Fericirea trece prin stomac. Cine apasă pe butonul bunei dispoziţii

Încorporat în pereţii intestinali, de la esofog şi până la anus, sistemul nervos enteric are 9 metri lungime şi numără circa 500 de milioane de celule nervoase, adică de cinci ori mai multe decât numărul de neuroni de la nivelul măduvei spinării. Deşi nu procesează gânduri conştiente şi nici nu ne ajută în luarea deciziilor, ne determină parţial dispoziţia şi joacă un rol-cheie în anumite boli

Este una dintre dimineţile acelea aglomerate, vremea e proastă, e şi deadline pentru un proiect important. De atâta stres, simţim „fluturi în stomac“. Prea puţin ne interesează ce este în spatele acestei senzaţii. Să detaliem: când ne cuprinde panica, în sistemul digestiv sunt eliberaţi hormoni de stres care stimulează sistemul nervos enteric şi de aici vine senzaţia de „fluturi în stomac“.

„Acest sistem nervos enteric este, în fapt, o reţea nervoasă compusă din neuroni şi celule asociate răspândite în întreg tubul digestiv. El este prezent inclusiv la nivelul stomacului. Acest sistem poate fi asemănat cu un al doilea creier uman“, ne lămureşte conf. dr. Vasile Drug, preşedintele Societăţii Române de Neurogastroenterologie. Câţi neuroni numără această reţea? „Un număr imens, aproximativ 500 de milioane, de cinci ori mai mult decât numărul de neuroni de la nivelul măduvei spinării“, adaugă acesta.

Rolul acestor neuroni este esenţial pentru a avea o digestie normală, cea mai mare parte a energiei nervoase a creierului digestiv fiind antrenată în procesul digestiei. „Sistemul nervos enteric coordonează secreţiile digestive, mişcarea şi descompunerea alimentelor, absorbţia corectă a substanţelor nutritive, evacuarea stomacului şi a intestinelor. Toate trebuie să se desfăşoare într-o anumită ordine şi cu o anumită viteză. Dacă această viteză este prea mare, nu este timp ca mâncarea să fie digerată, dacă viteza este prea lentă, există riscul infectării acesteia“, detaliază prof. dr. Radu Voiosu, membru al Academiei Medicale din România. 

Funcţionează independent de creier

Înzestrat cu propriile-i reflexe şi simţuri, „al doilea creier“ poate controla modul în care funcţionează stomacul independent de creierul din cap, punctează Michael Gershon, preşedintele Departamentului de Anatomie şi biologie celulară al Universităţii Medicale Columbia, New York, expert în domeniul de pionierat al neurogastroenterologiei şi autor al cărţii „The Second Brain“ (1998) – „Al doilea creier“, citat de publicaţia „Scientific American“.

Se pare că am dezvoltat această complicată reţea neuronală pentru a efectua digestia şi excreţia in situ, în loc să controlăm aceste procese de la depărtare, cu ajutorul creierului şi al intermediarului acestuia, măduva spinării, a adăugat Gershon. „Creierul din cap nu trebuie  să se ocupe de afacerea murdară a digestiei, ci deleagă această sarcină celui de-al doilea creier, cel din stomac“.

Dar, deşi creierul digestiv nu ajută gândirea profundă, religia, filosofia şi poezia rămânând în sarcina creierului aflat în cutia craniană, şi nici nu ne ajută în luarea deciziilor, micuţul creier din burtă este legat de sistemul nervos central. „Între cele două sisteme există relaţii de comunicare strânsă. Această comunicare este ilustrată, de exemplu, de modificările digestive precum diareea sau constipaţia, care pot apărea în preajma unui stres acut, cum este un examen“, mai spune conf. dr. Vasile Drug.

Prin urmare, chiar dacă nu gândeşte, acest al doilea creier simte şi reacţionează prompt. El determină parţial starea noastră nervoasă şi, în plus, joacă un rol-cheie în boli localizate în tot corpul.

„Sistemul este mult prea complicat pentru ca să fi evoluat doar ca un sistem de siguranţă pentru colon“, consideră, la rândul său, Emeran Mayer, profesor de psihiatrie, fiziologie şi ştiinţe biocomportamentale la Şcoala Medicală David Geffen de la Universitatea California, Los Angeles (UCLA), citat de aceeaşi publicaţie americană.

O afecţiune mintală a creierului digestiv

Comunicarea cu creierul din cutia craniană are loc prin intermediul nervului vag, iar 90% din fibrele acestui nerv transmit informaţii de jos în sus, de la aparatul digestiv către creier. Dată fiind această legătură, multe tratamente pentru boli ale minţii – cum este, de exemplu, depresia – au un impact involuntar asupra stomacului. Majoritatea neurotransmiţătorilor – de tipul serotoninei, dopaminei, norepinefrinei – se găsesc în sistemul nevos enteric şi 90% din serotonina din organism provine din stomac. În aceste condiţii, orice medicament antidepresiv care stimulează eliberarea de serotonină are şi efecte secundare intestinale, precum diareea sau constipaţia.

„Există multe afecţiuni care sunt însoţite de modificări ale funcţionării axei creier-intestin. Cea mai comună dintre ele este sindromul de intestin iritabil prezent la aproximativ 10-15% din populaţie“, adaugă conf. dr. Vasile Drug. Acest sindrom este provocat tot de secreţia excesivă de serotonină în stomac şi poate fi considerat o „afecţiune mintală“ a creierului digestiv, consideră prof. Mayer. Potrivit acestuia, 70% din pacienţii pe care i-a tratat pentru afecţiuni cronice digestive au avut în trecut experienţe traumatizante şi foarte stresante, iar gestionarea greşită a acestor situaţii a dus la afectarea tractului intestinal.

Serotonina din stomac ar putea influenţa masa osoasă

Oamenii de ştiinţă au mai descoperit că serotonina produsă de sistemul nervos enteric poate avea un rol în declanşarea şi evoluţia unor boli aparent fără nicio legătură cu tractul digestiv. Într-un studiu publicat online de revista „Nature Medicine“, un medicament care inhibă eliberarea de serotonină din stomac poate contracara osteoporoza, adică deteriorarea sistemului osos, la menopauză, cel puţin la rozătoarele de laborator. „Este cu totul neaşteptat să observi că stomacul poate influenţa masa osoasă într-atât de mult încât acest proces ar putea fi folosit pentru a a vindeca osteoporoza, cel puţin la şoareci“, a conchis Gerard Karsenty, autorul principal al studiului şi preşedinte al Departamentului de Genetică şi dezvoltare de la Centrul Medical al Universităţii Columbia.

Eliberarea serotoninei cu ajutorul celui de-al doilea creier ar putea juca un rol chiar şi în autism. Gershon a descoperit că aceleaşi gene implicate în formarea sinapselor între neuronii din creier sunt implicate şi în formarea sinapselor neurale gastrice. Afectarea acestor gene, în cazul autismului, ar putea explica de ce atâţia copii cu această boală au şi disfuncţii gastrointestinale, alături de un nivel ridicat de serotonină în sânge.

70% din sistemul imunitar, concentrat în intestine

În viitor, este posibil ca domeniul neurogastroenterologiei, aflat în plină dezvoltare, să ofere o nouă perspectivă nu doar asupra modului în care funcţionează creierul digestiv, ci şi asupra impactului pe care-l are asupra corpului şi intelectului. „Nu am cercetat niciodată în profunzime sistemul nervos enteric pentru a face legătura dintre leziunile sale şi boli, aşa cum s-a făcut în cazul sistemului nervos central“, mai spune Gershon. „Într-o bună zi, am putea ajunge să identificăm cu precizie legăturile dintre boli şi leziunile sistemului nervos enteric, aşa cum unele leziuni ale creierului şi ale măduvei spinării ne ajutăm să identificăm prezenţa sclerozei multiple“.

În prezent, se fac studii pentru a descoperi cum intermediază al doilea creier răspunsul imunitar al organismului, pentru că, la urma urmei, cel puţin 70% din sistemul nostru imunitar este concentrat pe efortul intestinelor de a identifica şi ucide „invadatorii“ străini de tipul bacteriilor patogene.

Studiile lui Mayer în legătură cu sistemul nervos gastric l-au făcut să considere că nu peste mult timp, şi psihiatria va trebui să-şi extindă tratamentele către al doilea creier, deopotrivă cu tratarea creierului pe care-l purtăm pe umeri. În aceste condiţii, n-ar fi rău ca pe viitor să acordăm mai multă atenţie sentimentelor care ne trec prin stomac.

Un orar fix al meselor, pentru a ne păstra sănătatea sistemului nervos enteric

Chiar dacă mai sunt multe lucruri de aflat în legătură cu al doilea creier, un lucru este cert: un stil de viaţă sănătos, cu mese echilibrate şi evitarea exceselor de orice fel, are un efect protectiv asupra organismului în general şi, implicit, asupra sistemului nervos enteric. Ce înseamnă stil de viaţă sănătos explică prof. dr. Radu Voiosu: „În primul rând, un orar fix al meselor. Trebuie să mâncăm alimente la temperatura camerei, nu fierbinţi, nu reci, iar îngheţată doar ocazional. Mâncarea nu trebuie să fie prea picantă şi nici condimentată în exces“.

Şi încă ceva ce romanii ştiau, dar românii au uitat, în caz că au ştiut vreodată. „Primii stăteau la masă câte două ceasuri, iar noi ne-am obişnuit să înfulecăm. Aşa cum nu faci amor în maşină sau nu ar trebui să faci, tot aşa nu trebuie să înghiţi mâncarea pe nemestecate. O masă obişnuită trebuie să dureze măcar 20-30 de minute.“