Eurotransplant se asteapta la o colaborare cu Romania

- ne spune prof. dr. Gunther Laufer, presedintele Comisiei Europene de Transplant Cardiac

Dupa realizarea primelor prelevari de organe si a primelor transplante, lumea medicala din Romania s-a apropiat mai mult de Occident. Cat de europeni suntem in acest domeniu, a incercat sa ne explice prof. dr. Gunther Laufer, chirurg cardiac la clinica din Innsbruck, Austria si presedintele Comisiei Europene de Transplant Cardiac (Eurotransplant). - D-le profesor, ce inseamna Eurotransplant? - Eurotransplant presupune colaborarea intre mai multe tari in ceea ce priveste donarea si schimbul de organe. Din acest punct de vedere, tarile din Europa de Est nu au reusit sa stabileasca decat legaturi sporadice. Intr-adevar, in Europa functioneaza doua tipuri de organizatii de acest gen. Una presupune intelegeri intre Anglia, Franta si Spania. Din Eurotransplant fac parte Germania, Austria, Slovenia, Belgia si alte state, care se afla in negocieri cu tarile din Europa Centrala si de Est pentru o posibila viitoare colaborare. Austria incearca sa stabileasca legaturi cu tarile din Europa Centrala si de Est, astfel incat o asemenea organizatie sa apara si in aceasta zona. - Care este relatia Romaniei cu Eurotransplant? - Din ianuarie 2002 a fost semnata o intelegere intre Ministerul Sanatatii din Romania si cel austriac in vederea colaborarii pe probleme de transplant cardiac. Prin aceasta intelegere se vor trimite specialisti din Romania la Viena si Innsbruck pentru pregatirea chirurgilor cardiaci de transplant, precum si in domeniul imunologiei, histopatologiei si asistentei ventriculare mecanice. Pana acum au existat colaborari intre clinici, precum cele de la Targu Mures si Timisoara cu Viena. - Ce ar trebui facut pentru ca Romania sa devina membru in Eurotransplant? - Cel mai important lucru intr-un program de transplant cardiac este logistica, alegerea primitorului si nu operatia in sine. Este necesara o organizare complexa. Totul trebuie sa fie bine pus la punct, deoarece un cord recoltat nu rezista decat 4 ore. Trebuie sa ai personal specializat pentru identificarea donatorului, fiind nevoie de o echipa mixta care pune diagnosticul: neurolog, traumatolog, neurochirurg. Apoi, este necesara o evaluare independenta a unui alt medic "dezinteresat" (care nu are legatura cu transplantul) si se stabileste diagnosticul de moarte cerebrala. Ar mai fi nevoie si de educarea posibililor donatori. Deoarece transplantul cardiac trebuie sustinut si financiar, se vor stabili probabil doar cateva centre unde se vor face astfel de interventii. Sunt extrem de costisitoare toate investigatiile si medicamentele post-transplant. Chiar si in Anglia, acest gen de transplanturi nu se mai face decat in 4 centre. - Cat de mare este cererea la transplantul cardiac pentru copii? - Cererea este mai mica decat in cazul adultilor. E si mai dificil de prevazut modul in care se va dezvolta. De aceea, in cazul malformatiilor congenitale se impun, daca sunt necesare, mai multe corectii chirurgicale sau alte tratamente, amanandu-se momentul transplantului pana cand devine adult. Rezultatele sunt cu totul altele in cazul unui transplant la un copil de 7-10 ani, decat la un pacient de 25 de ani. La Viena, din 1986, de cand a inceput programul, s-au efectuat 800 de transplanturi, din care 25 la copii. Fara transplant, 90 la suta dintre ei ar muri in primul an. Datele din registrul international si national arata ca durata medie de viata s-a imbunatatit datorita progreselor medicatiei imunosupresive.