Dr. Ovidiu Palea, despre pacienţii diagnosticaţi cu hernie de disc: „Se discută frecvent despre operaţie, deşi nu este necesară“

Dr. Ovidiu Palea, medic primar Anestezie şi Terapie Intensivă & Terapia Durerii.

Hernia de disc este una dintre cele mai des întâlnite cauze ale durerilor de spate, ceafă, braţe şi membre inferioare. Studiile arată că afecţiunea devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.

Un număr de 6 din 10 adulţi de peste 65 de ani, selectaţi şi fără să prezinte simptome, au aflat că au hernie de disc în urma realizării unui RMN. Multe dintre persoanele ce primesc acest diagnostic se sperie deoarece au impresia că este necesară intervenţia chirurgicală, dar, în cele mai multe cazuri, nu este obligatorie. Tehnologia şi progresul medicinei ne asigură acces la opţiuni de tratament din ce în ce mai bune, despre care ne-a povestit Dr. Ovidiu Palea, medic primar Anestezie şi Terapie Intensivă & Terapia Durerii.

Cauzele apariţiei herniei de disc

Coloana este compusă din mai multe structuri, printre care şi discurile aflate între vertebre. Acestea seamănă cu nişte pernuţe rotunde ce funcţionează ca un tampon la stres mecanic şi au o consistenţă ce ne aduce aminte de o saltea (de exemplu). Atunci când învelişul unuia dintre discuri cedează şi se rupe, conţinutul se revarsă în canalul spinal şi poate aplica presiune pe rădăcinile nervoase sau pe măduva spinării, astfel provocând dureri semnificative. Cea mai predispusă zonă la acest tip de traumatism este regiunea inferioară a coloanei, deoarece suportă cel mai mare stres mecanic. 

Dar de ce sunt atât de multe cazurile în care pacientul, deşi are hernie de disc, nu prezintă dureri chiar şi ani de zile? De cele mai multe ori, durerea resimţită este cauzată de inflamaţia nervului, nu neapărat de presiunea mecanică exercitată asupra lui. Rareori se desprind fragmente din conţinutul gelatinos al discului care să migreze apoi în zona nervilor. Pe măsură ce trece timpul, discurile se teşesc sau îşi schimbă uşor poziţia, ceea ce poate provoca fie desprinderea unui fragment, fie apropierea conţinutului discului de nervi, astfel generând dureri majore prin inflamarea nervilor. De aceea, de multe ori, durerea dispare după administrarea de antiinflamatoare, iar intervenţia chirurgicală poate fi evitată.

„Frecvent se discută despre operaţie, deşi nu este necesară! Avem aceste hernii de ani şi ani de zile, în general fără simptome, iar în momentul în care apar crizele, de cele mai multe ori trec prin repaus de doar două-trei zile şi tratament cu antiinflamatoare. De fapt, riscul ca o hernie să se rupă şi să provoace paralizia este extrem de mic. În plus, dacă se rupe un fragment de disc (chiar şi cele mai mari!), acesta nu trebuie scos în lipsa unor simptome severe, deoarece organismul, prin sistemul imun, îl digeră la dimensiuni infime”, ne-a spus Dr. Ovidiu Palea, Anestezie şi Terapie Intensivă & Terapia Durerii.

Metode de tratament

Tratamentul diferă în funcţie de locaţie, severitate, profilul pacientului şi felul în care îi afectează viaţa. Una dintre soluţiile inovative este discectomia endoscopică, procedură medicală unică în ţară, care presupune înlăturarea conţinutului discului revărsat ce apasă pe nervi. Procedura implică anestezie minimă ceea ce înseamnă: o mai bună monitorizare a pacientului în timpul intervenţiei, scăzând astfel riscul de complicaţii de paralizie postoperatorie, nu necesită internare peste noapte, pacientul poate pleca acasă la doar o oră după intervenţie, iar implicit, costurile sunt mai mici. Mai mult, riscul de infecţie este minim - la fel şi sângerarea. Din punct de vedere al recuperării neurologice, viteza de recuperare este mult mai rapidă pentru că pacientul se mobilizează imediat şi poate începe, chiar de a doua zi, programul de recuperare medicală,care este esenţial pentru un succes pe termen lung, deoarece nu se foloseşte bisturiul. Alte opţiuni de tratament sunt epiduroscopia şi vertebroplastiile, în funcţie de patologiile asociate.

„Cu toate acestea, în România, aceste metode de tratament sunt foarte rare, deoarece presupun o altă abordare tehnică, implică multă anatomie radiologică 3D şi au o curbă lungă de învăţare pe un pacient sedat, ceea ce crează un stres în plus pentru chirurg sau intervenţionist”, explică Dr. Ovidiu Palea.