unui plămân bolnav? Se pierde de două ori mai mult în fiecare an. Prin urmare, în jurul vârstei de 45 de ani, persoana începe să aibă probleme respiratorii manifestate prin gâfâială, tuse cu expectoraţii, astenie, modificarea stării de spirit, somn fragmentat de treziri cu senzaţie de sufocare.

Care sunt afecţiunile pulmonare de toamnă?

În primul rând, astmul şi bolile respiratorii obstructive, bronhopneumopatiile cronice numite pe scurt BPOC,  prezintă exacerbări infecţioase care pun presiune pe camera de gardă a spitalelor. Şi, în al doilea rând, broşectaziile (n.r. - boală ce constă în dilatări ale căilor aeriene generate de infecţii din copilărie care dau episoade infecţioase, cu tuse multă şi cu expectoraţii abundente, purulente). Şi acestea din urmă sunt boli favorizate de climatul rece. O afecţiune ce are o oarecare meteodependenţă este şi astmul, cu precădere astmul atopic, alergic, manifestat începând cu primele luni de primăvară, dar care se calmează pe măsură ce încetează polenizarea plantelor şi ne apropiem de toamnă. Mai sunt şi pneumoniile, boli care apar cu precădere toamna şi iarna. Ele sunt generate de două categorii de germeni, de bacterii sau de virusuri şi, desigur, atunci când există un val epidemic de gripă apar şi epidemiile de pneumonie. Se manifestă cu febră, tuse, junghi toracic, stare generală alterată, cu insuficienţă respiratorie şi necesită imediat control radiologic şi consult la specialist, pentru că o întârziere a tratamentului antibiotic şi un tratament administrat acasă cu antibiotice nepotrivite întârzie diagnosticul şi creşte riscurile complicaţiilor, inclusiv riscul de deces. Tratamentul pneumoniilor se face, în general, 7-14 zile. În unele situaţii poate dura chiar mai mult, dar variază în funcţie de momentul diagnosticării, de gravitatea bolii şi de afecţiunile asociate. Trebuie spus că pneumonia poate apărea la persoane imunodeprimate, care au concomitent mai multe boli, precum diabet, cancer, iar opţiunile de tratament ţin de evaluarea particulară a cazurilor.

Dintre bolile pulmonare, care este cea mai periculoasă?

Este greu de făcut o delimitare între tipurile de boli şi periculozitatea lor. Toate bolile pulmonare, netratate, ajung în faza de insuficienţă respiratorie. Sigur că, din punctul de vedere al agresivităţii şi al modului de evoluţie, şi ca limitări ale resurselor terapeutice la nivelul anului 2011, problema majoră rămâne cancerul bronhopulmonar. Dar există şi boli a căror frecvenţă este mai mare decât a cancerului pulmonar: emfizemul pulmonar, astmul bronşic sau bronşectaziile. Acestea, în forma lor finală, dau o suferinţă majoră. Şi, dacă au ajuns în faza de insuficienţă respiratorie, soluţiile terapeutice sunt, şi pentru ele, extrem de limitate.

Profesorul a înfiinţat la Institutul de Pneumologie un laborator de somnologie Foto: adevărul

Care este cea mai invalidantă boală respiratorie?

Invalidante sunt bolile obstructive cronice. De ce? Pentru că ele ajung în fazele avansate să inducă individului o modificare majoră a calităţii vieţii. Apare o gâfâială de fond, iar eforturile mici, chiar cele presupuse de micul menaj în casă devin importante, iar pacientul nu se mai poate achita de sarcinile minimale de autoîntreţinere.
Atât astmaticul, cât şi BPOC-istul se plâng de gâfâiala care nu le permite să se mai bucure de o viaţă activă. În schimb, există o nuanţă între cele două. La astmatici, progresele tratamentelor sunt de aşa natură încât recuperarea socială a acestor persoane este posibilă, iar ei pot duce o viaţă cvasi-normală. Dar la bolnavul cu BPOC şi la cei cu emfizem, progresele se resimt la capitolul autonomiei şi menţinerii unei vieţi active în menajul zilnic, în treburile casnice. Iar acest lucru, deşi nu pare, este foarte important, fiindcă studiile arată că un bolnav de plămâni trăieşte mai mult dacă rămâne activ, spre deosebire de cel care îşi reduce efortul până la a-l exclude, cu scopul de evita oboseala şi dispneea.

Ce explicaţie există pentru acest efect benefic al activităţii fizice?

Este vorba despre un principiu care a fost transformat în terapie de reabilitare a plămânului. Adică se antrenează musculatura respiratorie şi cea accesorie, astfel încât să permită menţinerea activă a individului. Este un gen de terapie recent apărută şi presupune exerciţii fizice care se pot face pe covor rulant, exerciţii de mers la punct fix, precum şi alte tipuri de exerciţii efectuate în săli asemănătoare cu cele de fitness şi care permit adaptarea bolnavilor la efortul care creşte gradual.

Care sunt factorii de risc pentru BPOC?

În ordine, sunt fumatul activ şi pasiv şi poluarea. Există o poluare casnică şi o poluare industrială. În cazul poluării industriale este vorba despre pulberi şi de aşa-numitele particule Diesel, degajate de arderile cambustibilului maşinilor, iar zonele cu trafic intens, intersecţiile aglomerate, precum cea de la Universitate, din Capitală, sunt poluate cu astfel de particule. Nu putem neglija a doua parte a expunerii, care se realizează în interiorul casei, foarte frecvent în mediul rural, unde arderile de biomasă, de kerosen, deci toate tipurile de încălzire şi de gătit pe bază de lemne pot induce boală cronică obstructivă (BPOC).
 
Ce simptome indică o astfel de boală?

BPOC este o boală înşelătoare, fiindcă aspectul tipic, mai ales la cei care sunt fumători, se poate manifesta prin simptome care, de multe ori, se pot confunda cu tusea de tabagism, tusea celui care consumă ţigări. Deci se poate trece cu vederea această tuse care poate fi simptom al BPOC. Alt simptom înşelător, mai ales dacă vorbim de fumători care înaintează în vârstă, este gâfâiala care apare în timp la eforturi din ce în ce mai mici. Ei sunt neinformaţi şi sunt predispuşi să interpreteze acest lucru ca pe o manifestare firească a înaintării în vârstă. De fapt, este un simptom major, care poate indica faptul că persoana respectivă ar putea avea un emfizem pulmonar. Boala este depistată de obicei după 45 de ani, iar noi considerăm că această afecţiune este subdiagnosticată, subtratată şi submonitorizată. Spun acest lucru fiindcă până la momentul punerii diagnosticului trece un timp preţios, iar ulterior, terapia şi participarea pacienţilor la actul terapeutic nu sunt, ca aderenţă şi complianţă, cele pe care ni le dorim. 

''Atunci când există un val epidemic de gripă, apar şi epidemiile de pneumonie.''

„Riscul de cancer este mai mare pentru fumătorii pasivi"

Bolile pulmonare nu sunt la fel de înspăimântătoare pentru români comparativ cu, să spunem, cele cardiovasculare. De ce stau lucrurile aşa?

Realitatea este că în 2020, în rândul primelor zece boli cele mai răspândite vor fi trei afecţiuni respiratorii: cancerele bronhopulmonare, infecţiile respiratorii şi bolile obstructive de tip BPOC. În România, frecvenţa bolilor pulmonare este la fel de mare ca şi a celor cardiace şi generează tot atâtea cheltuieli ca şi bolile de inimă.

Câţi români mor din cauza bolilor pulmonare?

Nu avem statistici precise în acest sens, dar se ştie că prevalenţa bolilor respiratorii este foarte diferită. Se ştie că până la 6% din români au astm, 8-10% au BPOC, iar procentul de cancere în spitalele de pneumologie este în jur de 40-50%.

Ce rol joacă fumatul în apariţia cancerului?

În niciun alt cancer nu s-a arătat o legătură cauzală aşa de puternică între un factor de stil de viaţă, respectiv fumat, şi apariţia tumorilor canceroase. Creşterea numărului de fumători în România a antrenat, inerţial, o creştere a cazurilor de cancer bronhopulmonar.

Ce se întâmplă pozitiv în organism atunci când ne lăsăm de fumat?

În primele 24 de ore dispare halena, se ameliorează respiraţia, scade şi tusea, scade riscul de infarct miocardic în următorul an, scade riscul de cancer bronhopulmonar în umătorii 15 ani. Există acest paradox: un pacient care se lasă de fumat poate să facă în următorii ani cancer pulmonar fiindcă există în continuare acea expunere anterioară care a generat toate efectele celulare care pot conduce la cancer.

Se poate ajunge la cancer fără să fii fumător?

Da, dar este vorba mai ales de fumătorii pasivi. Iar noi observăm adesea astfel de drame în care, de exemplu, bărbatul este fumător, iar soţia face cancer pulmonar, deşi nu fumează, dar stă într-un mediu cu fum.

Cum se explică acest risc al nefumătorilor?

Există, într-un procent foarte mic, o serie de gene care protejează fumătorii de anumite efecte secundare ce duc la cancer. Dar este un procent infim. Noi avem însă tendinţa de a extrage din marea masă acele exemple care impresionează, adică pe cei care au băut toată viaţa, dar trăiesc peste 100 de ani, pe cei care au fumat toată viaţa şi sunt în continuare sănătoşi. Dar ar trebui să-i vedem şi pe ceilalţi care, făcând aceste lucruri, au murit la vârste precoce, la 40-45 de ani, în plină activitate, fiindcă toţi au avut expunere de cancer. Deci, da, există protecţie genetică la fumători şi riscul de cancer este mai mare pentru fumătorii pasivi cu aproximativ 30% faţă de cei activi. Iar ceea ce se ştie foarte bine este că un fumător din doi moare după 45 de ani.

''În România, frecvenţa bolilor pulmonare este la fel de mare ca şi a celor cardiace şi generează tot atâtea cheltuieli ca şi bolile de inimă.''

Una din două

- Plămânul copilului, sau cel al adultului? Care este mai vulnerabil? Cel a copilului şi, aş adăuga, cel al vârstnicului.
- Ţigara sau poluarea? Care face mai mult rău? Dacă vorbim de cancer pulmonar, ţigara. Dacă vorbim de bolile obstructive, cele două sunt în competiţie.
- Plămânul sau inima? Plămânii sunt cei care încadrează inima. Inima nu poate trăi fără oxigenare, nici plămânul fără inimă.
- Sportul: în sală sau în aer liber? În sală pentru cei cu boli respiratorii alergice.
- Pericolele: mai multe în casă sau afară? Cumulată, expunerea la toate substanţele din casă este mai periculoasă decât poluarea.
- Aerosolii de la mare sau de la munte? La munte aerul nu pune presiune pe plămâni şi este bun pentru BPOC, dar marea este ionizantă şi foarte bună pentru astmatici şi în caz de bronşectazii.

CV

- Peste 200 de lucrări ştiinţifice
- Numele: Florin D. Mihălţan
- Data naşterii: 26 octombrie 1954, Sibiu
- Starea civilă: căsătorit
- Studiile şi cariera:
- Liceul „Octavian Goga", Sibiu (1969-1973)
- Facultatea de Medicină Bucureşti (1973-1979)
- Între 1979 şi 1981 s-a specializat în penumologie
- 1992 - 1993 - Spitalul „Boisguillaume", Rouen, Franţa
- 1995 - Spitalul „Croix Rousse", Lyon, Franţa
- 1998 - Spitalul Innsbruck, Austria
- Autorul a peste 200 de lucrări ştiinţifice apărute în publicaţii precum „Revue de Maladie Respiratoire", „Pneumologie", „Chest"
- Autor al cărţilor „What is Unknown by the Romanian Smoker"(2001) şi „Smoking - Consequences" (2001)
- l Preşedinte al Societăţii Române de Pneumologie.
Lucrează la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta" din Bucureşti
- Locuieşte în : Bucureşti


Profesorul a înfiinţat la Institutul de Pneumologie un laborator de somnologie p Foto: adevărul
Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite