Cum recunoaştem sindromul oboselii cronice

Stările de deprimare şi somnul neodihnitor sunt manifestările care semnalează instalarea acestei tulburări. Afectează îndeosebi persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani şi este mai frecvent la femeile cu o activitate profesională intensă.

Deşi în aparenţă este uşor de diagnosticat, medicii atenţionează că această boală poate fi confundată cu depresia sau cu aşa-numita epuizare pe fondul căldurii, deoarece se manifestă asemănător.

Pe de o parte, persoana în cauză este lipsită de energie, nu mai prezintă niciun interes faţă de lucrurile care altădată îi făceau plăcere, este iritată tot timpul, izbucneşte uşor în plâns, toate acestea pe fondul unei stări de oboseală accentuată. Puterea scăzută de concentrare şi tulburările de memorie de scurtă durată (lapsusuri) fac dificilă îndeplinirea sarcinilor zilnice.

Pe de altă parte, sindromul oboselii cronice se manifestă şi printr-o serie de simptome fizice precum dureri musculare şi de cap. În plus, starea de apatie, care se instalează în timpul dimineţii şi care nu se diminuează pe parcursul zilei, ba mai mult, afectează capacitatea de muncă, este un alt semnal de alarmă.

Cei mai mulţi bolnavi apelează la medic doar atunci când conştientizează că starea de oboseală care persistă de mai multe săptămâni nu este doar rezultatul stresului cotidian şi nu se atenuează nici în urma îmbunătăţirii calităţii somnului.

Medicii atenţionează că persoanele care se află într-o astfel de situaţie nu ar trebui să-şi stabilească singure diagnosticul, fiind necesare investigaţii amănunţite (anamneză, teste imunologice etc.). Dacă nu se iau măsuri, există pericolul ca sindromul oboselii cronice să influenţeze în mod negativ atât viaţa personală, cât şi pe cea profesională.

Diagnosticul se stabileşte greu

În general, sindromul oboselii cronice se diagnostichează doar atunci când simptomele persistă mai mult de jumătate de an, în condiţiile în care perioadele de muncă alternează cu cele de relaxare, chiar şi în condiţiile în care programul zilnic este redus la jumătate.

„Diagnosticul de sindrom de oboseală cronică este foarte dificil de stabilit, deoarece acesta este adesea confundat cu depresia. Prin urmare, un prim pas în stabilirea diagnosticului poate consta în administrarea de antidepresive. Dacă pacientul răspunde la tratament înseamnă că sindromul se oboseală cronică se poate exclude", explică medicul de familie Cristian Sever Oană.

Infecţia virală, o cauză posibilă

Deoarece cauzele apariţiei acestui sindrom nu sunt cunoscute încă în totalitate, în cele mai multe ţări, printre care şi România, boala nu este recunoscută. Una dintre ipotezele cel mai des invocate este aceea conform căreia sindromul oboselii cronice apare pe fondul infecţiilor virale.

Aceasta deoarece, în urma unui astfel de episod, pacientul rămâne cu o stare de oboseală accentuată, cu dureri musculare şi, per total, fără poftă de viaţă. De asemenea, apariţia sindromului este legată şi de scăderea imunităţii, la majoritatea pacienţilor observându-se un sistem imunitar care nu mai face faţă stresului zilnic.

Mişcarea şi psihoterapia, de ajutor

După stabilirea diagnosticului, persoana cu sindrom de oboseală cronică trebuie să facă loc sportului în viaţa sa, studiile arătând că mişcarea îmbunătăţeşte semnificativ calitatea vieţii. Formele uşoare de mişcare (jogging, ciclism) se vor practica de cel puţin trei ori pe săptămână, câte o jumătate de oră pe zi.

De asemenea, se recomandă psihoterapie, deoarece cu ajutorul terapiilor cognitiv-comportamentale se pot obţine rezultate foarte bune, chiar dacă este nevoie de timp îndelungat pentru ca ele să fie sesizabile.

Adoptaţi un stil de viaţă sănătos!

Respectarea celor trei mese principale zilnice şi a celor şapte ore de somn, alternarea activităţii cu relaxarea şi învăţarea tehnicilor de eliminare a stresului (sport, odihnă) sunt de ajutor în prevenirea apariţiei sindromului oboselii cronice.