De ce noua tulpină a coronavirusului este îngrijorătoare. Ce spun mutaţiile descoperite despre virus şi cum afectează eficienţa vaccinurilor

Foto Arhivă

William Haseltine, preşedintele think tankului ACCESS Health International, a explicat de ce există motive de îngrijorare privind noua tulpină a virusului SARS-CoV-2 care a fost confirmată în mai multe ţări europene, între care Danemarca, Suedia, Franţa, Italia, Elveţia şi Spania.

Virusul are multe necunoscute, însă ce ştim până acum ne spune lucruri importante despre virus şi anume că poate suferi mutaţii pentru a deveni mai uşor transmisibil şi că e capabil să devină mai eficient în a evita să fie detectat de sistemul imunitar, scrie expertul într-un op-ed publicat de CNN.

Noua variantă denumită B1.1.7 include 17 mutaţii dobândite toate deodată, iar acestea produs modificări la nivelul proteinelor virusului. Mai precis, patru proteine virale au fost afectate: proteina spike, ORF1ab, Orf8 şi proteina N.

Numărul în sine al mutaţiilor unei tulpini este îngrijorător, dar şi mai îngrijorător este modul în care aceste mutaţii determină acţiunea virusului. 

Una din aceste mutaţii, N501Y, sporeşte măsura în care proteina spike aderă la receptorul ACE2 uman- ceea ce ar putea facilita stabilirea virusului în organismul celor infectaţi. Mutaţia aceasta ar putea explica de ce această nouă variantă a virusului , izolată prima oară la sfârşitul lui septembrie în Marea Britanie, este responsabilă de peste 60% din noile contaminări înregistrate la Londra şi în împrejurimile sale.

O a doua mutaţie a proteinei spike, 69-70del, şterge doi aminoacizi - eliminarea lor permite virusului să evite anumite răspunsuri imunitare. În combinaţie cu o altă mutaţie, ar putea să crească capacitatea de transmitere a virusului.

Această mutaţie a fost identificată la alte tulpini ale coronavirusului ce declanşează COVID-19 - între care şi tulpina găsită la nurcile din Danemarca - şi pare să apară în situaţia când pacienţii poartă virusul câteva luni din cauza presiunii asupra sistemului imunitar - ce vine nu neapărat din propriul sistem imunitar al pacientului, cât din tratamentele precum cele cu plasmă, care presupun pomparea de  anticorpi în organismul pacientului.

O a treia mutaţie,  P681H, apare în acea porţiune a proteinei spike ce are efect asupra uşurinţei cu care virusul poate pătrunde în celule pentru a le distruge. Modificările din această parte a virusului ar putea creşte capacitatea virusului de a produce boala - ca şi nivelul de letalitate - deşi nu exostă dovezi că tulpina ar fi mai periculoasă pentru oameni. Totuşi existenţa acestei mutaţii  în sine este un motiv suficient de îngrijorare. Faptul că apare alături de o mutaţie la nivelul proteinei  Orf8, de natură să-i crească patogenitatea, este de natură să ne alarmeze.

Mutaţiile ce afectează celelalte două proteine virale sunt de asemenea suspectate că permit replicarea mai rapidă a virusului şi capacitatea de a evita sistemul imunitar. Deşi sunt necesare mai multe studii pentru a determina felul în care fiecare dintre cele 17 mutaţii au impact asupra funcţionării virusului, pot fi făcute câteva asumpţii.

În primul rând, virusul SARS-CoV-2 este abil în a se adapta şi a o face cu rapiditate, similar virusului gripal. Prin urmare, trebuie să ne pregătim pentru posibilitatea ca virusul să rămână cu noi timp îndelungat. Vaccinul anti-COVID-19, ca şi cel anti-gripal, nu este o afacere încheiată pentru totdeauna. Ştim dintr-un studiu publicat recent în jurnalul New England că timpul de înjumătăţire a anticorpilor neutralizanţi din cel puţin unuia dintre vaccinuri, şi anume cel produs de Moderna, descreşte relativ rapid într-un interval de trei luni la acei voluntari care răspund puternic la el, în timp ce au o viaţă mai scurtă la respondenţii mai slabi.

În al doilea rând, ţinând cont de mutaţia 69-70del, ne am putea afla în faţa unui paradox medical. În eforturile de a salva viaţa celor cu sistemul imunitar compromis infectaţi, medicii au administrat mai multe runde de tratamente cu anticorpi. În anumite cazuri, pacienţii şi-au revenit după un curs de tratament ca apoi să se îmbolnăvească din nou şi să necesite iar tratament. Chiar şi în cazul unui singur pacient, suprimarea sistemului imun pe o perioadă de săptămâni sau chiar luni poate oferi virusului multiple oportunităţi să se familiarizeze cu apărările cele mai bune şi să sufere mutaţii pentru a-şi spori eficienţa în evitarea sistemului imunitar. Un studiu britanic a emis ipoteza că administrarea de anticorpi poate salva viaţa unui pacient, dar facilita crearea unor noi tulpini ale virusului.

În cele din urmă, existenţa noi tulpini ne sugerează că trebuie să plănuim imediat noua generaţie de vaccinuri care să răspundă mai eficient la un virus în evoluţie. Companiile producătoare s-au declarat încrezătoare că vaccinul lor poate asigura protecţie contra noii tulpini, în timp ce BioNTech a menţionat că vaccinul său poate fi modificat pentru a lupta contra noii variante a virusului.

În prezent, majoritatea vaccinurilor aflate în dezvoltare ţintesc proteina spike - este valabil pentru vaccinurile Moderna, Novovax şi Johnson & Johnson, ca şi pentru vaccinurile bazate pe adenovirus precum cel produs de AstraZeneca. Acestea ar putea fi eficiente împotriva versiunii actuale a virusului, dar viitoarele seruri ar trebui să fie concepute pentru a include şi alte proteine virale. 

Alte ţări au dezvoltat vaccinuri prin metode mai tradiţionale apelând la varinate inactivate ale întregului virus. Acest tip de vaccin sau altele vizând proteine multiple ar putea fi cea mai bună abordare pe viitor.