Filatelia, pasiune şi afacere

mulţi bani, cât şi datorită faptului că timbrele nu erau considerate "venit ilicit". După Revoluţie însă, numărul filateliştilor a scăzut mult. Chiar dacă este o afacere să investeşti


mulţi bani, cât şi datorită faptului că timbrele nu erau considerate "venit ilicit". După Revoluţie însă, numărul filateliştilor a scăzut mult. Chiar dacă este o afacere să investeşti în timbre.
Dacă ai nişte bani în plus şi vrei să îi investeşti, iar dobânzile de 5% de la bănci te nemulţumesc, poţi cumpăra timbre. În fiecare an, valoarea timbrelor creşte cu aproximativ 15- 20%. Destul de puţini îşi cumpără însă stampe doar pentru a-şi investi banii. Cei mai mulţi sunt filatelişti pasionaţi, care colecţionează timbre de foarte multă vreme şi se interesază de noile apariţii. Majoritatea filateliştilor sunt bărbaţi, foştii băieţi care au primit când erau mici câteva plicuri cu timbre gata ştampilate şi care s-au îndrăgostit de clasor. "Filatelia este un lucru foarte bun. Cred că toţi copiii trebuie învăţaţi de mici să colecţioneze timbre. Se dezvoltă altfel din punct de vedere intelectual. Devin curioşi să descopere lucruri noi. De exemplu, îi arăţi unui copil un timbru cu un animal din Congo. El ţine minte şi poate este curios să afle mai multe şi caută în cărţi sau enciclopedii. De asemenea, poţi vedea în felul acesta dacă un copil are gust pentru frumos, pentru artă şi pentru cultură", crede Ilie Constantin.

Primele stampe
Bărbatul a început să colecţioneze timbre de la 15 ani. Dar erau stampe la plic, fără valoare mare. De la 18 ani a început să colecţioneze timbre cu reproduceri după opere de artă, mai exact cu nuduri, iar de la 22 de ani s-a apucat serios de filatelie. Să facă o "colecţie adevărată". După Revoluţie şi-a deschis chiar o afacere cu stampe. A devenit "negustor" de timbre. Este ajutat şi de fiica sa, Luana, una dintre puţinele femei pasionate de filatelie.la cultură Înainte de Revoluţie, numărul filateliştilor era foarte mare, la fel şi tirajele timbrelor, pentru că "timbrele erau considerate cultură", crede Ilie Constantin. "Pe vremea aceea, cei care aveau bani pe care nu îi puteau justifica riscau să intre la venit ilicit. Dar pentru că timbrele ţineau de cultură, ele nu se socoteau. Deci, puteai să ai câte timbre voiai şi de ce valori voiai. şi să nu uităm că înainte de Revoluţie nici nu prea aveai pe ce să dai banii. Cărţi bune nu găseai decât pe sub mână, aşa că oamenii, dacă aveau bani, îi investeau în timbre", spune Ilie Constantin.

Tiraje mici
După Revoluţie, tirajele timbrelor au scăzut, aşa că acestea au început să devină mai interesante. Din păcate însă, tirajele de la noi sunt printre cele mai mici din întreaga lume. De asemenea, după 1989 a scăzut şi numărul colecţionarilor de timbre. Acum, majoritatea colecţionarilor sunt bărbaţi în vârstă. Dar şi numărul acestora se împuţinează în fiecare an. Este tot mai greu să cumpere toate timbrele care apar, aşa cum s-au obişnuit. "Poţi să faci colecţie de timbre doar pe o anumită temă şi atunci nu eşti nevoit să scoţi atât de mulţi bani", spune Constantin. Moştenitori ai pasionaţilor de filatelie şi, uneori, chiar şi colecţionarii au ajuns să îşi vândă timbrele. "În primii ani după Revoluţie veneau cu clasoare mari, cu timbre multe. Nu toate erau însă valoroase. În ultimii ani, rar se mai întâmplă să vină cineva cu multe timbre vechi să le vândă. Acum afacerile se fac cu timbre noi", mai spune Ilie Constantin. Bărbatul participă la întâlnirile filateliştilor, la târgurile la care se fac schimburi de timbre şi unde se vând mărcile poştale. În Bucureşti, întâlnirile au loc de trei ori pe săptămână, marţea, joia şi duminica. Dacă el nu poate să meargă, în locul lui se duce fiica sa, Luana. Pasiunea pentru timbre, dar şi afacerea nu trebuie să se piardă.

Pe cale de dispariţie
Numărul filateliştilor a scăzut dramatic în ultimii ani. Astfel, dacă înainte, prin anii '70, în Bucureşti erau aproximativ 15.000 de filatelişti înscrişi în cluburi, anul acesta mai sunt 250. "Nu e o glumă, e o realitate tristă. Erau în Bucureşti circa 30 de cercuri filatelice şi apoximativ 40 de grupe filatelice în şcoli. Acum mai sunt 6-7 cluburi şi doar câteva grupe de elevi", povesteşte Ion Cârstea, preşedintele Clubului Filatelic CFR Bucureşti. Banii ar fi, în viziunea acestuia, motivul scăderii numărului de filtelişti. "Prin anii '80, ca să cumperi toate seriile filatelice dintr-un an, dădeai cam 25% din salariul pe o lună. Acum, trebuie să dai cam 15-16 milioane de lei. A crescut şi numărul seriilor emise. În 1989 au apărut 18 serii filatelice cu 53 de piese şi care puteau fi cumpărate, la banii de acum, cu un milion şi ceva de lei. În 2005 au apărut 33 de serii cu 181 de piese, cu o valoare de aproape 16 milioane", mai spune Ion Cârstea. Astfel, bătrânii colecţionari, obişnuiţi cu colecţii cronologice, au început să renunţe la cumpărarea timbrelor. Soluţiile pe care le vede preşedintele Clubului Filatelic CFR Bucureşti pentru ca pasiunea pentru stampe să nu moară ar fi ca Romfilatelia "să renunţe la preţurile peste măsură de mari la apariţia mărcilor poştale. Asta cred că ar fi şi în interesul lor, fiindcă, fără filatelişti, degeaba apar mărcile poştale. Fără filatelie, nici Romfilatelia nu îşi mai are menirea, în bună măsură".

Cum se "nasc" timbrele
Romfilatelia este societatea specializată în editarea şi comercializarea mărcilor poştale româneşti. Apariţia timbrelor este ordonată de un plan anual avizat de Comisia Naţională Filatelică. Această comisie, numită prin ordin al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor, reuneşte, într-un for de dezbatere de specialitate, artişti plastici, critici de artă, arhitecţi etc. În urma scrisorilor trimise de Romfilatelia către instituţii ale statului, muzee, asociaţii filatelice din ţară, se centralizează propuneri pentru a fi analizate de către comisia filatelică. Astfel se stabileşte ce anume va apărea pe timbre: tematică şi imagini. Însă realizarea unei emisiuni filatelice înseamnă foarte multă muncă: de la aprobări la concursuri naţionale de machetare a timbrelor. La ele participă nu numai studenţi din instituţiile de artă specifice, dar şi cunoscuţi machetatori sau chiar artişti plastici consacraţi. Tarifele şi tirajele sunt stabilite de Poşta Română, în funcţie de necesarul pieţei. "Se poate spune că timbrul are valoare de simbol naţional. Pentru a colecţiona timbre sau orice alt obiect de artă, este nevoie de gust pentru frumos, dar poţi colecţiona şi pentru a-ţi înnobila sufletul. Înainte de 1989, timbrul a fost unul dintre puţinele mici obiecte de artă care nu a fost oprit la graniţă", spune Cristina Popescu, director general Romfilatelia. Numărul cumpărătorilor de timbre a scăzut cu 60% din 1989 şi până acum. La aceasta contribuie faptul că azi ne domină era tehnologiei: utilizarea e-mailului, a sms-urilor şi a telefoanelor mobile, dar a scăzut şi numărul colecţionarilor. "Este necesar un marketing cultural aici, dar acesta cere timp şi nu numai. Am constatat - şi ne bucură aceasta - că avem mulţi tineri cumpărători de timbre. Aceasta se vede mai ales la târguri", adaugă Cristina Popescu. În viziunea Romfilatelia, colecţionarea timbrelor de către copii este un mijloc de instruire culturală, de educare a gustului pentru ordonare, păstrare şi selecţie a tematicilor preferate în clasoare, dar şi de dezvoltare a simţului pentru estetică şi frumos. De asemenea, colecţionarea este şi un mijloc concret de investire a banilor de care dispun copiii şi pe care îi vor putea înmulţi în viitor. Pentru adulţi, colecţionarea timbrelor este, potrivit Romfilatelia, un mod practic de informare asupra evenimentelor social-politice importante, de stimulare a simţului de colecţionar, dar şi un mijloc concret de economisire.

Curiozităţi
Prima emisiune de mărci poştale a apărut în Mare Britanie, la 6 mai 1840 (The "Penny Black"), afişând portretul reginei Victoria. Brazilia a fost a doua ţară care a emis mărci poştale, în 1843. Marea Britanie este singura ţară din lume care nu foloseşte un nume pe mărcile poştale, ci afişează portretul monarhului din perioada respectivă. Cea mai scumpă marcă poştală din lume o reprezintă Eroarea de culoare Treskilling-1855 Suedia. Aceasta a fost vândută în 1996 la preţul de 1.429.000 lire sterline. Exemplarul s-a aflat o perioadă în colecţia regelui Carol al II-lea. Cel mai rar timbru este centul British Guyana, din 1856. Există un singur exemplar în toată lumea.

Istoria colecţionarilor
Marca filatelică românească împlineşte anul acesta 148 de ani. Prima serie de timbre de la noi, "Capul de bour", a apărut în 1858 în Moldova, iar apoi, în Principate, în 1862 şi 1864. Prima serie, cea din 1858, este cotată printre cele mai valoroase timbre din lume. Cumpărate cu 27, 54, 81 sau 108 de parale, timbrele din primele emisiuni pot fi vândute acum chiar şi cu două miliarde de lei. În 1891 a fost înfiinţată Societatea Filatelică Română, care a funcţionat în casa preşedintelui-fondator Dimitrie C. Butculescu.

Romfilatelia
Romfilatelia, instituţia specializată în realizarea şi comercializarea produselor filatelice româneşti, a fost înfiinţată cu această titulatură în martie 2001, ca direcţie în cadrul Poştei Române. Înainte de această dată, instituţia a purtat numele de Edipost şi Rompost Filatelia. În ianuarie 2004, statutul Romfilatelia este modificat printr-o hotărâre de guvern, ea devenind societate comercială pe acţiuni, fiind deţinută în proporţie de sută la sută de către Poşta Română. De la această dată, Romfilatelia acţionează ca o societate de sine stătătoare, ea comandând tipărirea de timbre Fabricii de timbre din cadrul Poştei şi comercializându-le apoi Poştei. Timbrele ajung astfel în oficiile poştale, dar pot fi achiziţionate şi din cele opt magazinele filatelice din ţară.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: