Ce antibiotice au devenit inutile

Ce antibiotice au devenit inutile

În curând, medicii nu vor mai avea tratamente eficiente împotriva bacteriei care provoacă gonoree, a semnalat la începutul acestei luni Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Dar nu numai această afecţiune bacteriană reprezintă un pericol de netratat mai ales în România. Conf. dr. Gabriel Popescu, consilier în Ministerului Sănătăţii, a explicat la Adevărul Live cum ne putem proteja de astfel de infecţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

România înregistrează cea mai mare rată de rezistenţă la mai multe antibiotice de primă recomandare în tratarea unor infecţii periculoase, cum sunt cele cu stafilococul auriu, cu Streptococcus pneumoniae, cu Klebsiela pneumoniae. Acestea sunt concluziile din raportul pe 2014 al Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC), făcut public la sfârşitul anului trecut.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii lansează semnale de alarmă privind răspândirea tot mai mare a bacteriei Neisseria gonorrhoeae, responsabilă cu instalarea gonoreei, rezistentă la antibioticele clasice.

Infecţiile din spitale, majoritatea rezistente la tratamentele clasice, sunt o mare problemă în România, scoasă la iveală mai ales după tragedia din Clubul Colectiv.

Despre toate acestea, dar şi despre speranţele de tratament, despre soluţiile de stopare a răspândirii infecţiilor rezistente şi despre modurile în care ne putem proteja ne vorbeşte conf. dr. Gabriel Popescu, autorul „Ghidului Angelescu de terapie antimicrobiană“ şi consilier în Ministerului Sănătăţii, la Adevărul Live de la ora 14.00.

Lucrurile se schimbă extrem de repede în patologia infecţioasă, e vorba despre infecţiile provocate de bacterii şi rezistenţa acestor bacterii la antiobiotice. „Eu rămân la ideea că putem încă trata infecţiile cu antibioticele potrivite. Asta nu reduce intensitatea semnalului de alarmă şi anume că a folosi antibioticele în mod eronat sau abuziv accelerează procesul de tocire a lor“.

Gonoreea a devenit rezistentă la o serie de antibiotice de primă mână şi România nu se poate considera o zonă ferită de această rezistenţă. Rămân însă soluţii de administrare injectabilă de antibiotice petru această infecţie.

E bine însă că apar astfel de alerte pentru că, de multe ori, se începe tratamentul unei infecţii fără a şti agentul patogen care a provocat-o. Şi atunci trebuie să ai o orientare la ce sunt rezistente bacteriile în zona ta geografică. Cu alte cuvinte, de multe ori, tratăm cu arme un inamic pe care nu-l cunoaştem.

Atunci când într-o infecţie sunt implicaţi mai mulţi germeni cu rezistenţă variabilă la antibiotice ar trebui să ştim exact care e implicat la un anumit pacient şi mai ales tulpina respectivă bacteriană la ce e sensibilă.

La infecţiile ginecologice sau urinare e nevoie şi nu e să facem astfel de investigaţii. În infecţiile urinare care se manifestă fără febră, fără frisoane – cistită provocată de E coli - tratamentul se face imediat, fără să fie nevoie să aşteptăm rezultatul unei uroculturi.

Noi, oamenii suntem populaţi, convieţuim cu foarte multe bacterii. Avem de 10 ori mai multe celule de bacterii decât celule umane propriu-zise. Nu toate aceste bacterii ne sunt inamice, în orice moment.

Antibioticele sunt complet diferite dintr-un punct de vedere de celelalte medicamente. Ele au, spun eu, o „vocaţie socială“. În sensul că, administrând antibiotice unei persoane poţi selecta germeni rezistenţi  pe care aceasta printr-un strâns de mână, printr-un tuşit, prin folositul în comun a grupurilor sanitare să îl dea mai departe celor din jur. Şi aşa, folosind antibiotice la o singură persoană să răspândeşti germeni rezistenţi la mai multe persoane.

Revenind la E coli – a fost emisă de SUA la începutul acestui an o avertizare de rezistenţă la colistin, un antibiotic de salvare a ultimei speranţe la infectarea cu anumite bacterii gram negative rezistente la aproape toate celelalte antiobiotice. Când apare o astfel de rezistenţă şi, mai ales, când acel mecanism de rezistenţă e uşor de transmis de la o bacterie la alta este un motiv foarte mare de îngrijorare. Au mai fost semnalate astfel de rezistnţe a unor tulpini de E coli la colistin şi în anii anteriori în diferite zone, ce s-a constatat însă în ultimul an este această transmisibilitate mai uşoară a mecanismului de rezistenţă între bacterii din cauza unor modificări genetice mai uşor transmisibile.

Determină infecţii urinare, la nivelul abdomenului, colecistite, infecţii în jurul tubului digestiv, uneori şi septicemii.

Cele două direcţii din care se ajunge la rezistenţa la antibiotice sunt, cum spuneam consumul de antibiotice – România e printre ţările fruntaşe la consumul de antibiotice la mia de locuitori cu 700.000 de români care au luat în medie, într-o zi, antibiotice, în 2014. Este de precizat că datele vin de la pacienţi cu septicemii internaţi în spital şi ne putem gândi la transmiterea în spital, de la un pacient la altul. Aşa încât se cumulează cei doi factori de care aminteam mai devreme.

În spital, atât pacienţii cât şi rudele care vin în vizită pot să contribuie la acest proces de transmitere de germeni de la o persoană la alta. De aici şi obligaţia de a purta halat, de a te splăla pe mâini la ieşirea din salon pentru că mâinile sunt cele care duc cel mai uşor bacteriile dintr-o parte în alta. Nu întotdeauna aceste bacterii determină infecţii. Ele pot doar să colonizeze şi de aceea o persoană cu o stare de imunitate normală poţi să duci pe tegumente, pe obiectele care-ţi aparţin aceşti germeni către altcineva.

În statele dezvoltate 5-7% din pacienţii care au ieşit din spital dezvoltă imediat în perioada următoare o infecţie nosocomială.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările