Este adevărat că zahărul provoacă diabet? Şase mituri despre această afecţiune

Internetul este plin de informaţii despre diabet, unele corecte, altele greşite, fără argumente ştiinţifice în spate. Care sunt cele mai frecvente mituri legate de această boală.

Spre exemplu, ideea că zahărul provoacă diabet este greşită. De fapt, nu alimentul ca atare este periculos, ci cantitatea mare de produse dulci consumate, pe care organismul nu o poate utiliza prin transformarea în energie, atât de necesară organismului. Dr. Julieta Cristescu, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, în cadrul Bio-Medica Internaţional, Bucureşti, ne spune cum trebuie judecate aceste idei care apar ca „mituri” despre diabet.

Considerată una dintre cele mai frecvente afecţiuni moderne, diabetul zaharat este tot mai des diagnosticat în ultimii ani, atât în rândul adulţilor, cât şi al copiilor şi adolescenţilor.

Aproape 2 milioane de români au tulburări ale metabolismului glucidic, cu toate repercursiunile aferente acestei afecţiuni, arată rezultatele mai multor studii realizate la nivel internaţional şi naţional.

Aproximativ 11% din populaţia ţării noastre demonstrează o „tendinţă epidemică” a acestei afecţiuni complexe metabolice, potrivit studiului PREDATOR (România). „Afirmaţia nu este întâmplătoare, dacă ne gândim că pentru fiecare pacient diagnosticat cu diabet zaharat mai există încă vreo 5-6 care nu se ştiu că suferă de aceeaşi problemă de sănătate, făcând astfel ca numărul real al pacienţilor diabetici să fie unul mult mai mare, ceea ce este îngrijorător“, atrage atenţia dr. Julieta Cristescu.

Mitul nr. 1. Zahărul cauzează diabet

Auzim adesea asocierea dintre cantitatea de zahăr ingerată şi riscul de apariţie a  diabetului. Însă cât este de adevărată? Specialiştii, prin studii documentate, susţin că nu zahărul în sine duce la creşterea alarmantă a valorilor glicemiei, ci cantităţile mari de alimente dulci ingerate, mai ales dacă persoana în cauză are şi alte probleme de sănătate. „De exemplu, în cele mai multe cauzuri, diabetul are legătură cu moştenirea genetică, ceea ce înseamnă că se manifestă mai ales dacă persoana în cauză are în familie persoane cu diabet sau alte tuburări metabolice.

În timp ce diabetul de tip 1 apare, de regulă, la vârste tinere şi este, de multe ori, moştenit genetic sau declanşat de anumite infecţii (virotice), cum sunt cele care distrug celulele producătoare de insulină, determinând privare de aport de insulină proprie şi care e firesc deci să fie insulino dependent, diabetul zaharat de tip 2, care este insulino-independent la debut de obicei, poate avea cauze genetice, dar poate să fie declanşat de factori ce ţin mult de stilul de viaţă.

Excesul de greutate, nivelul ridicat al tensiunii arteriale, vârsta mai mare de 45 de ani şi sedentarismul sunt doar câţiva dintre factorii de risc care cresc predispoziţia pentru diabetul zaharat”, mai explică dr. Julieta Cristescu.

Mitul nr. 2. În loc de dulciuri, poţi consuma sucuri proaspete din fructe

Alimentaţia sănătoasă recomandată pacienţilor cu diabet este aceeaşi cu cea pe care ar trebui să o urmeze o persoană care nu suferă de această afecţiune. Mai exact, consumul de alimente cu un conţinut redus de grăsimi, a unor cantităţi moderate de „zahăr”, mai bine zis glucide, care nu se absorb rapid în organism sau sare, proteine de calitate, fructe, multe legume, cereale integrale.

„Multă lume spune că este bine să consumi un suc natural, mai ales că este bogat în vitamine şi minerale, nespecificandu-se în ce cantitate. De ce? Dacă ne gândim că pentru a obţine un pahar mic de suc, ajungem să stoarcem două sau trei portocale, sau alte fructe, asta înseamnă, de exemplu, toată cantitatea de glucoză din fruct recomandată pentru 24 de ore şi care depăşeşte efortul organismului pentru a o metaboliza. Şi orice efort fără eficienţă se sancţionează. De aceea, spunem că este mult mai bine să se consume fructul ca atare. Consumat astfel, aduce şi alte beneficii (aliment solid care oferă mai rapid senzaţia de saţietate etc.)”, adaugă medicul diabetolog.

Mitul nr. 3. Insulina poate duce la orbire

Pe lângă faptul că ajută pacienţii să ţină boala sub control, insulina este medicamentul recomandat diabeticilor cu cele mai puţine efecte adverse. Tratamentul în sine nu poate conduce la creşterea în greutate sau la pierderea vederii.

Terapia cu insulină este considerată, de multe ori, ca fiind o „ultimă soluţie” în tratamentul diabetului zaharat, atunci când boala se află într-un stadiu foarte avansat.

Complet greşit, atrage atenţia medicul! „Insulina se recomandă atunci când organismul nu mai are surse proprii de insulină pentru prevenirea complicaţiilor sau atunci când apar complicaţiile, pentru limitarea „ravagiilor” pe care acestea le pot produce. În această etapă, riscul de apariţie a complicaţiilor - cum este orbirea - este mai ridicat si astfel este interpretat greşit că acestea sunt provocate de insulină. Acest risc de complicaţii oftalmologice are legătură cu evolutia afecţiunii în sine, nu cu tratamentul insulinic”, mai spune medical diabetolog Julieta Cristescu.

La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte asocierea dintre insulină şi riscul de creştere în greutate. „Când nivelul de zahăr din sânge este mare, glucoza ajunge în fluxul urinar, ceea ce presupune şi eliminarea mai multor calorii din organism şi se înregistrează scădere, uneori, în greutate (în fazele de debut sau dezechilibru pe parcursul evolutiei). În schimb, atunci când se începe tratamentul cu insulină şi se echilibrează controlul glicemic, caloriile nu se mai pierd astfel din organism, iar pacienţii ajung să consume tot mai multă mâncare, în ideea de a preveni scăderi nedorite ale glicemiei (hipoglicemii) şi să câştige în greutate; important este ca pacienţii să respecte recomandările nutriţionale şi de dozare corectă a insulinei”, recomandă dr. Julieta Cristescu.

Mitul nr. 4. Injecţiile cu insulină sunt dureroase

De regulă, atunci când facem injecţii, simţim durere într-un grad mai mic sau mai mare, iar la unele persoane, neplăcerea se resimte chiar şi a doua zi după înţepare. Dar în cazul injecţiilor cu insulină, lucrurile stau diferit: sistemele de injectare sunt extrem de performante, acele de injectare au devenit din ce în ce mai subţiri şi mici şi au vârfuri conice, care le permit să pătrundă mai uşor în piele. „În plus, se recomandă ca injecţiile cu insulină să fie făcute în zone cu puţine terminaţii nervoase, ceea ce presupune un disconfort foarte mult redus”, mai spune medicul diabetolog. Ştiaţi că, de exemplu, uneori testele pentru verificarea glicemiei din deget sunt mai dureroase decât injecţiile cu insulină?

Mitul nr. 5. Diabeticilor nu le este recomandată mişcarea

Conform unui alt mit, persoanele diagnosticate cu diabet zaharat, considerându-se „bolnave”, nu ar trebui să facă mişcare. Cel mai probabil, mitul a luat naştere ca urmare a asocierii cu nivelul mic de zahăr din sânge (hipoglicemii) şi lipsa de energie pentru o activitate fizică. De fapt, nu există o limitare anume când vine vorba de mişcare în rândul diabeticilor. Iar explicaţia este una simplă: insulina poate face ca persoana să fie mai activă decât de obicei (insulina fiind anabolizantă), ca urmare a acţunii de scădere a nivelului de glucoză din sânge prin tratament. „Mişcarea chiar le este indicată pacienţilor diabetici, pe lângă tratamentul medicamentos şi o alimentaţie cât mai sănătoasă şi echilibrată, fiind chiar un mijloc terapeutic de echilibrare, cu condiţia să fie adaptată unui anumit ritm, personalizată pacientului”, recomandă dr. Julieta Cristescu.

Mitul nr. 6. Dacă ai diabet, înseamnă că trebuie să consumi rar (uneori chiar deloc) carbohidraţi

Într-adevăr, pâinea, cartofii şi pastele se numără printre alimentele care, în concepţia multor pacienţi, „nu fac casă bună” cu diabetul zaharat. Dar asta nu înseamnă că trebuie eliminate în totalitate din alimentaţie, lucru valabil şi pentru multe alte surse de carbohidraţi (de exemplu, mazărea şi porumbul). „Aceste alimente pot să facă parte din dieta persoanei care suferă de diabet, doar că trebuie consumate în cantităţi mici şi poate mai puţin frecvent. Ele trebuie să nu determine o creştere rapidă şi mare a glicemiei, dar fac parte din alimentele recomandate a fi apreciate cantitativ şi luate în calculul raţiei zilnice a alimentaţiei”, mai spune medical diabetolog.

În concluzie, explică medicul, chiar dacă diabetul zaharat a crescut ca frecvenţă, „reţeaua medicală de diabetologi este pregătită să facă faţă nevoilor de pregătire a pacienţilor, care trebuie să abordeze viaţa uneori cu alte repere; dacă pacienţii sunt luaţi în evidenţă în timp util, toate aceste semne de întrebare sunt lămurite prin planul terapeutic, care cuprinde un program bine stabilit de educaţie, astfel încât pacientul, sub îndrumare, să-şi gestioneze corect terapia şi boala. Important este ca populaţia să înţeleagă că trebuie prevenite aceste afectări metabolice, iar dacă se ajunge la boală, să prevină complicaţiile, mai ales complicaţii cardiovasculare”.