De ce psihopaţii au şanse mai mari decât restul să ajungă în management

Sunt carismatici, nu-şi asumă eşecurile, trasferându-le cu uşurinţă către alte persoane din echipă dar sunt experţi în a fura ideile altora şi a le folosi pentru a se promova pe sine. Nu au remuşcări şi le place să se joace cu mintea şi cu emoţiile celor din subordine.

Aşa descrie cercetătorul britanic Clive Boddy „psihopatul de birou”, cel care, potrivit studiilor recente are de patru ori mai multe şanse să ajungă într-o funcţie executivă comparativ cu restul persoanelor.

„Nu sunt toţi în închisoare, mulţi sunt în consilii de administraţie”

Psihologul candian dr. Robert Hare, autorul cărţii „Şerpii în costume: Când psihopaţii merg la lucru” („Snakes in Suits: When Psychopaths Go To Work”), atrage atenţia că cei mai mulţi psiohopaţi nu se află în închisoare pentru crime şi comportament antisocial ci se află, mai degrabă, în management. „Nu sunt toţi în închisoare, mulţi sunt în consilii de administraţie”, spune Hare. Concluzia lui Rober Hare este susţinută şi de Clive Boddy care ne avertizează că, în general, avem o percepţie greşită despre ce înseamnă să fii psihopat. „Oamenii cred că o astfel de persoană a săvârşit sau săvârşeşte crime. Dar sunt destui psihopaţi care nu jefuiesc, nu fură, nu violează, însă îşi satisfac impulsurile criminale prin alte metode, ca de exemplu, riscând banii sau proprietăţile altcuiva, folosindu-se de funcţai pe care o au”, explică Clive Boddy pentru CNN.

De unde le vine succesul

Cercetătorii spun că persoanele din conducere cu tendinţe psihopate sunt foarte buni actori. „La prima întâlnire te câştigă datorită carismei şi a farmecului personal dar nu vor întârzia să te înşele dacă se va ivi ocazia. Mint fără remuşcare, aruncă altora vina pentru propriile greşeli şi ştiu să se promoveze pe sine în detrimentul colegilor”, explică Clive Boddy. Ei caută compania unor oameni puternici cu poziţii importante şi cu infuenţă în societate. Iar avantajul lor principal este că sunt persoane inteligente, mai spun specialiştii. „Înţelege foarte bine ce aşteptări au ceilaţi de la el şi îşi jocă rolul foarte bine”, mai spune Clive Boddy. Un alt avataj al psihopaţilor este acela că nu sunt persoane emoţionale, deci au sânge rece atunci când iau decizii. De asemenea, sunt vicleni şi foarte abili manipulatori, dar acestea abilităţi care îi ajută să se promoveze pe sine distrug echipele în care aceştia lucrează. „Ei nu reacţionează emoţional, dar creează celorlalţi membri ai echipei emoţii negative, mai ales în situaţiile în care aceştia devin conştienţi că au fost manipulaţi, dar realizează mult prea târziu ca să mai poată schimba ceva”, explică Clive Boddy în cartea „Psihopaţii corporatişti: Cei care distrug organizaţia”.

Cum se manifestă această tulburare de personalitate

Psihopatia este o tulburare de personalitate greu de diagnosticat, iar cel mai complex test care poate stabili dacă o persoană suferă sau nu de această tulburare a fost dezvoltat la Universitatea Columbia de psihologul Robert Hare. Testul constă în interviuri standardizate cu subiecţii, examinarea cazierului lor, precum şi a istoriei lor criminale şi educaţionale. Dacă analizele arată că cel puţin trei caracteristici se suprapun, precum deficienţele interpersonale (aroganţa, supraestimarea şi viclenia), deficienţele afective (lipsa de vinovăţie şi lipsa empaţiei) şi comportamentul criminal ( care include promiscuitatea sexuală, furtul şi frauda), rezultă că persoană suferă de psihopatie.

Insensibilitatea, vizibilă la scanarea cerebrală

Psihologii specialişti în comportamentul psihopaţilor spun că aceştia pot mima emoţiile şi sentimentele profunde ca nişte actori. În plus, ei au relaţii personale tumultoase şi, în general, de scurtă durată.  „Ei se poartă întotdeauna frumos cu cei care au funcţii mai mari decât ei şi urât cu colegii sau cu cei aflaţi în subordine”, precizează psihologul Paul Babiak. Acest fel de a fi se extinde de la birou şi acasă, mai spun specialiştii. „Se poartă la fel de arogant şi de dur şi în familie cu mama, fiica sau cu soţia”, spune Babiak. Dar acest comportament lipsit de etică este favorizat de structura specială a creierului acestor persoane. Scanările cerebrale au relevat că o persoană care suferă de psihopatie are o activitate cerebrală diferită de a celorlaţi şi că rădăcinile acestei tulburări sunt bilogice, nu ţin doar de factorii de mediu. „Dacă le spui cuvinte care înspăimântă precum „viol”, „sângerare”, „război”, creierul lor reacţionează la fel ca atunci când spui „floare” sau „copac”, explică Babiak.

Companiile încurajează comportamentul lor

Psihologii Robert D. Hare şi Paul Babiak susţin şi faptul că, în loc să fie sancţionat, comportamentul psihopaţilor este încurajat în multe companii, mai ales în perioadele de recesiune când se impun o serie de măsuri dure pe care astfel de persoane le pot lua fără probleme de conştiinţă. „Psihopaţii cred în reguli care se aplică pentru toţi ceilalţi dar pentru ei, niciodată”, explică Babiak pentru CNN. Aşa se explică de ce ajung să obţină venituri importante şi să crească profitul companiilor pentru care lucrează. Specialiştii spun că ei îşi ating scopurile folosind orice mijloace. De asemenea, psihologii atrag atenţia şi asupra faptului că anagajatorul are tendinţa să interpreteze unele trăsături ale psihopaţilor drept calităţi de lider. „Sunt persoane care îi persecută pe cei din subordine, dar acest comportament poate fi intereptat drept «management de criză» şi se oferă să lucreze la proiecte pe care nimeni nu le acceptă fiindcă nu ţine cont de posibilităţile mici ale echipei, dar acceptarea acestor proiecte îi face să pară «multitasking»”, explică Babiak.

Consecinţele lipsei de conştiinţă

Decimarea echipelor coordonate de aceste persoane, scurgerile de informaţii către firmele concurente şi frauda financiară sunt consecinţe negative pentru angajator ce decurg din promovarea psihopaţilor în funcţii strategice. „Un raport PriceWaterhouse Coopers arată că 56% din companii au raportat anul trecut că au fost fraudate de proprii angajaţi”, precizează Babiak. De aceea, specialiştii atrag atenţia angajatorilor că lipsa de etică şi de moralitate a celor afalţi în funcţii de management afectează pe termen lung şi veniturile şi imaginea companiei.