Cum ne pregătim picioarele pentru vară

Vara se apropie şi trebuie să avem picioare fără cusur

Vergeturile, cicatricele, vasele sparte sau alte neplăceri de la nivelul picioarelor trebuie rezolvate înainte de venirea verii şi a sezonului de plajă. Aceasta pentru că, în timpul procedurilor cu laser prin care sunt înlăturate sau ameliorate, cât şi o lună după aceea, este contraindicată expunerea la soare

Vasele de sânge sparte, vergeturile, cicatricele, monturile sau alte afecţiuni ale picioarelor sunt comune ambelor genuri, însă doar femeile caută ajutor medical. Pentru ele estetica picioarelor este importantă şi nu se reduce doar la spălat, epilat şi aplicarea, cu o frecventţă mai mare sau mai mică, a unei creme hidratante. Idealul unor picioare frumoase şi sănătoase numai bune de expus la plajă, la ştrand sau pe stradă este unul greu de atins, cu atât mai mult cu cât problemele de sănătate nu ţin cont de vârstă.

Mihaela, 40 de ani, din Bucureşti, este mama unei fete de 14 ani. „Când era prin clasa a VI-a am observat că dintr-o dată a început să crească atât în înălţime, cât şi în greutate. Schimbarea s-a produs brusc şi am observat că i-au apărut pe picioare nişte vergeturi foarte asemănătoare cu cele pe care le-am avut eu în timpul sarcinii“, povesteşte mama. „Erau rozalii şi destul de întinse, dar nu m-am gândit să o duc la medic pentru a o trata. Am folosit, în schimb, o cremă emolientă, dar nu a fost de prea mare folos“. Acum, vergeturile fetei au devenit albicioase, iar mama vrea să încerce un tratament. „O văd că nu prea poartă fuste, ci doar pantaloni. Spune că nu-i place la plajă şi nici la ştrand, dar bănuiesc că vergeturile acestea o complexează cumva în faţa prietenelor şi a colegelor de clasă care au fost scutite de această neplăcere. Este fată, e important cum arată şi, în plus, orice defect, cât de mic, este aspru taxat de colegi “.

Vergeturile sunt determinate genetic

Schimbarea bruscă a greutăţii e un factor important în apariţia vergeturilor, chiar şi la fetele tinere explică medicul dermatolog Florentina Zaharia, de la Clinica Bioderm din Bucureşti. „Vergeturile sunt determinate genetic. Există persoane care au o fragilitate a ţesutului conjunctiv fibros şi atunci când se trece de la o greutate mai mică la una mai mare apar“, explică dr. Zaharia.

Tratamentul cel mai eficace împotriva lor se face imediat ce au apărut. Vergeturile nu vor dispărea, însă pielea va arăta mai bine. „Tratamentul cu laser ablaziv îndepărtează primul strat de piele şi stimulează în profunzime producerea de colagen şi fibroblaşti, ameliorând în felul acesta aspectul pielii. Vergeturile au o culoare roşie la început, iar când sunt vechi devin fibroase şi au un aspect abicios. Este bine să începem tratamentul atunci când ele sunt roşii deoarece odată devenite albe şi fibroase tratamentul durează. Se face o şedinţă la trei-patru săptămâni, cam trei-patru şedinţe pe zona respectivă“, mai spune dr. Zaharia.

Le fel se tratează şi cicatricile. Cu acelaşi tip de laser ca la vergeturi, cu perioadă de recuperare de două-trei zile. „Pentru că pielea se înroşeşte în urma tratamentului este necesară aplicarea unei creme reparatorii care că conţină zinc, vitamina A şi derivaţi de pantenol care să asigure regenerarea ţesutului. Acest lucru este necesar pentru toate tipurile de tratament care implică laserul“, adaugă dermatologul.

O altă metodă de tratament este mezoterapia. „Se fac injecţii locale cu cocktailuri de vitamine, de aminoacizi care ajută la schimbarea aspectului. Sunt injecţii superficiale, la distanţă de 2 cm, doar că sunt dureroase. Se fac cu un ac foarte fin, dar sunt multe şedinţe. În timpul unei şedinţe sunt multe înţepături pe toată zona“.Mezoterapia se face timp de patru şedinţe, una la trei săptămâni. Laserul şi mezoterapia se pot combina.

Laser cu diodă pentru vase de sânge superficiale

Vasele de sânge sparte sau steluţele vasculare superficiale sunt una din cele mai comune motive care le fac pe femei să-şi ascundă picioarele.

Diana are 35 de ani, tot din Bucureşti, este o mare iubitoare de mare şi de soare. „Vara este anotimpul meu preferat. Aş sta la plajă oricât, m-aş plimba pe malul mării încontinuu, nu mi-ar trebui nimic altceva. Din păcate, de câţiva ani am observat că îmi tot apar vase sparte pe picioare. Am fost la o clinică de dermatologie, le-am tratat cu laserul, dar au apărut din nou, în alte locuri. Doctoriţa spune că ar trebui să renunţ la fumat şi să fac mai mult sport. Mărturisesc că nu fac nici una, nici alta“.

Vasele de sânge sparte apar ca urmare a unei tulburări la nivelul circulaţiei venoase. „Vene sparte superficial pot apărea atât la bărbaţi, cât şi la femeile după 25 de ani. Foarte frecvente sunt la cele peste 40 de ani“, explică dermatologul.

Predispoziţia genetică joacă şi în acest caz un rol important. Alţi factori sunt: ortostatismul (statul mult în picioare), purtarea unor tocuri înalte, a jeanşilor şi pantalonilor foarte strâmţi care împiedică o bună circulaţie la nivelul picioarelor.  „Sarcina, schimbările hormonale şi creşterea nivelului de estrogen  care determină o circulaţie limfatică mai proastă se mai pot adăuga la factori“.

Variantele de tratament mai noi pentru vasele de sânge sparte de culoare roşie sau mai închise, în funcţie de unde se produce obstrucţia arterială sau venoasă, include tipuri de lasere cum este cel cu diodă. „Laserul cu diodă se aplică pe vasul respectiv, acţionând asupra hemoglobinei, ceea ce face ca vasul de sânge să se resoarbă. Laserul utilizează o lungime de undă prestabilită pentru a ţinti şi distruge capilarele şi vasele nedorite, lăsând însă intacte ţesuturile normale din jur“, mai spune dr. Florentina Zaharia. Recuperarea este rapidă. „Vasul pe care s-a lucrat cu laserul va rămâne curat, însă un nou vas spart poate apărea în altă parte“. În medie, e nevoie de trei-patru şedinţe, însă anumite tipuri de vase sparte dispar după prima şedinţă.

Venotonice, ca tratament adjuvant

De ce e important totuţi să tratăm această fragilitate capilară? „E important să venim la medic atunci când apar primele vase de sânge sparte pentru că dacă acţionăm asupra lor nu progresează, nu se înmulţesc. Însă, nu este o regulă, mai ales dacă există şi o predispoziţie genetică“.

După începerea tratamentului cu laser se recomandă şi utilizarea venotonicelor, adică a medicamentelor administrate pe cale orală pentru creşterea rezistenţei pereţilor venoşi. Tratamentul este de lungă durată – trei-şase luni, în funcţie de gradul de afectare.

Tot cu laser, dar de alt tip, se tratează şi vasele mai profunde. „Este un laser  mai puternic, efectul este însă acelaşi. Tot de distrugere a hemoglobinei din vas. Acţionează pe vasele mai mari, dar prin acelaşi mecanism.Sunt necesare trei-patru şedinţe, la interval de trei săptămâni“.

Costurile unei şedinţe depinde de suprafaţa lucrată şi de numărul de vase. Tratamentul se face personalizat pentru fiecare pacient. Durata şedinţelor este de 20 de minute, iar o şedinţă costă între 400 şi 1.000 de lei. Pentru vasele profunde, tratamentul cu venotonice se poate întinde şi pe ani de zile.

„Toate aceste proceduri cu laser nu se fac pe perioada verii sau, dacă se fac, trebuie evitată expunerea la soare şi pe timpul tratamentului şi o lună după. Perioada cea mai indicată ste fie iarna, fie primăvara până începe sezonul expunerii la soare“ a conchis dermatologul.

„Intervenţia asupra montului fără rezolvarea platfusului are o rată de eşec foarte mare“

Monturile sunt o altă problemă de sănătate a piciorului care ne dă bătăi de cap şi pe care am dori-o rezolvată. Dr.Andrei  Ioan  Bogdan, medic specialist ortopedie-traumatologie la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, afirmă că pe lângă factorul ereditar, există şi factori favorizanţi care determină apariţia monturilor în cazul femeilor. Printre aceştia din urmă se numără purtarea încălţămintei neadecvate, adică a celei cu bot ascuţit şi  a tocurilor de 10-12 cm.

„Monturile se caracterizează prin deviaţia degetului mare spre exteriorul piciorului şi a primului metatarsian spre interior. Nu creşte un os în plus, ci boala înseamnă, eminamente, un dezechilibru muscular care duce la o deformare a poziţiei şi a raporturilor osoase“, explică medicul.

 Majoritatea monturilor însă, adaugă acesta, apar ca urmare a existenţei unei alte afecţiuni a piciorului numită platfus. Piciorul plat sau platfusul este o deformaţie a articulaţiei care se află imediat sub gleznă, articulaţia talo-calcaneană. Atunci când o persoană cu platfus stă în picioare scade înălţimea arcului longitudinal medial. Adică, mai simplu spus, îi dispare scobitura piciorului.

 „Am observat că pe pacienţi nu-i deranjează platfusul, ci monturile. Noi trebuie să-i facem să înţeleagă că intervenţia asupa montului fără rezolvarea platfusului are o rată de eşec foarte mare. În toate protocoalele europene în materie de monturi sau hallux valgus se vorbeşte despre faptul că un pacient care are mont, dar are şi platfus, prima etapă este rezolvarea platfusului, abia apoi a montului, in doua etape distincte“, avertizează medicul.

 Platfusul apare la naştere şi se remite la unii copii

„Dezechilibrul muscular apare, statistic vorbind, la 96% din copiii nou-născuţi. El este prezent şi la  16,7% din adolescenţi. Este o anomalie foarte prezentă. Nu putem să spunem că în 1950 copiii nu aveau platfus. Putem să spunem că nu erau la fel de investigaţi cum sunt astăzi“.

Până la adolescenţă, 80% din copiii care au platfus, scapă de el făcând sport. Statusul pe care îl are copilul la 8-9 ani este cel definitiv. La maturitate, copiii şi adolescenţii cu platfus dezvoltă monturi.

Platfusul este de două feluri: flexibil, adică acela în care deformarea nu se vede atunci când pacientul stă la orizontală, deci când nu pune presiune pe picior şi rigid, în care deja articulaţiile implicate sunt deformate.

„Platfusul flexibil are o rezolvare extrem de simplă. E vorba de o intervenţie chirurgicală care durează doar 10 minute în care se fixează un şurub special între oase, nu în ele, pentru că noi avem un spaţiu anatomic congenital, iar în momentul în care apare platfusul, practic două oase se rotesc unul faţă de celălalt iar acest şurub blochează această mişcare de rotaţie“, explică dr. Andrei.  Intervenţia chirurgicală are o rată de succes de 96% şi în şase luni pacientul nu mai are absolut nicio problemă. 

Obiceiul de a pune talonete şi încălţăminte rigidă copiilor mici nu corectează platfusul, atenţionează medicul.  „Există un studiu foarte interesant în India – o ţară săracă, unde copiii merg desculţi şi nu au platfus“.

Platfusul rigid însă este o afecţiune mult mai complicată şi mult mai gravă. „Nu se mai pot face intervenţii chirurgicale simple. Platfusul rigid care înseamnă o deviere permanentă a mai multor articulaţii de la nivelul gleznei, se tratează prin artrodeze multiple, osteotomii de corecţie sau trasferuri de ligamente, practic printr-o succesiune de tehnici chirurgicale laborioase, cu o rată de complicaţii mai mare, ţi o rată de succes mult mai mică“.

„Nu sunt de acord cu intervenţii estetice la monturi“

Odată platfusul rezolvat, se poate face operaţia pentru îndepărtarea monturilor. „Nu sunt de acord cu intervenţiile estetice la monturi. Dacă vine o pacientă care are mont şi acest lucru o deranjează doar estetic şi nu o doare, nu are indicaţie chirurgicală nicăieri în lume. Pentru că intervenţia asupra montului este una în urma căreia pacientul rămâne cu anumite dureri. Minime, dar rămâne. Dacă nu te doare şi te operezi  şi arăţi bine, dar după acceea te doare, problema în sine nu se rezolvă, deoarece confortul vieţii până la urmă  este lipsa durerii şi nu aspectul perfect. Aspectul perfect tot nu poţi să-l creezi pentru că  îi rămâne o cicatrice“, argumentează dr. Andrei.

Monturile sunt operate în funcţie de stadiul evolutiv. „Stadiul se stabileşte pe baza unui examen radiologic, se fac nişte măsurători, iar pe baza măsurătorilor se stabilesc exact unghiurile de deviaţie. În funcţie de aceste unghiuri se stabileşte şi tehnica chirurgicală“.

În prezent, există multiple tehnici chirurgicale, dintre care unele minim invazive. „Dacă deviaţia nu este mare, se allege, bineînţeles, o tehnică minim invazivă.  Depinde foarte mult şi ce vârstă are pacientul şi ce grad de osteoporoză are, pentru că o tehnică minim invazivă presupune şi o fixare precară, un implant simplu. Dacă pacientul are un grad de osteopoză mare, atunci trebuie să ne gândim la o fixare mai fermă“.

Rezolvarea unui mont înseamnă secţionarea osului

Întotdeuna rezolvarea unui mont înseamnă osteotomie, adică secţionarea osului şi repoziţionarea lui. „După ce l-am secţionat şi l-am repoziţionat i-am creat practic pacientului o fractură. Fractura trebuie stabilizată. Metodele de stabilizare pornesc de la simple şuruburi speciale, până la plăcuţe cu mai multe şuruburi care să confere acestei fracturi o stabilitate cât mai bună“.

De obicei, monturile debutează la 35-40 de ani. „Dacă pacientul vine şi se operează la 45 de ani este o situaţie extrem de favorabilă . La 70 de ani, este nefavorabilă. Pentru că la 70 de ani te gândeşti că are şi alte afecţiuni ca osteoporoza, de exemplu. Statistic, 80% din femeile de 60 de ani au osteoporoză şi 100% cele de 80. Mai au probleme circulatorii, iar intervenţia asupra montului se face în cea mai proastă zonă vascularizată a corpului. Tulburările vasculo-nervoase care apar după operaţie şi reprezintă practic rata de complicaţii a acestei intervenţii chirurgicale, depind de vârsta pacientului, de greutate, dacă are diabet, probleme circulatorii, dacă e fumător sau nu. Toate aceste lucruri fac ca perioada de recuperare şi riscurile intervenţiei să fie mai mari“.

Din fericire, în ultimii 10 ani, ca urmare a accesului la informaţii, pacienţii vin în stadii incipiente de boală. Şi atunci intervenţiile sunt mai simple, la fel şi recuperarea bolnavului.

„În cazurile simple, după operaţia de mont, pacientul poate să calce de a doua zi cu încălţăminte specială la care renunţă după şase săptămâni, iar în cazul cel mai nefericit, calcă după două luni şi jumătate. Zece săptămâni nu are voie să calce deloc“, conchide medicul.