„Vaccinul gripal scade riscul de atac cerebral“, spune dr. Oana Falup Pecurariu, preşedintele Asociaţiei Pro Vaccinare

Vaccinarea gripală întăreşte imunitatea şi pentru lupta cu alte boli, spune medicul Oana Falup Pecurariu FOTO: Shutterstock

Medicul Oana Falup Pecurariu, preşedintele Asociaţiei Române Pro Imunizare, spune că vaccinându-ne antigripal nu ne protejăm doar sănătatea noastră, ci şi pe a celor din jur. Tu te vaccinezi?

Procentul românilor care aleg să se protejeze de gripă cu ajutorul vaccinului a scăzut constant în ultimii ani. În timp ce în sezonul de iarnă 2007-2008, Ministerul Sănătăţii a achiziţionat 3,7 milioane de doze de vaccin, anul acesta, ca şi anul trecut, numărul dozelor achiziţionate a scăzut dramatic, până la doar un milion. De altfel, anul trecut, România a avut o rată de vaccinare de numai 3%. În acest context, am jucat rolul scepticului cu medicul pediatru Oana Falup Pecurariu, de la Spitalul Clinic de Copii Braşov, doctor în medicină şi preşedintele Asociaţiei Române Pro Imunizare.

„Adevărul“: Pentru că toate statisticile noi spun că oamenii sunt tot mai neîncrezători, că a scăzut mult rata de vaccinare de toate tipurile şi mai ales antigripală, m-am gândit să joc rolul de sceptic, iar dumneavoastră să răspundeţi dilemelor pe care le-am întâlnit, în general, la scepticii din jur.

Oana Falup Pecurariu (foto dreapta): Da, îmi place acest joc.

De ce ar trebui eu să mă vaccinez?

Cred că cel mai greu rol este cel de sceptic. E un rol care cere să citeşti foarte mult, ca să poţi să fii sceptic. Egal de mult trebuie să citeşti ca să ajungi să crezi. Eu, jucând rolul celui care trebuie să convingă, aş ridica două probleme. Unu: cui se datorează faptul că în ultimii, să spunem, 40-50 de ani, nu am mai văzut niciodată poliomielita, de care ştim cu toţii că se murea până aproape după război. Şi al doilea lucru: de ce, deşi ştiinţa medicală a evoluat atât de mult şi suntem atât de mult în procesele de cercetare, singurul program care cu adevărat şi-a dovedit eficienţa din punctul de vedere al sănătăţii publice, afectând toată populaţia, a fost programul de vaccinare. Partea de scepticism există şi este firesc să existe în noi, pentru că suntem oameni de când Jenner a făcut prima injecţie împotriva variolei (n. r. Edward Jenner este creatorul vaccinului contra variolei). Cred că de-atuncea ne-a fost frică şi continuăm să trăim cu această temere dacă facem bine. Ne putem teme pentru noi, pentru că suntem propriii noştri stăpâni. Dar dacă ne dăm jos din papucii noştri, eu cred că, nevaccinându-ne, punem în pericol nu numai pe noi, ci şi pe cei din jurul nostru. Vaccinarea este, în sine, un subiect extrem de sensibil, dar eu nu cred că dacă ne gândim la ea aşa cum este ea, la ceea ce a făcut bun vaccinarea, putem să ne îndoim de ea. Putem să ne gândim în orice variantă dorim. Putem să ne gândim că acuma stăm împreună şi peste cinci minute o să cadă o cărămidă în cap sau se termină calendarul maiaş. Şi tot o formă de scepticism este şi asta. Eu sunt sceptică, la rândul meu. Am şi eu scepticismele mele, evident. Dar eu cred, mai degrabă, că nu suntem sceptici. Cred că uneori ne place acest gând că punem în balanţă beneficii versus riscuri. Cred că ăsta e mai degrabă un joc al nostru cu noi înşine. Pentru că, dacă ne uităm la noi înşine, trebuie să recunoaştem toţi cei prezenţi, indiferent din ce colţ al lumii am fi, că suntem aici astăzi şi datorită vaccinării. Că poate nu am fi.

Vorbind strict de vaccinarea gripală, de ce ar trebui să o facem?

Gripa ne afectează pe toţi. Nu cunoaşte graniţă, nici din punct de vedere al popoarelor, nici din punct de vedere al confortului economic al populaţiei. Nu face distincţii între omul sărac şi omul bogat. În general nu fac distincţii din astea nici virusurile, nici bacteriile. Să ne amintim că gripa a omorât în 1918 mai mulţi oameni decât a omorât primul Război Mondial la un loc şi se pare că cel puţin tot atâţia câţi a omorât cel de-al doilea Război Mondial. De la ea citire au pornit marile studii de vaccinare din lume. Ea a făcut ravagii în 1918, a făcut ravagii şi în anii ’50. Dar a făcut ravagii şi ultima pandemie, de care nimeni nu a pomenit. Au fost 16.000 de decese notate de OMS.

Vă referiţi la gripa porcină?

Da, la gripa porcină, din 2009-2010. Au murit oameni. Că nu au murit neapărat din vecinătatea noastră, tot în viaţă umană se măsoară.

Şi OMS-ul a ieşit atunci, imediat după isteria cu gripa porcină şi a spus că, într-adevăr, s-a exagerat.

OMS-ul a spus că a luat toate măsurile de precauţie. Şi poate tocmai datorită acestor măsuri de precauţie, că au fost atât de bine organizaţi în ceea ce priveşte pandemia, au fost atât de puţine decese. Ştiţi, întotdeauna ar trebui să vedem partea plină a paharului. Dacă OMS-ul stătea cu braţele încrucişate, ştiind că se pregăteşte o pandemie, adică între ghilimele ştiind, că n-ai de unde să ştii, deci bănuind că se pregăteşte o pandemie, am fi arătat OMS-ul cu degetul şi-am fi spus „Uite, vezi? Poate că ştiau şi nu ne-au spus“. Ei s-au pregătit, au vaccinat populaţia. Aş vrea doar să vă gândiţi. În anul 1900, stră-străbunicii noştri apucau să se ducă din oraşul lor până la Bucureşti, în medie, cam de patru ori în viaţa lor. Prin anii ’20, bunicii noştri se duceau, în medie, de vreo două ori în viaţa lor, la Paris. De câte ori înconjurăm noi Globul astăzi? Cu câte mii de persoane necunoscute venim în contact? Din nefericire pentru noi, suntem locuiţi de bacterii şi de virusuri, inclusiv de virusul gripal. Contrar a ceea ce credem noi, nu ei sunt accidentul în viaţa noastră, ci noi cred că suntem accidentul în viaţa lor. Gripa, gândiţi-vă ce neplăcut e să stai bolnav de gripă în pat. Cele trei zile, că atât vrem să ne gândim la gripă. Dar trei zile ai 40 de grade, nu-ţi vine să faci nimic, doreşti să te lase toţi în pace, arunci telefonul, doreşti să mori cu zile, tremuri tot şi când nu tremuri eşti tot transpirat, toţi muşchii te dor, te simţi o legumă. Deci trei zile în care eşti nesuferit pentru cei din jurul tău. Fără să vorbim că eşti o bombă ambulantă de virus. Nu suntem mai presus de boala numită gripă. Deşi noi ne gândim că gripa începe din noiembrie-decembrie, până prin martie, şi poate scăpăm, ne fofilăm şi o ratăm. Se pare că nu chiar o ratăm. Pentru că sunt şi forme uşoare şi cam toţi o facem.

„Ce dovezi ai că imunitatea ta e puternică?“

Cam toţi o facem? Chiar dacă nu avem dureri musculare şi toate celelalte simptome?

Cam toţi o facem de câteva ori în viaţă, nu într-un sezon. Dar ne poate afecta şi dacă vă uitaţi pe statisticile OMS-ului, vezi trendul gripei şi cum merge. Acum afectează emisferă nordică, cei sudici sunt afectaţi în perioada verii noastre, că la noi e iarnă şi se schimbă. Ea este cu noi, dacă vreţi. Partea, să spunem, neplăcută a gripei. Bun, deci nu vrem să ne vaccinăm, nici nu credem că facem gripă, suntem mai presus de această treabă. Gripa este o cale de a lăsa să pătrundă libere bacteriile şi predispune la complicaţii. Sunt nişte studii făcute de finlandezi, care sunt o populaţie foarte cuminte, foarte civilizată, ei se vaccinează, sunt înregimentaţi în studii, sunt urmăriţi prospectiv... Au făcut nişte studii paradoxale. Au vaccinat antigripal populaţia mică, care la noi toată lumea zice că nu trebuie vaccinată. CDC-ul american spune clar în reglementările lor că trebuie vaccinată toată populaţia, începând de la şase luni. Ei bine, finlandezii au vaccinat conform acestor recomandări şi-au constatat că a scăzut numărul otitelor la copiii vaccinaţi antigripal cu 30%. Ei urmărind un cu totul alt obiectiv. Sunt studiile profesorului Terho Heikkinen şi ale lui Olli Ruuskanen.

Nu e un singur studiu, sunt mai multe. Aceşti doi profesori sunt consideraţi, de altfel, virusologi specialişti în partea de infecţii de tract respirator. Nici nu vorbim de pneumonii, de cum scade vaccinul gripal incidenţa pneumoniilor şi a complicaţiilor lor la populaţia adultă. Vorbim despre copii, la care otita este încă pe primul loc. Pe locul al doilea vin de-abia pneumoniile, bacteriemiile, meningitele şi-aşa mai departe. Dar te doare chestia asta, ca părinte te doare. Astea sunt o parte din dovezi.

De asemenea, foarte puţină lume ştie că în lume există nişte studii care-au arătat că la cei vaccinaţi antigripal scade incidenţa accidentelor vasculare cerebrale. Sunt câteva studii. Şi, citind un rezumat de la un astfel de studiu, m-am gândit ce interesant ar fi dacă cineva ar avea curiozitatea să vadă la adulţi, la o populaţie cuminte, care s-a vaccinat anual şi pe care o ai în circumscripţia ta, să vezi câţi dintre ei au făcut sau nu au făcut AVC.

Trăim în nişte mituri ale gripei. Unul este că pot să nu mă vaccinez, că oricum sunt tânăr şi sănătos. Singura necunoscută a acestei părţi este cum stai cu sistemul tău imunitar. Adică, eşti sigur că timusul tău sau funcţia ta imunitară, ca să vorbim aşa, funcţionează la parametri optimi? Şi cum poţi fi aşa de sigur? Ai vreo dovadă?

Nu e o garanţie faptul că nu te-ai mai îmbolnăvit de multă vreme, de exemplu?

Poate că te-ai îmbolnăvit şi-ai avut o formă uşoară sau asimptomatică de boală. Ţi-a curs nasul câteva zile.

Şi asta nu este o dovadă că imunitatea ta a luptat şi că, deci, ai o imunitate bună?

Poţi s-o iei pe ambele părţi, dar în faţa gripei, aşa, cu adevărat, lucrurile nu stau chiar aşa. Ceea ce mie mi se pare într-adevăr îngrijorător este faptul că cred că ar trebui să existe un program de educare al populaţiei, chiar şi a scepticilor. Şi asta cred că ar trebui să fie o conlucrare foarte apropiată între mass-media şi partea medicală. Adică să-i înveţe cu adevărat despre ceea ce înseamnă gripă, ceea ce înseamnă cost-beneficiu vaccinare sau cost-beneficiu boală. Gripa ne afectează. Ne afectează că nu ne ducem la serviciu când sutem bolnavi de gripă, ne afectează că la trei zile după noi se îmbolnăvesc copiii noştri. După care se-mbolnăvesc bunicii, care, dacă nu i-am vaccinat, se îmbolnăvesc şi se recuperează foarte greu. Copiii lipsesc de la şcoală. E ca un tăvălug. Eu cred că toate aceste lucruri ar trebui vorbite împreună onest. Şi se va vedea că, de fapt, toate studiile din lume atestă şi confirmă că avem nişte beneficii de pe urma vaccinării. Că ne simţim mai bine. Că, poată că stimulând sistemul imunitar în mod repetat prin vaccinare facem mai mult decât o stimulare împotriva gripei. Probabil că îl obligăm să lupte mai bine şi împotriva altor virusuri înrudite. Şi nu numai atât: ne protejează şi de coinfecţii. La ora actuală, se vorbeşte mult despre coinfecţii: viro-virale/viro-bacteriene. Virusul gripal, în asociere cu alte virusuri accentuează simptomatologia gripei şi lasă cale liberă bacteriilor.

Cum ar fi?

Rinovirusurile sunt un exemplu. Şi multe altele, metapneumo, în fine, sunt nişte discuţii legate de ele. Sunt nişte ongoing studies (studii în curs de desfăşurare) foarte interesante, făcute de Octavio Ramilo despre coinfecţiile viro-virale şi viro-bacteriene. Şi s-a dovedit că există nişte legături. Virusul gripal iubeşte pneumococul, de exemplu. De asemenea, virusul gripal este un iubitor al stafilococului, care, deşi noi credem că trăieşte altundeva, el trăieşte pe corpul nostru. Din nefericire, doar cei care trăiesc sub un clopot de sticlă nu-l au, în rest, cu toţii îl avem.

Şi asta ce înseamnă? Că atunci când avem gripă, stafilococul se întoarce împotriva noastră?

Da, pentru că atunci când avem gripă noi suntem cu un sistem imunitar prăbuşit şi care luptă pe o parte, există riscul ca acest stafilococ, dintr-un prieten al nostru, să ne devină chiar un duşman. Şi probleme pe care aparent le ţinem sub control se pot exacerba. Deci de la un coş minuscul să avem un furuncul, de exemplu. Cred că este îngrijorător faptul că nu ne mai vaccinăm, sincer.

Dar chiar aţi constatat şi dumneavoastră acest lucru? Că nu ne mai vaccinăm?

Nu, eu nu am observat asta. Vedeţi, asta e, din nou, o întrebare individualizată. Eu cred că depinde foarte mult de felul în care comunicăm. Informaţia trebuie să ajungă corect la urechile pacientului. Trebuie să fie o informaţie clară. Pacientul are, ca şi scepticul din dumneavoastră, nişte dileme cărora trebuie să le răspunzi. La rândul lui, pacientul are o experienţă şi-un istoric personal, care, uneori sunt în favoarea ta, alteori este în defavoarea ta. Pentru că noi suntem un popor interesant, dar plin de contradicţii. Noi suntem mai înclinaţi să ne credem vecinii de bloc decât doctorii. Deşi săracul doctor are în spatele lui ani îndelungaţi şi de învăţat, şi de carte, şi de experienţă.

Finalmente, tot ceea ce contează este să ai o majoritate, un cvorum, acesta este cuvântul. Pentru vaccinare, cvorum înseamnă 75-80%. 20% pot să nu se vaccineze, pentru că proporţia mare de populaţie vaccinată îi protejează indirect pe ceilalţi.

Dar porniţi de la premisa uşor idealistă că toţi medicii cred că e bine să te vaccinezi. Nu ar trebui să existe un program de educaţie şi în această direcţie, a medicilor?

Cred că marea majoritate a doctorilor, cel puţin pediatrii, sunt foarte convinşi, infecţioniştii, nici nu mai vorbesc, de rostul vaccinării. Şi microbiologii, cred, dar şi epidemiologii şi medicii de familie. Doctorii care lucrează efectiv şi ştiu exact cum merge treaba, cei care au văzut beneficiul vaccinării, mai ales cei mai în vârstă decât mine, pe ei nu mai ai cum să-i declini şi să-i duci pe partea de scepticism. Pentru că ei au văzut cât de bine e, dacă vreţi, cât de confortabil e să ai populaţie vaccinată. Într-o lume ideală, mi-ar plăcea să fie 20 de sceptici care să lucreze cot la cot cu noi şi să vedem câte din nasurile care curg din octombrie până în aprilie sunt libere de virusuri.

Ca să-mi intru din nou în rolul de sceptic, nasul nu curge doar din cauza gripei, nu-i aşa?

Curge şi din alte cauze, dar curge şi din cauza unor alte virusuri înrudite, rinovirusurile, metapneumovirusurile...

Dar acestea răspund la vaccin?

Culmea e că vaccinul antigripal are un impact pozitiv asupra evoluţiei acestor infecţii. Spuneţi-mi, credeţi că am putea să ne încălţăm toate cu acelaşi pantof? Ceea ce vă pot confirma eu, din ceea ce facem la Braşov, la Spitalul Clinic de Copii, este că avem gripă. Şi o să publicăm, sperăm, o lucrare anul care vine, cu colectivul de la Milano, care ne-a lucrat probele pe pneumoniile alveolare. Avem şi virusul respirator sinciţial şi avem şi rinovirusuri.

Care sunt efectele adverse reale

Există riscul să orbeşti după ce faci vaccinul gripal? Am avut chiar noi în ziar un reportaj despre o tânără care şi-a pierdut vederea după ce a făcut vaccinul gripal.

Sunteţi sigură? Nu avea nicio afecţiune? Trecând peste partea de spectaculos, era interesant de văzut dacă acest copil avea o suferinţă premergătoare. Medicii de familie şi pediatrii fac nişte examinări anuale, îl verifică şi ar trebui să ştie dacă are alte afecţiuni. Copiii se duc la medic regulat. Se poate întâmpla orice, toate medicamentele din lumea asta au efecte adverse. Şi dacă e numai un caz la o sută de milioane, el există. În Turcia, la Congresul de la Istanbul, unde s-au reunit toate Societăţile de Pediatrie europene, americanii au venit şi au prezentat sistemul de urmărire a efectelor adverse ale vaccinării – VAERS, Vaccine Adverse Effects Report System. Acesta este un sistem independent, este accesat tot timpul de părinţi. Americanii au vrut să vadă care este riscul de evenimente adverse pentru fiecare vaccin în parte, care este riscul la o populaţie de milioane de copii. Pe ei îi interesa foarte tare partea de convulsii date de vaccinul rujeolă-rubeolă-oreion, care a provocat şi la noi discuţii. Şi au constatat că, faţă de folclor, riscul era de zece mii de ori mai mic. Acest studiu a fost făcut raportat la părinţi, nu la medici, ca să poţi să zici că au avut vreun interes. Pe urmă, acum citeam un studiu legat de diferitele efecte adverse ale vaccinării per ansamblu. Şi s-a constatat că riscurile sunt de vreo 2.500 de ori mai mici decât se presupunea din folclor.

Cum se explică faptul că nu ne vaccinăm, dar luăm atât de multe medicamente?

România este un mare consumator de antibiotice. Dacă ar fi să facem un chestionar în jurul nostru, majoritatea au luat, cel puţin o dată anul ăsta augmentin, un clacid sau o cifloproxacină. Avem o rezistenţă la antibiotice crescută la cer. E un alt paradox. Dorim să ne îmbolnăvim ca să luăm antibiotice, în condiţiile în care am putea să ne vaccinăm şi să nu luăm antibiotice. Adică este şi mai ieftin. Nu ne gândim decât la un lucru: că într-un caz la o sută de milioane de vaccinări poate să se întâmple ceva, orice reacţie adversă. Deci suntem dispuşi să luăm un antibiotic, la care se ştie că putem face diaree, alergie, vărsături, greaţă, creşterea indirectă a gamma GT-ului (n. r. – enzime hepatice al căror nivel creşte atunci când ficatul suferă). Ne asumăm toate aceste lucruri, nici nu citim prospectul, de fapt. Preferăm aceste lucruri şi dăm cu piatra în orice vaccin.