De ce apar fobiile şi cum se tratează

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Teama indusă în copilărie şi evenimentele traumatizante pot determina apariţia fobiilor. Acestea se manifestă ca o frică iraţională şi imposibil de controlat în contexte şi în situaţii care nu reprezintă deloc o ameninţare pentru individ.

Aproximativ 10% din indivizi sunt diagnosticaţi cu cel puţin o fobie, dar numărul persoanelor nediagnosticate şi care au fobii poate fi chiar şi de patru ori mai mare, spun medicii psihiatri.

Unele teorii susţin că fobiile „se învaţă", adică se dobândesc prin educaţie, mai ales în copilărie, că pot fi rezultatul unor experienţe negative sau că pot fi complicaţii ce vin pe fondul unor tulburări emoţionale preexistente precum depresia şi anxietatea.

Se „învaţă" în familie

Cele mai frecvente fobii sunt cele induse, iniţial, ca frică faţă de o anumită situaţie sau de un obiect. Astfel de frici pot evolua şi se pot transforma în fobii ale adultului, deşi situaţiile periculoase pentru copilul de odinioară nu mai reprezintă o ameninţare pentru adult.

 „Sunt o mulţime de fobii «educate» , precum fobia de întuneric, de foc, de înălţime, de necunoscuţi, de spaţii înguste, adică acele fobii care îşi au sursa în copilărie, fiind induse de părinţi sau de adulţii din preajma copiilor", explică psihiatrul Ştefan Milea, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.

Potrivit specialistului, mecanismul prin care părinţii ajung să determine fobii propriilor copii este simplu. Pentru a-i proteja pe cei mici de accidente şi a-i determina să fie ascultători, părinţii exagerează pericolul pe care îl reprezintă unele lucruri şi situaţii. De exemplu, un copil care este învăţat doar că focul este extrem de periculos, fără să i se spună că există şi soluţii pentru a opri focul şi că situaţia poate fi gestionată dacă se iau măsuri la timp ar putea dezvolta cu uşurinţă o fobie.

O altă situaţie este aceea în care părinţii transmit propriile fobii copiilor. „Dacă un părinte se teme de înălţime sau de insecte, există riscuri foarte mari ca şi copilul să moştenească respectivele fobii", mai spune psihiatrul Ştefan Milea. Acest fenomen se explică prin faptul că, iniţial, cei mici îşi imită părinţii, pentru ca mai târziu să îşi dezvolte propriile reacţii iraţionale şi exagerate.

Vin din instinctul de conservare

O variantă a fobiilor induse sunt cele care vin din instinctul de conservare. Astfel de fobii pot să nu dea niciodată un atac de panică, fiindcă este posibil ca niciodată în viaţă să nu fim puşi în situaţia în care să întâlnim stimulul declanşator.

„O astfel de fobie poate fi cea faţă de reptile. Ne este frică de şerpi chiar dacă nu ne-am întâlnit niciodată cu unul, iar teoriile spun că astfel de fobii apar ca moşteniri din inconştientul colectiv", explică psihologul Lena Rusti de la Mentarex Consult din Capitală.

În egală măsură însă, sunt fobii care apar ca urmare a unor experienţe traumatizante. În aceste cazuri, instinctul de conservare determină reacţii excesive precum fobiile. De exemplu, dacă o persoană a avut un accident grav în timp ce conducea maşina poate să dezvolte fobie de mersul cu maşina în general, nu doar faţă de şofat.

Pot fi cauzate de tulburări de gândire

Există o categorie de temeri iraţionale, numite obsesii fobice, despre care psihiatrii spun că sunt semnul unor tulburări de gândire. „Dacă individul îşi imaginează situaţii catastrofale trăind fobia, fără ca măcar situaţia să îl pună faţă în faţă cu stimulul, atunci este vorba despre o tulburare de gândire", spune psihiatrul Ştefan Milea. Mai exact, aceste persoane anticipează situaţii folosind sitagma „o să..." fără să ţină cont de realitate şi de probabilitatea redusă ca aşa ceva rău să se întâmple cu adevărat.

Alte tipuri de fobii sunt favorizate de structura individului. „Sunt persoane fricoase din fire la care prudenţa normală în unele situaţii se poate transforma foarte uşor în fobie", mai spune psihiatrul Ştefan Milea.

Psihoterapia le ţine sub control

Unele fobii pot fi vindecate prin psihoterapie, altele pot fi ţinute sub control, chiar dacă nu pot fi înlăturate total. În urma unui diagnostic, medicul psihiatru poate recomanda şedinţe de psihoterapie cu un psiholog şi, în unele cazuri, poate prescrie tratament medicamentos cu antidepresive şi anxiolitice. Psihoterapia constă în identificarea cauzei fobiei, expunerea controlată la stimulul fricii şi în desensibilizarea la respectivul stimul. Acest lucru se face prin conştientizarea treptată a diferenţei dintre frica imaginată şi situaţia reală, care nu reprezintă un pericol pentru individ.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite