Cum pot fi evitate riscurile complicaţiilor provocate de diabetul zaharat

Cum pot fi evitate riscurile
complicaţiilor provocate de diabetul zaharat

Diabetul poate fi depistat în urma unui test de sânge

Diabetul este o „boală a civilizaţiei“ care afectează din ce în ce mai mulţi oameni. Aceasta pentru că mâncăm fără măsură şi tot ce avem la îndemână: de la covrigi şi până la pateuri, snackuri de tot felul, dulciuri în cantităţi la întâmplare, nu facem mişcare chiar dacă avem un surplus de kilograme care ar trebui să ne îngrijoreze. În aceste condiţii, ajungem obezi, iar obezitatea este primul pas către o grămadă de probleme de sănătate

Ştiri pe aceeaşi temă

„Diabetul zaharat este una din cele mai răspândite boli cronice netransmisibile. Reprezintă o afecţiune care cuprinde un grup eterogen de tulburări, ce pot avea etiologie diferită, dar care au în comun hiperglicemia asociată cu tulburări de metabolism lipidic şi proteic“, explică dr. Eduard Catrina, medic chirurg specialist în tratamentul piciorului diabetic, de la Spitalul Clinic „Dr Ioan Cantacuzino“ din Capitală.

Mai simplu spus, diabetul este o tulburare de metabolism în care organismul nu mai poate transforma mâncarea în glucoza necesară funcţionării. În mod normal, zahărul din sânge este utilizat de celule pentru obţinerea energiei, cu ajutorul insulinei produse de pancreas. La pacienţii cu diabet însă pancreasul fie nu produce insulină în cantităţi suficiente, fie nu produce deloc. Consecinţa este aceea că zahărul rămâne în sânge la niveluri ridicate.

„Este cunoscut faptul că glucoza nu este o substanţă toxică, dar, paradoxal, hiperglicemia este. Aceasta din urmă, printr-o serie de mecanisme specifice, stă la baza apariţiei complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat“, adaugă dr. Catrina.

Simptomele nu alarmează pacientul

Ideal ar fi ca diabetul să fie depistat precoce şi controlat eficient în aşa fel încât să se evite complicaţiile. „Simptomele clasice ale diabetului zaharat sunt reprezentate de poliurie – pacientul urinează frecvent – polidipsie – sete – polifagie – mănâncă mult - , la care se adaugă scăderea ponderală – în cazul pacienţilor cu diabet de tip 1, numit şi insulinodependent“, explică dr. Catrina. 

Din păcate, adaugă acesta, nu de puţine ori, aceste simptome nu alarmează pacientul, iar acesta nu se prezintă la medic, astfel că perioada de diagnostic precoce poate dura ani de zile, între timp instalându-se complicaţiile cronice. „În aceste situaţii, diagnosticul de diabet se pune în contextul în care pacientul se prezintă la medic pentru respectiva complicaţie cronică – de exemplu, în cazul ulceraţiilor picioarelor“.

Din acest punct de vedere, România se înscrie în trendul mondial: „Peste 45% din adulţii cu diabet din întreaga lume nu ştiu că au boala, iar cei la care este descoperită , diagnosticul este pus atunci când complicaţiile sunt deja instalate“, punctează prof.dr. Maria Moţa, membru în Consiliul Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului şi şeful Clinicii de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. 

Ce au în plus românii faţă de alţii este o prevalenţă mai mare a bolii, peste media europeană de 9%. Astfel, un studiu IMAS solicitat de Centrul pentru Inovaţie în Medicină şi făcut public, la jumătatea lunii noiembrie, cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Diabetului, arată că prevalenţa este de 10,3% în rândul persoanelor cu vârste peste 18 ani, ceea ce înseamnă 1.800.000 de români, dublu faţă de numărul persoanelor înregistrate cu această afecţiune. Potrivit aceleiaşi surse, 71,6% din pacienţi nu au fost în ultimele 12 luni la neurolog, 46,8% nu au mers la cardiolog, iar 45,2% nu au mers la ofltalmolog. Or, diabeticii pot avea complicaţii în toate aceste sfere. Totodată, aproape 20% din pacienţii cu diabet nu au fost la diabetolog în decursul ultimului an.

„Pentru că nu vreau să orbesc, merg în fiecare an la oftalmolog“

„O clasificare didactică ar împărţi aceste complicaţii în macrovasculare - şi aici vorbim de afectarea vaselor mari de sânge având drept expresie clinică apariţia bolii coronariene ischemice, respectiv angina pectorală, infarctul acut de miocard, accidentului vascular cerebral, infarctul enteromezenteric (intestinal acut) sau a arteriopatiei obliterante a membrelor inferioare  - (boală arterială în care se reduce progresiv diametrul arterelor – n.red) -  şi microvasculare. În cazul acestora din urmă este vorba despre afectarea vaselor mici de sânge de la nivel retinian sau renal şi de afectarea vasei nervorum (arteriolelor care asigură irigarea şi nutriţia nervii – n.red),  respectiv retinopatia,  nefropatia şi neuropatia diabetică“, detaliază dr. Catrina.

Maria, 49 de ani, este din Bucureşti, iar în urmă cu 5 ani a fost diagnosticată cu diabet de tip 2, dar şi cu retinopatie diabetică. „Întotdeauna am fost mai grăsuţă, în ciuda eforturilor mele de a ţine dietă. De vină a fost în principal jobul care m-a suprasolicitat şi din pricina căruia mâncam pe apucate tot ce prindeam. Acum, au ajuns în situaţia de a-mi pierde vederea şi pentru ca lucrul acesta să nu se întâmple îmi verific glicemia în fiecare zi, îmi fac analizele ori de câte ori e nevoie şi merg annual la control la oftalmolog“, povesteşte pacienta.

Nicolae, 55 de ani, este din Constanţa şi suferă de o complicaţie mai gravă a diabetului zaharat - piciorul diabetic. O infecţie ivită la degete l-a pus în situaţia unei amputaţii parţiale la piciorul drept. „Acum, am o nouă infecţie la acelaşi picior, motiv pentru care trebuie să mă internez iarăşi în spital“, povesteşte bărbatul. Spune că a optat pentru un spital din Bucureşti, unde există medici specializaţi în boala lui. 

Piciorul diabetic reprezintă practic totalitatea modificărilor determinate de asocierea în proporţii variabile a afectării vaselor, cât şi a nervilor la nivelul membrelor, explică dr. Catrina. Astfel, apar modificări la nivelul tegumentelor şi a anexelor acestuia – respectiv unghii, glande sudoripare – la nivelul scheletului osos şi a structurilor musculare şi tendoanelor. „Apariţia ulceraţiilor şi a infecţiilor la nivelul picioarelor pacienţilor diabetici este principala cauză de spitalizare şi de intervenţii chirurgicale a acestor pacienţi. se spune că, la fiecare 20 de secunde o persoană îşi pierde piciorul din cauza diabetului zaharat şi că peste 80% din amputaţiile nontraumatice se fac la pacienţii diabetici“, completează specialistul.  

Etapele tratamentului piciorului diabetic

Tratamentul piciorului diabetic este extrem de complex. Cuprinde mai multe etape, mai multe mijloace terapeutice şi, implicit, necesită implicarea unui număr de specialişti care ar trebui să lucreze într-o echipă coordonată de obicei de emdicul diabetolog, explică dr. Catrina:  „Prima etapă este cea profilactică şi presupune educaţia terapeutică a pacientului cu diabet zaharat şi neuropatie. Şi el şi membrii familiei trebuie să conştientizeze importanţa bolii, dar şi riscul apariţiei complicaţiilor. Este necesar tratamentul factorilor de risc, adică al arteriopatiei cronice obliterante, a neuropatiei periferice sau a tulburărilor de biomecanică ale piciorului printr-o încălţăminte adecvată“.

Dacă, în ciuda adoptării acestor măsuri preventive apare ulceraţia piciorului se impune tratamentul urgent şi prompt al acesteia de o echipă multidisciplinară care include pe lângă diabetolog, chirurgul vascular, radiologul intervenţionist şi specialistul podiatru, mai spune dr. Catrina. „Se face controlul infecţiei prin administrarea de antibiotice şi tratament chirurgical local prin incizia, evacuarea, drenarea şi debridarea ţesuturilor neviabile. În plus, trebuie realizată dezobstrucţia endovasculară şi descărcarea presiunii de la nivelul respectivei ulceraţii prin încălţăminte specială, aparat gipsat sau alte metode individualizate de la un caz la altul“.  

Toate complicaţiile cronice ale diabetului zaharat şi deci, implicit ale neuropatiei pot fi prevenite printr-un control metabolic bun. Ce înseamnă acest lucru? „Pacientul trebuie să respecte atât indicaţiile de optimizare a stilului de viaţă printr-o dietă adecvată, exerciţiu fizic zilnic, scădere ponderală atunci când este cazul, dar şi să urmeze tratamentul antidiabetic cu insulină sau cu medicaţie nonisulinică“.

Dacă neuropatia apare, pacientul trebuie să se prezinte la medic la cea mai mică modificare a tegumentelor - roşeaţă sau edem. „Purtarea încălţămintei adecvate, interzicerea mersului desculţ sau adoptarea măsurilor banale de igienă sunt reguli de prevenţie primară a piciorului diabetic complicat. Studiile clinice au arătat faptul că educaţia preventivă a pacienţilor şi a anturajului acestora poate scădea, în timp, incidenţa ulceraţiilor şi, implicit, a amputaţiilor, pentru că, controlul glicemic strict deşi este foarte important, nu este singurul factor ce previne apariţia ulceraţiilor“.

Dr. Catrina adaugă că necazul ar fi acela că pacienţii cu picior diabetic vin târziu la medic ca urmare a faptului că le scade sensibilitatea la nivelul membrelor: „Uneori, pacienţii ignoră chiar prezenţa unei ulceraţii plantare până când aceasta se infectează, iar mirosul şi secreţia din plagă devine supărătoare pentru cei din familie“. Lipsa simptomelor nu înseamnă însă absenţa neuropatiei, atrage atenţia acesta. „De aceea, cel mai bine ar fi ca toţi pacienţii diabetici să primească, periodic, un consult la nivelul picioarelor. Cu atât mai frecvent cu cât neuropatia este într-un stadiu mai avansat“.

Deziderat: reducerea amputaţiilor cu 50%

Potrivit dr. Catrina, unul dintre dezideratele la nivel mondial este acela de a se reduce numărul amputaţiilor piciorului diabetic în proporţie de 50%. „Acest lucru nu se realizeaza decât în puţine ţări cu un sistem medical extrem de avansat, în care pacienţii cu picior diabetic sunt trataţi în centre specializate, în echipe multidisciplinare printr-un management corect. La noi, numărul de amputaţii rămâne în continuare ridicat, din cauza faptului că această patologie nu este pe deplin cunoscută şi nici recunoscută în egală măsură de pacienţi, doctori, sistem de sănătate, fiind poate considerată greşit la acest moment drept „cenuşăreasa“ complicaţiilor  cronice ale diabetului zaharat“.

Senzaţii de amorţeală, dureri cu caracter de arsură sau atingeri dureroase insuportabile

Netratat, diabetul zaharat grăbeşte apariţia neuropatiei diabetice care este cea mai frecventă şi cea mai precoce complicaţie a acestei afecţiuni medicale. „În neuropatia diabetică sunt afectate atât fibrele nervoase somatic, cât şi cele vegetative. Cea mai frecventă formă de manifestare a neuropatiei diabetice este polineuropatia periferică senzitivo-motorie. Aceasta reprezintă 90% din totalul neuropatiilor la pacienţii cu diabet zaharat şi, totodată, factorul determinant al ulceraţiilor plantare“, explică dr. Catrina. Merită precizat că neuropatia diabetică reprezinta principala cauză de ulceraţii la nivelul piciorului pacienţilor cu diabet zaharat, mai spune medicul.

Neuropatia senzitivă înseamnă dispariţia sau diminuarea sensibilităţii, iniţial şi, în final, anestezia completă făcând piciorul vulnerabil la orice agresiune. „Din punct de vedere simptomatic, pacientul poate avea senzaţii de amorţeală, dureri cu caracter de arsură sau atingeri dureroase insuportabile, crampe nocturne, nesiguranţă în mers sau, dimpotrivă, o anestezie cvasitotală“.

Neuropatia motorie conduce la atrofia musculară şi deformarea picioarelor – planta hiperexcavată – sau a degetelor – apariţia degetelor în ciocan sau în gheară – la apariţia punctelor de presiune exagerată, toate ducând, în final, la tulburări de biomecanică a staticii şi a mersului“.

În neuropatia autonomă se produce o scădere a secreţiei sudorale până la dispariţia acesteia şi apariţia uscăciunii tegumetelor, a fisurilor cutanate care se pot infecta foarte uşor; modificări ale vasomotricităţii locale cu deschiderea unor shunturi arterio-venoase care deviază sângele din capilarele tegumentului; evoluţie către osteoartropatia neuropată Charcot. Cunoscută mai degrabă sub numele de picior Charcot, această afecţiune reprezintă o modificare structurală a piciorului, care devine deformat, plat, ca o labă de urs, şi care duce la apariţia unor ulceraţii cronice, trenante şi care, dacă se infectează determină adesea amputaţia membrului respectiv“.

415 milioane de oameni au diabet

Potrivit unui raport al Federaţiei Internaţionale de Diabet, 415 milioane de oameni suferă de această boală, iar în următorii 25 de ani se estimează că vor apărea alte 225 de milioane de cazuri. În cele mai multe situaţii, este vorba despre diabetul de tip 2 care, spre deosebire de diabetul de tip 1 – boală autoimună caracterizată prin deficitul absolut de insulină – ar putea fi prevenit pentru că apariţia lui depinde de factori de risc precum obezitate, sedentarism şi alimentaţie nesănătoasă.

10% cred că diabetul este contagios

Potrivit studiului IMAs, dintre repondenţii care au fost diagnosticaţi cu diabet de către un medic, 64,4% au vârste de 60 de ani şi peste. 56,4% din persoanele intervievate consideră că diabetul poate fi vindecat, opinia fiind împărtăşită de 40,1% din pacienţii diagnosticaţi cu diabet care au participat la studiu. Cercetarea a arătat că aproape 10% din cei intervievaţi consideră diabetul o afecţiune contagioasă, iar 78,9% că diabetul apare ca urmare a unui consum crescut de dulciuri.

36,8% din pacienţii cu diabet intervievaţi consideră că afecţiunea lor este mai puţin gravă decât obezitatea, iar 40,6% din pacienţii cu diabet apreciază afecţiunea lor ca fiind mai puţin gravă decât bolile cardiace. Acelaşi studiu arată că 86,9% din cei intervievaţi recunosc greutatea ca fiind factor de risc pentru diabet. De asemenea, sedentarismul este admis ca factor de risc de către 75,7% din respondenţi.

Doar 63% din totalul celor care au fost diagnosticaţi cu diabet declară că ţin dietă şi un procent mult mai mic, 56,7% spun că fac exerciţii fizice, potrivit aceleiaşi surse.

De asemenea, aproape 30% din populaţie are în familie pe cineva cu diabet. Pacienţii cu această boală metabolică se confruntă cu un risc de 25 de ori mai mare de amputare decât persoanele care nu suferă de diabet. Complicaţiile cardiovasculare sunt principala cauză de deces şi dizabilităţi în rândul persoanelor cu diabet: 50% din persoanele cu diabet mor din cauza unor afecţiuni cardiovasculare.

Studiul InoMed-IMAS a fost realizat în perioada 27 octombrie — 9 noiembrie pe un eşantion reprezentantiv la nivel naţional de 1.010 persoane de peste 18 ani.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: