De ce s-a triplat numărul cazurilor de boli ale tiroidei
0
HORMONI Statisticile arată că, în ultimii ani, numărul de cazuri noi de persoane cu boli tiroidiene a crescut. Una dintre explicaţii este aceea că metodele de diagnostic precoce s-au îmbunătăţit. Dincolo de acest aspect şi de zestrea genetică, este vorba, însă, şi despre stilul nostru de viaţă: despre stres, despre expunerea la noxe, la alergeni alimentari sau de alt tip, care suprasolicită tiroida, declanşând boli care mai pot fi doar controlate
Glanda tiroidă este un organ mic, de doar 20 de grame, situat pe linia mediană a gâtului, la jumătatea inferioară. „Deşi mică, hormonii pe care această glandă îi secretă sunt esenţiali pentru creştere şi metabolism şi au un impact direct asupra tuturor funcţiilor corpului uman, printre care frecvenţa cardiacă, nivelul colesterolului, greutatea corporală, energia, contracţiile musculare şi relaxarea, textura pielii şi a părului, motilitatea intestinală, fertilitatea, memoria şi dispoziţia“, enumeră dr. Liana Corina Faur, medic specialist endocrinolog la Clinica Polisano.
Buna funcţionare a tiroidei determină starea noastră de bine. Un dezechilibru al acesteia ne poate face să ne simţim obosiţi zile la rând, irascibili, anxioşi, depresivi. „De aceea, este esenţial ca pacienţii să meargă la medicul specialist încă de la primele semne că energia lor, starea generală de bine sau puterea de concentrare încep să scadă. Românii trebuie să accepte că este normal să se simtă bine“, atrage atenţia prof. dr. Corin Badiu, medic primar endocrinolog, şeful Secţiei clinice de endocrinologie III, de la Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon“ din Bucureşti, preşedintele Societăţii Române de Psihoneuroendocrinologie.
Stresul, principalul factor nociv pentru tiroidă
Cauzele afecţiunilor tiroidiene sunt, în mare parte, necunoscute. Însă numărul cazurilor diagnosticate a cunoscut o creştere spectaculoasă în ultimii ani, în România cel puţin. Astfel, dacă în 2010, erau înregistrate 35.439 de cazuri noi de boli tiroidiene, în 2016, au fost depistate de trei ori mai multe, respectiv 83.413, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică din decembrie 2017.
„Statisticile confirmă faptul că, în ultimii ani, numărul de noi cazuri de boli tiroidiene, inclusiv de tiroidită cronică autoimună a crescut. Pe de o parte, acest lucru este urmarea stilului de viaţă al românilor. Expunerea la stres, la diverse noxe, la alergeni alimentari sau de altă natură duce la suprasolicitarea tiroidei, glandă endocrină care reacţionează la diverse stresuri. De altfel, stresul este principalul factor declanşator al tiroiditei cronice. Să nu uităm însă că şi amprenta genetică joacă un rol important“, explică conf. dr. Loreta Păun, medic primar endocrinolog .
Un alt motiv al creşterii numărului de cazuri este îmbunătăţirea mijloacelor de diagnostic precoce al afecţiunilor tiroidiene, creşterea accesibilităţii testelor hormonale şi a mijloacelor imagistice, adaugă conferenţiarul.
Bolile autoimune sunt cele mai frecvente cauze ale disfuncţiei tiroidiene. „Afecţiunile autoimune sunt cauzate de proteine anormale – numite „anticorpi“ – şi de celule albe din sânge care stimulează sau deteriorează glanda tiroidă. Boala Basedow-Graves şi tiroidita Hashimoto sunt două exemple. Prima afectează aproximativ 1 din 100 de persoane, în timp ce a doua este mai frecventă, incidenţa ei crescând odată cu vârsta“, afirmă dr. Liana Corina Faur.
Anticorpii distrug tiroida ducând la hipotiroidie
„Tiroidita cronică autoimună – cunoscută şi ca tiroidită Hashimoto – este una dintre cele mai frecvente boli endocrine, afectând până la 10% din populaţie. Prevalenţa ei este mult mai mare la femei, raportul fiind de 7 la 1, comparativ cu bărbaţii“, afirmă dr. Corina Neamţu, medic primar endocrinolog la Columna Medical Center.
Responsabili de apariţia tiroiditei autoimune sunt anticorpii antitiroidieni. „Este o afecţiune cauzată de producerea de către organism a unor anticorpi antitiroidieni, respectiv a unor substanţe care luptă împotriva glandei tiroide“, spune conf. dr. Loreta Păun. În timp, aceşti anticorpi duc la distrugerea glandei, care nu mai secretă cantităţi optime de hormoni, ceea ce duce la instalarea simptomelor de hipotiroidie.
„Hipotiroidianul este, în general, un pacient depresiv, care se mişcă şi vorbeşte încet, este somnolent şi friguros. Pielea în hipotiroidie este aspră, uscată, groasă, rece, unghiile se rup, părul este lipsit de strălucire şi cade uşor“, precizează conf. dr. Păun. Alte semne sunt bătăile cardiace rare. „Respiraţiile sunt, de asemenea rare, iar pacientul este constipat. Din cauza edemului generalizat – mixedem – impresia este de creştere în greutate, iar faciesul are aspect «în lună plină», cu pleoape groase, edemaţiate şi privire ştearsă, dând aspect adormit, somnolent“, completează medicul endocrinolog.
Se adaugă durerile şi rigiditatea articulară, sângerările menstruale abundente şi prelungite, tulburările de memorie şi de concentrare. Formele care se manifestă şi prin apariţia „guşii“ pot da simptome de disconfort cervical, durere, sensibilitate şi tensiune în regiunea cervicală, adaugă dr. Corina Neamţu.
Ce analize sunt decontate de stat
Pentru diagnosticul tiroiditei autoimune cronice se dozează în sânge anticorpii antiperoxidază – ATPO, ale căror valori sunt crescute. Dozarea hormonilor tiroidieni, respectiv T3, triiodotironină, şi T4, tiroxină, precum şi a TSH-ului, tireotropina sau hormonul de stimulare tiroidiană, completează diagnosticul. „Aceştia aduc informaţii despre funcţia tiroidiană, iar ecografia de tiroidă aduce detalii despre modificările morfologice la nivelul glandei – mărire de volum, micşorare sau noduli tiroidieni“, explică conf. dr. Loreta Păun.
În acest moment, prin intermediul medicului de familie, se pot efectua în regim de gratuitate pentru pacienţii asiguraţi numai TSH şi FT4 - tiroxina liberă, în timp ce ATPO, doar la medicul endocrinolog sau în cadrul secţiilor de endocrinologie din spitale, în regim de spitalizare continuă sau de zi.
Tratamentul începe când apare disfuncţia tiroidiană
Cât priveşte tratamentul, acesta se instituie atunci când apare insuficienţa de sinteză a hormonilor tiroidieni, şi constă în administrare de hormoni tiroidieni. „În prima fază, această insuficienţă se traduce biochimic prin creşterea moderată a TSH, cu menţinerea unui nivel normal al hormonilor tiroidieni. Odată cu progresia bolii, nivelul acestora va scădea sub limita normală. Simpla prezenţă a anticorpilor, în condiţiile profilului hormonal normal, nu impune iniţierea tratamentului substitutiv. Totuşi, la femeile tinere care doresc să rămână însărcinate este necesară monitorizarea atentă a funcţiei tiroidiene, ele având valori-ţintă ale TSH mai mici, comparativ cu ceilalţi pacienţi“, completează dr. Neamţu.
Tiroida bolnavă afectează şi celelalte organe
Tulburările glandei tiroide nediagnosticate cresc riscul de boli cardiovasculare, osteoporoză, infertilitate, iar copiii pot avea deficienţe în dezvoltarea sistemului nervos şi a celui osos. „Anticorpii antitiroidieni afectează practic numai ţesutul tiroidian, dar, adesea, bolile autoimune se asociază şi, pe lângă ATPO, corpul poate sintetiza autoanticorpi împotriva altor ţesuturi şi organe. În plus, atunci când funcţia tiroidiană se deteriorează, lipsa de hormoni tiroidieni are consecinţe practic asupra tuturor sistemelor: cardiovascular, respirator, digestiv, urinar, reproducător şi nervos“, avertizează conf. dr. Loreta Păun, medic primar endocrinolog, care invită pacientele să-şi facă un control de specialitate mai ales dacă au manifestări care le dau de gândit.
„Ignorată terapeutic, hipofuncţia tiroidiană care apare în cursul bolii autoimune tiroidiene poate leza diferite funcţii şi organe“, întăreşte dr. Corina Neamţu. Poate apărea guşa sau se pot forma nodulii, ca urmare a stimulării cronice a tiroidei afectate, poate creşte riscul de boală coronariană prin creşterea nivelului colesterolui „rău“ (LDL) sau prin acumularea de lichid în pericard. Sistemul nervos central poate fi şi el deteriorat ducând la apariţia depresiei, a oboselii cronice şi a deficitului de concentrare.
Tiroidita autoimună se poate asocia cu alte boli autoimune endocrine, cum sunt diabetul zaharat de tip I, boala Addison, hipoparatiroidismul – sau neendocrine, precum vitiligo, lupus eritematos sistemic, anemie pernicioasă, poliartrită reumatoidă, boala celiacă, boli inflamatorii intestinale, miastenia gravis, scleroză multiplă, enumeră dr. Corina Neamţu. „Totuşi, numai 10-14% din pacienţii cu tiroidită autoimună asociază şi o altă boală autoimună.“
Sfaturi de viaţă pentru bolnavii de tiroidă
Majoritatea pacienţilor primesc diagnosticul de tiroidită ca pe unul implacabil – o boală cronică, incurabilă. „Este, într-adevăr, o boală cronică, dar, în condiţiile tratamentului şi ale unei monitorizări adecvate, nu afectează calitatea şi durata vieţii“, menţionează dr. Corina Neamţu.
Potrivit acesteia, există anumite studii care au arătat că alimentaţia fără gluten ar reduce nivelul autoanticorpilor şi ar creşte durata fazei nonterapeutice. „Însă aceste studii nu au putere statistică mare şi nu sunt acceptate unanim. Suplimentele cu seleniu au demonstrat că pot reduce nivelul de autoanticorpi la 40% din subiecţi. Vitamina D este unanim recunoscută ca imunomodulatoare, şi cum deficitul ei este întâlnit la peste 80% din români, este adecvată suplimentarea cu vitamina D“, adaugă medicul endocrinolog.
Cei care au în familie cazuri de boli tiroidiene – în special tiroidită – ar trebui să facă un control endocrinologic de rutină. „Pentru cei care au deja boala diagnosticată, dar funcţia tiroidiană este normală, recomand monitorizare periodică la şase luni. Cei aflaţi sub tratament cu hormoni tiroidieni ştiu că doza variază în funcţie de anotimp şi condiţiile de viaţă. Nu în ultimul rând, pacientul cu tiroidită trebuie să evite stresul şi să aibă un stil de viaţă cât mai sănătos“, recomandă conf. dr. Loreta Păun.
O alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, un stil de viaţă activ, evitarea excesului de alcool, a fumatului sunt sfaturi generale care ameliorează majoritatea disfuncţiilor. La toate acestea, însă, trebuie să adaugăm şi vizitele regulate la medicul endocrinolog şi respectarea întocmai a conduitei medicale recomandate.
Factori declanşatori ai tiroiditei
Ca şi în alte boli autoimune, nu există un singur factor declanşator, ci mai mulţi. Sexul feminin – femeile sunt mai frecvent afectate comparativ cu bărbaţii; vârsta – boala poate apărea oricând, inclusiv la copii, dar cel mai des apare la vârstă medie; factorii genetici – riscul de apariţie a bolii e mai mare la persoanele cu părinţi sau fraţi cu boală autoimună tiroidiană sau cu alte boli autoimune; coexistenţa altor boli autoimune ca poliartrita autoimună, lupusul, diabetul zaharat de tip I; expunerea la radiaţii externe.
E bun sau nu iodul pentru bolnavii de tiroidă?
În ultimii ani, există o adevărată conspiraţie împotriva utilizării iodului în sare şi în suplimente, nesusţinută de argumente ştiinţifice, este de părere dr. Corina Neamţu. „Suplimentarea cu iod există încă din anii 1950. Iodul este o componentă importantă a hormonului tiroidian, deci pentru sinteza sa, iodul alimentar este esenţial.“
Potrivit dr. Corina Neamţu, aportul normal de iod este de 150-200 de microgame pe zi. „Peste acest raport, la nivelul intestinului, apare un fenomen de saturaţie, ceea ce va face ca excesul de iod să nu fie absorbit, deci există un mecanism de control al excesului de iod.“
Îngrăşămintele chimice fixează iodul în sol
Iodul ajunge în organism prin alimentaţie, în mod obişnuit prin apa care conţine iod. „Iodul din sol ajunge în apă numai dacă este liber, cel legat de particulele din sol, nu. Solurile dealurilor şi podişurilor au proprietatea de a leaga iod mai mult decât cele de câmpie, astfel că regiunile extinse nu posedă suficient iod în apă. Utilizarea masivă de îngrăşăminte chimice, nitraţi, induce legarea iodului din sol, astfel că şi zonele de câmpie au devenit deficitare de iod în apă. De aceea, OMS a decis iodarea sării pentru toată populaţia lumii, acţiune preluată şi de România. Ingestia de iod reduce secreţia de hormoni tioridieni, atât la subiecţi cu titru crescut al anticorpilor tiroidieni, cât şi la cei fără anticorpi, sugerând că acţionează prin inhibarea biosintezei şi eliberării hormonilor tiroidieni şi nu prin augmentarea autoimunităţii tiroidiene“, precizează dr. Neamţu.
Majoritatea studiilor nu au arătat modificarea semnificativă a nivelului de anticorpi – ATPO – după administrarea de iod, în ciuda efectului supresiv asupra funcţiei tiroidiene. Deci limitarea iodului alimentar pare a avea sens numai pentru pacienţii cu funcţie tiroidiană normală sau hipotiroidism subclinic (nediagnosticat încă), în timp ce formele clinice în tratament substitutiv nu beneficiază de limitarea aportului de iod, conchide dr. Neamţu.
Se încarcă comentariile...
